1,191 matches
-
modul de aplicare a acestei concepții psihologice, dar s-a dezvoltat și generalizat ca un model cu o anume credibilitate științifică, mărind coeficientul de probabilitate a realizării prin abordare și a practicii procesului educativ, axat însă pe obiective operaționale, ca referențiale. Apoi a putut fi luat ca model în situații/contexte particulare, relativ simple și similare, de către același educator sau prin apel la un design în grup de educatori, la aceeași specialitate și fără raportare la efectele postșcolare. Și un alt
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a semnificațiilor, globalistă, holistică. Însă evaluatorul, pe care o aplică în practică? Este o problemă de prioritate, în realitate apelând la ambele, dar diferit după cultura sa, după context, logica sensului căutat, scop, experiență pozitivă, cadrul instituțional sau procesul curent, referențiale date, așteptările formulate în diferite situații. Este necesar, pentru eficiența acțiunilor efective, să se insiste aici pe distincția paradigmă-model și în evaluare, ca relație teorie-practică: paradigma dă principiul interpretativ asupra modului de cunoaștere și de analiză a rezultatelor, iar modelul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizează o altă asemenea sinteză utilă a (micro)paradigmelor specifice evaluării, conturate în timp, din care să derive modele practice. Tabel 20: Perspective de evaluare modele derivate Paradigma Caracteristici generatoare de modele Intuiția pragmatică Este fără obiective, fără precizie, fără referențial al situațiilor evaluate, fără criterii de luat în considerare, fără o sinteză a informațiilor disponibile, fără interpretare, fără intenția de a utiliza rezultatele, dar cu acordarea încrederii în personalitatea evaluatorului, a experienței lui curente, după exigențele contextului, fără justificări, fără
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ales în cazul pedagogiei diferențiate, prin procesul de reglare, • se deosebește de evaluarea sumativă, care este de bilanț a performanțelor, achizițiilor, • parcurge anumite etape esențiale (culegerea de informații în sesizarea progresului și a dificultăților în învățare, interpretarea lor din perspectiva referențialului de criterii și stabilirea diagnosticului cauzelor care provoacă dificultățile, adaptarea activităților în funcție de interpretările date), ca și • modalități specifice de aplicare (reglarea retroactivă, reglarea interactivă în cursul procesului, ghidarea adecvată conform diagnozei, combinarea și alternarea soluțiilor, reglare proactivă în baza cunoașterii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fenomenelor în manieră științifică și a trage concluzii potrivit faptelor științifice (competențe) și dovedirea interesului pentru știință, acordarea importanței unui asemenea demers, voința de afirmare științifică, interes, demonstrarea sensului responsabilității (atitudini). 7.5. Evaluarea calitativă versus evaluarea cantitativă: criterii, indicatori, referențiale, standarde, procedee Cercetarea pedagogică recunoaște nevoia de schimbare (Perrenoud, 2004), căci prin evaluările sumative clasice, școala nu mai poate avea în atenție doar cunoștințele (prin examinare sau teste de cunoștințe, chiar modernizate, diversificate), ci modalitățile, nivelul atins de către educați în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
situațiile, sarcinile complexe date. Ceea ce înseamnă că are loc acum o detaliere a grilei criteriale precizate anterior pentru judecarea finalizării obiectivelor, proceselor. Dacă criteriul se referă la competența de evaluat, în anume context problematizat conceput ca sarcină, indicatorii detaliați reprezintă referențialele concrete de apreciere. Problema referențialelor arată că în majoritatea sistemelor educaționale, dacă s-a acceptat prioritatea criteriilor date de competențe, în opoziție cu referențialele behavioriste, se consideră atunci normal (Rey et al, 2007, pp. 36-42) și reconstruirea instrumentelor de verificare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
