10,187 matches
-
familie în care injuriile nu se folosesc nici când ranchiunile persistă, nimeni nu detesta pe nimeni, nici măcar atunci când ar trebui, cu alte cuvinte "în care așa ceva nu se face"! Respingerea a fost patenta, fără dramă, se pare că au existat reflecții de genul "ce Dumnezeu scrie", "unde găsește toate lucrurile astea", "nu-l cunoșteam așa" (deși mă cunoșteau de 60 de ani!). Singura care nu a fost deloc uimită a fost soția mea! Doamna du Boucheron: Sora lui mai tânără a fost
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
continuă să bântuie. Acest fenomen este nou; în secolul al XVII-lea, al XVIII-lea, în secolul Luminilor nu eram deloc așa, mergeam la fondul lucrurilor, încercam să emulam debutul strălucirii orbitoare a gândirii anglo-saxone în domeniu. Căutăm Știință, si reflecția nu era un simplu joc extrem al spiritului în care extremismul este folosit ca să intimideze publicul și pe cel care ar contrazice, să terorizeze inamicul! Partea verbalismului este imensă, chiar dominantă! Luați scrierile pionierilor relativismului cognitiv, invenție franceză, în care
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
care Ion Vianu încadrează dinamica actualității marcate de extraversie. Este un bun prilej pentru a fi abordată problema elitelor decimate de tendințele de uniformizare ale modernității, în condițiile în care cultura de masă facilitează expresia exterioară a emoțiilor și blocajul reflecției interioare: "Aproape oricine poate să verifice că, după ce a privit ore în șir televiziunea, pofta de-a reflecta la sine, de-a acorda atenție interiorității, devine minimă. Insul e redus la starea de atom social, interiorul lui supus unui soi
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
nu mi dă niciodată mai mult de o sută de dolari. De data asta Însă i-am smuls două sute, căci peruca e pentru plăcerea lui. — Plăcerea e un animal oribil. Numai bucuria e cu adevărat demnă de prețuirea noastră. O reflecție pe care ar fi făcut mai bine să o păstreze pentru emisiunea În direct Întîlnire cu Fericirea. — Într-adevăr, cîteodată Bill guiță ca porcul, cînd facem dragoste. — Naggie, lucrurile astea trebuie să rămînă numai Între voi doi! o certă Christina
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un om atît de insensibil. Pe el, Îl frămîntaseră gîndurile toată noaptea, iar Vic nici măcar nu-și Întrerupea jocul de șah, ca să poată discuta serios pe această temă. — Am cîteva argumente imbatabile, care ar trebui să-ți ofere motive de reflecție, promise doctorul. Numai să-ți faci un pic de timp și să mă asculți. Imaginează-ți că ar exista o persoană cu Însușiri paranormale atît de puternice, Încît să poată intra În contact telepatic cu alte persoane pe care nici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
declanșă o nouă competiție de idei și propuneri bogat gesticulate. Urmau să decidă locul și data acțiunii, să stabilească responsabilități și să Împartă atribuții. O vreme, doamna Tamara reuși să se mențină În prim plan lansînd o nouă temă de reflecție: modul În care vor fi mobilizați participanții și cum trebuie să se Îmbrace fiecare pentru acest eveniment. Dar, la un moment dat, doamna Vera, care mai era membră și a Grupului de Canalizare prin Cristal, afiliat Ordinului Cristalelor, presupuse, pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și despre Kim Ir Sen, dictatorul Coreei comuniste! — Kim Ir Sen, zici? Dar ce a căutat la tine În casă? — Ce să caute? A intrat doar ca să bea un ceai, Îl durea stomacul. Aici, banda Înregistră o scurtă pauză de reflecție, În care căpitanul Jegg Își punea, pesemne, perspicacitatea la lucru. — Hm. De ce nu i-ai dat un ceai la cabinet? Întrebă apoi, cu voce mai domoală, totuși Încă neîncrezătoare. — Tocmai, că i-am dat. Și, din neatenție, i-am pus
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