înseamnă că are loc acum o detaliere a grilei criteriale precizate anterior pentru judecarea finalizării obiectivelor, proceselor. Dacă criteriul se referă la competența de evaluat, în anume context problematizat conceput ca sarcină, indicatorii detaliați reprezintă referențialele concrete de apreciere. Problema referențialelor arată că în majoritatea sistemelor educaționale, dacă s-a acceptat prioritatea criteriilor date de competențe, în opoziție cu referențialele behavioriste, se consideră atunci normal (Rey et al, 2007, pp. 36-42) și reconstruirea instrumentelor de verificare efectivă, transformarea radicală a practicii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
se referă la competența de evaluat, în anume context problematizat conceput ca sarcină, indicatorii detaliați reprezintă referențialele concrete de apreciere. Problema referențialelor arată că în majoritatea sistemelor educaționale, dacă s-a acceptat prioritatea criteriilor date de competențe, în opoziție cu referențialele behavioriste, se consideră atunci normal (Rey et al, 2007, pp. 36-42) și reconstruirea instrumentelor de verificare efectivă, transformarea radicală a practicii globale a educatorilor. Ca fenomen de reformă, nu se mai limitează la transmiterea și evaluarea cunoștințelor sau efectuarea de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ci la verificarea prin situații complexe și noi, în care achizițiile sunt mobilizate, transferate. În aceste acțiuni se măsoară, pe indicatori, nu atât elementele componente antrenate în sine, prin reproducere, cât combinarea, prelucrarea lor, ceea ce indică importanța definirii corespunzătoare a referențialului specific unei competențe, a cadrului conceptual al evaluării de tip integrativ aici: la ce nivel, cu ce elemente solicitate, în ce situații practice, în ce modalitate de relaționare cu celelalte tipuri de evaluare folosite anterior în procesul învățării (diagnostică, formativă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
anterior în procesul învățării (diagnostică, formativă, metacognitivă sau chiar sumativă pe criterii parțiale sau certificativă). ► Problema standardelor aparține operativ fazei finale a evaluării clasice certificative, în aprecierea precisă, măsurabilă a nivelului realizărilor, după ce s-a făcut raportarea la criterii, indicatori, referențiale, ca o sinteză a multiplelor judecăți făcute prin interpretarea atingerii acestora. Doar că aceasta poate fi făcută cantitativ (prin măsurare) sau calitativ (prin judecăți de valoare), cu precizări (barem) în aprecierea gradelor de atingere a lor, de la limita superioară la
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o interpretare criterială cantitativă, realizată odată cu evaluarea sumativă, dar la care se adaugă și aspecte calitative prin judecare, apreciere. Și este valabilă pentru obiective specifice, enunțate, descriptive, particularizate, unde mulți deosebesc "standarde de conținut" și "standarde de performanță", precizate ca referențiale (Scallon, 2004, p. 19), iar nu pentru competențe complexe, integrate, transversale. De aici, concluzia că raportarea formării competențelor, în procesul propriu-zis educativ, la paradigma evaluării formative și integrative, de esență calitativă, nu mai poate fi raportată prioritar doar la paradigma
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sintagma acțiune-formare-cercetare, ca adaptare la specificul acțional, practic al sintagmei anterior promovate în cercetarea pedagogică, anume cea de cercetare-acțiune-formare (Paillé, 2003). Și ea a devenit tot mai semnificativă în orientările actuale privind perfecționarea experienței curente, chiar pozitivă a educatorului. Datele referențiale și propriile analize (din experimentul menționat 2005-2008) arată că în procesul complex al cercetării-acțiune-formare primele două etape sunt cele mai dificile: a) Întâi trebuie să aibă loc o destul de lungă etapă de documentare reciprocă în tema propusă cercetării: în literatura
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
crescîndă de la reprezentarea realistă clasică - holistă - și apropiere concomitentă de individual (ceea ce poate primi o mulțime de nume - sine, eu, subconștient, Cu-ul etc.) Tot mai puțin stăpîn pe realitate, sau știindu-și cititorii astfel, creatorul de literatură dezvoltă universuri referențiale compensative și, cu bagajul psihanalitic făcut, adăugat unei experiențe istorice traumatizante, acceea a Occidentului modern, cercetează microuniversuri rămase pînă nu demult În suspensia anomiei. Concurează la proliferarea autoficțiunii atît hedonizarea individualismului contemporan cît și prăbușirea metanarațiunilor constatată de Lyotard: “Autoficțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
notez, referindu-mă la același principiu al prozaismului, cotidianului și autobiograficului asimilat cu bună știință de specialistul în paralelismele și influențele culturale din poezia română (post-)optzecistă, decorul urban, ușor recognoscibil pentru locuitorii urbei natale a scriitorului. Iată, de pildă, "referențialul" transparent din catalepsie (din Punțile Stalinskaya), Iașul nocturn devenit un fel de labirint în care alterul post-postmodern al lui Tezeu meditează asupra facerii poemului: "am traversat pasarela de la combinat am mers/ prin nicolina doi până sub dealul galatei maidane/ de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
6. Comanda CREATE TABLE - SQL determină crearea unui tabel. La fiecare tabel nou creat, i se specifică numele câmpu rilor din înregistrare și caracteristicile lor: tip, mărime, zeci male (pentru tipurile numerice), valori de tip null și regulile de integritate referențiale. Definirea câmpurilor se poate ob ține fie prin descriere în comandă fie dintr-un masiv. 7. Comnda DELETE - SQL realizează ștergerea la nivel logic (marcarea pentru ștergere) a înregistrărilor dintr-un tabel. 11. Proiectarea meniurilor și a barelor de instrumente
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
de clădiri, acesta inaugurînd într-un fel tradiția povestirilor de călătorie" (1978, p. 241). 2. Practică ce va fi sistematizată de Noul Roman, dar cu diferențele sale: varietatea suporturilor (tablouri, dar și cărți poștale, afișe, timbre...), pierderea mizei estetice, bruiajele referențiale (foarte adesea cititorul nu știe dacă descrierea reproduce un construct pictural sau dacă ea construiește un referent inedit). 3. "De aceea noi regăsim argumenta a re și argumenta a tempore în poetica Evului Mediu. Or, descrierea unui peisaj putea, de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a face ca unele lucruri să se întîmple, aceasta impune ideea de localizare. Atîta timp cît "unde?" nu este prezent este imposibil să pui ceva în mișcare, să creezi aventura. Localizarea este fundamentul povestirii. G. Grivel, p. 104 Verbalizarea datelor referențiale ale enunțului (fie el fictiv sau nu) se face, la nivelul textului, prin intermediul descrierilor 7 care, într-o povestire, încadrează secvențe narative sau le alternează. (35) Se întoarseră la Yonville pe malul apei. În timpul căldurilor, apa scăzînd, lăsa goale pînă-n
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de enunțuri autonome: descrierile mimetice. În general de mare întindere, aceste descrieri introduc operații pe care le vom defini în partea a doua a acestei lucrări (afectarea, aspectualizarea etc.). C. Funcția semiozică Cu toate că majoritatea teoriilor realismului au lăsat loc capcanelor referențiale, supraestimînd funcțiile matezice și mimezice, în detrimentul funcției semiozice 10, există autori care au abordat această problemă în altă manieră. Astfel Guy de Maupassant scria că, în cazul unui roman realist, problema este nu să redai realitatea, ci iluzia adevărului, deoarece
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vedea în fragmentele precedente "ce spectacol indescriptibil și ce varietate de locuri și de peisaje..." (J. Verne) sau "Este sigur acum, va fi toată noaptea obsedat de imaginea înspăimîntătoare..." (R. Frisson-Roche)], dar și asupra personajelor-pretext. Ele contribuie la acreditarea iluziei referențiale a obiectelor descrise, fie că sînt prezentate ca fiind "demne de interes" sau că apar prin intermediul unor focalizări contradictorii. Din contra, odată cu modalizările, actul descrierii își pierde din autoritatea asertivă. Fără a putea spune că sînt absente din scriitura realistă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