doamna Agneta se dedica treburilor din propria gospodărie, și cu deosebire lui Boule-de-neige, ale cărui nevoi și pretenții Îi ocupau acum cea mai mare parte a timpului liber, În orele petrecute la clinică se obișnuise cu prezența lui Pablo, iar reflecțiile lui asupra celor mai diverse aspecte ale lumii contemporane Îi stimulau respectul de sine și-i confirmau importanța propriei persoane. Faptul că el se credea Nicolae Ceaușescu nu o mai deranja de multă vreme. Dimpotrivă, se Îngrijora ori de cîte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
frig. — Acest domn În vîrstă, Îl corectă ea, este un prieten al bunicului Como. De fapt, cred că ar putea fi chiar fratele lui, dacă ar vrea. De aceea Îi seamănă atît de bine. Și, după un timp oarecare de reflecție, mai adăugă: el ne va ajuta să-l găsim pe tati. Plictisit, maiorul Smith opri casetofonul. Ascultase mai bine de jumătate din caseta Înregistrată, fără a Întrezări nici un sens. Ca de fiecare dată, bazaconiile cu care Împăratul și colonelul se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
direct În buzunarul mijlociu. Pablo părea că nu-și dă seama ce se Întîmplase, Îl privi nedumerit pe maior, Încercînd să afle dacă avea permisiunea de a executa următoarea lovitură, sau trebuia să-i predea tacul. După cîteva momente de reflecție, prefăcîndu-se că se preface consternat, maiorul ridică ambele mîini, În semn de capitulare. Îi era doar un pic ciudă; ar fi preferat să-i ofere el Însuși victoria. — Okey, okey! se grăbi să adauge. Cred că voi pleca să-ți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai credeam În astfel de sentințe. Vorbeam din amintiri, repetam niște citate și Îmi plăcea să cred că ceea ce spuneam ar putea fi adevărat - măcar pentru alții. Măcar pentru el. Mă ascultă cu luare aminte, iar după cîteva clipe de reflecție mă anunță, bătîndu-mă protector și totodată amical pe umăr: — Cred că ești exact persoana de care am nevoie! De parcă aș fi cîștigat cine știe ce concurs. Dar eu nu dorisem cîtuși de puțin să fiu exact persoana de care avea el nevoie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu atîta afecțiune. Cu toate astea, uneori îl apucau mustrările de conștiință. El cu trei, alții fără nici una, ar fi putut să se lase de prostii, își spuse Dendé părerea. Dar el nu și nu, citise de curînd Amintiri, vise, reflecții și avea impresia că își găsise modelul psihologic. — Să fiu în locul lui i-aș mulțumi în genunchi Bătrînului, vorbea fără să știe cît se schimbase situația, Tușico, el îl luase de la orfelinat schimbîndu-i viața, confesiune lungă, Gulie, era acolo tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de Karp În timpul vizitei noastre la fundație. — I-am spus francezului că poate să se ajute, În timp ce meditează la modelul imprimat. Personal, mă săturasem și nu m-am mai Întors vreo jumătate de oră. Până atunci, vroiam să termine cu reflecțiile. Și să-mi mulțumească, În stilul consacrat al porcilor. Și cum vine asta? — Tu cum crezi? mormăi Dora. Am râs. — Și chiar ai plecat? — Bineînțeles. Dar până să mă Întorc, dispăruse. Urma de pe oglinda dispăruse și ea. Oricum, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și fiindcă n-avea cum să fie Anton și nici Frau Britz și fiindcă niciodată nu primesc vizite la o ore din astea, cel puțin, nu fără o avertizare În prealabil, am decis să continui să savurez momentul acesta de reflecții de vară. hipnotizat, am studiat cum scrumul de țigară s-a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și se transformau În funingine. O fată călare pe un cal de caretă Își ridică fața și râse. Pe povârnișul de lângă linie, un bărbat și o femeie zăceau Îmbrățișați. Apoi afară căzu Întunericul și pasagerii puteau vedea prin sticlă doar reflecția transparentă a propriilor trăsături. 2. „Premier Service, Premier Service!“ Vocea Își purtă ecoul pe coridor, dar Myatt luase deja loc În vagonul-restaurant. Nu voia să treacă prin primejdia de-a Împărți cu cineva o masă, de a fi obligat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un civil, dar când omul se Întoarse și-i văzu ochii devenind vicleni și insolenți la vederea lui, Îl apucă disperarea. Deasupra biroului atârna o oglindă și Myatt Își văzu În ea cu multă claritate, timp de un moment, propria reflecție, scund și rotofei, cu nasul mare, În haina lui de blană - și-i trecu prin minte că oamenii aceștia probabil Îl urau nu doar pentru că era evreu, ci și pentru că purta Însemnele banilor În ambientul lor auster. — Așa? spuse funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă exprim ceremonios -, iar ea se întorsese la el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina anulează capacitatea de reflecție, iar Dan era prototipul omului scufundat în rutină - și, oricum, nu fusese niciodată căsătorit cu Carol, ci cu un simulacru al ei, creat de propriile-i proiecții mentale și de indiferența mamei sale. („E doar o fetișcană impertinentă, dar, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în secolul al XXI-lea și, cu toate că pacea și dezvoltarea sunt temele dominante, războiul și grupările de forțe riscă să compromită securitatea internațională. Este și motivul pentru care Arta răboiului de Sun Zi devine din obiect de studiu și cercetare, reflecție rațională asupra acestui flagel, cercetătorii și analiștii străduindu-se să transforme principiile și filosofia acestei lucrări în concepție științifică asupra păcii mondiale. Fără îndoială, această inițiativă arată progresul și gradul de civilizare a omenirii și, nu în ultimul rând, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
român care dorește binele tuturor. Chiar dacă uneori n-am făcut decât să preiau observațiile unor specialiști din diverse domenii, sper că le-am selectat atent într-o lucrare de sinteză și analiză, oferind publicului larg informații necesare și motive de reflecție asupra lumii în care trăim. Este, dacă vreți, o viziune de ansamblu asupra societății ori un alt fel de raport despre starea națiunii române în anul 2004. Pentru cititori, îmi permit să-l citez pe Petre P. Negulescu: Aș vrea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
reprezinte interesele și aspirațiile noastre. Le cedăm puterea noastră nu ca s-o exploateze în favoarea exclusivă a lor. Dacă avem o libertate interioară de gândire înseamnă că am acumulat experiență și detestăm toate sloganurile și prejudecățile. Gândirea se hrănește cu reflecții iar nu cu fel de fel de automatisme și lozinci. Logic ar fi ca din moment ce ne-au dezamăgit partidele de stânga (întâi comuniștii, apoi FSN-ul, PDSR-ul) să nu le mai acordăm încredere. Nu ne mai putem permite să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Flannery le spune tuturor să aștepte, amână scadențele, anunță schimbări de program, promite să se reapuce de lucru cât mai curând, refuză ofertele de ajutor. Conform părerii celor mai pesimiști, ar fi început să scrie un jurnal, un caiet de reflecții, în care nu se-ntâmplă niciodată nimic, doar stările lui de spirit și descrierea peisajului pe care-l contemplă ore în șir de la balcon, printr-un ochean...“ Mai euforic e mesajul trimis câteva zile mai târziu de Marana din Elveția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu mai pot distinge ceea ce aparține uneia sau alteia, mă pierd, mi se pare că m-am pierdut pe mine, nu-mi mai văd reflecția, ci doar reflecția lor. Într-un pasaj de Novalis, un inițiat care a reușit să ajungă la locuința secretă a lui Isis ridica vălul zeiței... Acum, mi se pare că tot ceea ce mă înconjoară e o parte din mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu mai pot distinge ceea ce aparține uneia sau alteia, mă pierd, mi se pare că m-am pierdut pe mine, nu-mi mai văd reflecția, ci doar reflecția lor. Într-un pasaj de Novalis, un inițiat care a reușit să ajungă la locuința secretă a lui Isis ridica vălul zeiței... Acum, mi se pare că tot ceea ce mă înconjoară e o parte din mine, că, în sfârșit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și incompatibilități. După ce reușeam să pun la loc până și vaza chinezească cu samurai dându-și poalele peste cap în posturi războinice și mileurile de la mă-sa, primite ca dar de cununie, Carina contempla peisajul și, după momente de intensă reflecție, îmi arunca: - Nu merge, acum simt mai mult vibrațiile... - Simți o... mormăiam eu fără prea multă convingere, în vreme căpșorul drăgălaș, cu zulufi roșcăței - pe care l-aș despărți câteodată de corp și l-aș pune bine, într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]