animalelor sau asupra oamenilor). Scrierea realistă: metaforă și comparație În construirea unei ficțiuni realiste, în ciuda celor spuse de Jakobson mai sus, metaforele sînt foarte prezente și utile la diferite niveluri. S-a văzut că informanții 17 contribuiau la elaborarea iluziei referențiale. Încadrarea poveștii poate fi făcută de asemenea mai puțin direct, cu ajutorul indicilor (Ph. Hamon vorbește de "operator tonal") care au drept funcție sugerarea unei atmosfere. Astfel, în deschiderea unei povestiri fantastice, în care frontiera între animat și non-animat este repusă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
șuieratul unui bici pe piele, gîjîitul aerului ce iese din gîtlej [...] sunetul fin, de mătăse al vîrfului de cuțit ce lasă în urmă o rană prelungă și deschisă [...]", paragraful terminîndu-se prin "e suficient atît, puteți continua"4. B. Sistarea iluziei referențiale Se realizează printr-o ignorare sau manipulare a reperelor tradiționale. Acesta este rolul aserțiunilor referențiale contradictorii: (77) Sînt singur aici, acum, la adăpost. Afară plouă, afară oamenii merg prin ploaie cu capetele plecate [...] Afară este soare, nu există un copac
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al vîrfului de cuțit ce lasă în urmă o rană prelungă și deschisă [...]", paragraful terminîndu-se prin "e suficient atît, puteți continua"4. B. Sistarea iluziei referențiale Se realizează printr-o ignorare sau manipulare a reperelor tradiționale. Acesta este rolul aserțiunilor referențiale contradictorii: (77) Sînt singur aici, acum, la adăpost. Afară plouă, afară oamenii merg prin ploaie cu capetele plecate [...] Afară este soare, nu există un copac, un tufiș care să facă puțină umbră [...]. A. Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe, p. 9 Dar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
centimetri, o dungă verticală, neagră. La dreapta, sînt aliniate ferestrele de la parter, o înșiruire fără număr, neîntreruptă decît de cele cîteva uși. În concluzie, acesta este rolul continuului bruiaj al referinței, fie autorul multiplicînd modalizările de incertitudine, fie creînd capcane referențiale. Astfel, în Lecția despre lucruri a lui Claude Simon (pp. 22, 23-24), o anumită scenă marină, prezentată ca fiind "reală", se vădește a fi, de fapt, reprezentarea unei imagini, în timp ce tablourile (și alte figurații) pun în scenă subiectele lor, imaginile
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Spre deosebire de lucrările lingvistice care se orientează doar asupra studiul mărcilor locale, noi insistăm și asupra instrucțiilor globale legate de secvențialitate; textul se prezintă ca un ansamblu de informații pe care destinatarul-interpretant va putea să și le reprezinte pe baza mărcilor referențiale (care trimit la indivizi, fiecare cu specificul său), a mărcilor argumentative (Nef, 1986) sau a semnalelor de argumente (Martin, 1985) care urmăresc să organizeze/modifice reprezentările memoriei discursive și a mărcilor enunțiative ("aparatul formal al enunțării", conceput inițial de Benveniste
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descriptive, și, mai ales, dinamica acestei reprezentări, este absolut necesar să utilizăm instrucțiunile tipografice furnizate de alineatele succesive. Primului rînd din (15) îi corespunde o primă propoziție care, prin absența determinantului, se află, într-un fel, în așteptarea unei ancorări referențiale. Fie o primă reprezentare descriptivă (Rd1) asigurată de micropropoziția descriptivă care presupune un individ-obiect al discursului (A1) "decor", despre care se asertează ceva (aici un predicat calificativ: PRq): o proprietate ("verde") a lui A1. Fie: propoziția 1 (Rd1): Determinant A1
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]