3,182 matches
-
mod imperativ o nouă înțelegere, adică o nouă reflexivitate. Modernizarea tradiției era ca scop și țintă modernitatea inițiatoare și cea a consacrării. Ceea ce deja s-a consacrat, adică societatea industrială, cu tot cortegiul său de manifestări, devine în perioada modernității reflexive obiect al modernizării. Modernitatea însăși, și nu tradițiile pe care ea le inventase, urmează a fi modernizată, adică reraționalizată și demistificată; oricum, reconstruită. Iar acest lucru se face în absența raportării la unele tradiții care mai înainte îi erau exterioare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
absența raportării la unele tradiții care mai înainte îi erau exterioare, întrucât erau considerate ca venind din alte lumi pe cât de revolute, pe atât de opuse, cum îi apăreau cele feudale sau de o altă sorginte. Ceea ce contează în modernitatea reflexivă este prezența propriilor produse ce trebuie supuse unei analize pe cât de critice, pe atât de constructive. Consecința acestei opțiuni este că, acum, ne-am afla în plină tranziție, iar aceasta este de fapt prima tranziție din interiorul modernității care se
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se opunea, și de multe dintre consacrările secolelor al XIX-lea și XX care încă rezultaseră din opoziția față de tradițiile care când existau ca atare, când erau inventate ca fiind „moderne”, pentru a se afirma noul prin opoziție. Astfel, modernitatea reflexivă este acea modernitate care se ia pe sine ca obiect al construcției, lăsând loc chiar și tradiției să fie o opțiune posibilă, și care nu-și fixează nici orizonturi finite în timp, nici stadialități sau evoluții care s-ar îndrepta
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
construcției, lăsând loc chiar și tradiției să fie o opțiune posibilă, și care nu-și fixează nici orizonturi finite în timp, nici stadialități sau evoluții care s-ar îndrepta către un scop ultim. De aceea, se poate spune că modernitatea reflexivă este începutul propriu-zis al modernității deja realizate și consacrate, adică al acelei modernități care-și evaluează propriile riscuri și propriile construcții, care nu sunt neapărat nici lineare sau evolutive, nici ciclice sau circulare, ci pur și simplu se produc după
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau evolutive, nici ciclice sau circulare, ci pur și simplu se produc după logica unei reflexivități pe cât de critice, pe atât de constructive. Continuitatea și discontinuitatea îi sunt coextensive, evoluția sau progresul către o țintă predeterminată îi sunt străine, construcția reflexivă este opțiunea fundamentală. Perioadele modernității, astfel identificate, pot fi prinse în jocuri analitice diacronice sau sincronice, în selectări de arii spațiale, de timpuri istorice sau de manifestări și atribute ce relevă fie coexistențe ce nu țin cont de bariere geografice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sunt inerente. Oricum, vom urmări concomitent paradigmele organizării sociale și paradigmele sociologice care le-ar corespunde, întâlnirile și despărțirile lor, pentru a ajunge apoi, în partea a doua, să caracterizăm mai în detaliu și în mod sociologic cristalizări ale modernității reflexive. Capitolul 1. Proiectul iluminist de societate și știință socială Fiică a modernității, sociologia a apărut și s-a consacrat ca știință a tranzițiilor, adică a despărțirilor de formele de organizare socială trecute, considerate ca tradiționale sau chiar desuete, în vederea grăbirii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau conservarea tradițiilor de cealaltă parte. Formele și opțiunile părților în dispută se schimbă în timp, însă rezultatul este de fiecare dată același; disputa rămâne mereu identică și suficientă sieși. S-ar părea însă, așa cum vom vedea, că numai modernitatea reflexivă o va determina să-și schimbe termenii, opțiunile și rezultatele, împiedicând-o să gliseze când într-un trecut idilic, când într-un viitor proiectat teleologic, pentru a deveni realistă și constructivă. Dincolo de o asemenea dispută, Iluminismul poate fi considerat drept
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
al XVII-lea declanșează procesul de formare a statelor naționale, un proces însă presărat cu continuități și discontinuități ale „societăților naționale”, cu integrări și dezintegrări ce marchează prin multiple evenimente istoria europeană și mondială de atunci și până în prezent. Modernitatea reflexivă va reveni în forță asupra statelor naționale și a societăților care le corespund fie pentru a le multiplica și a reînvia un nou Ev Mediu, fie pentru al le integra în formațiuni suprastatale sau în procesele nivelatoare ale globalizării, fie
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
al XIX-lea. La sfârșitul secolului XX, expansiunea economiei și societății postindustriale va coincide cu reluarea în forță a concepției lui A. Smith privind relația dintre stat și piață. Un caz tipic de reverberare a ideilor modernității inițiatoare în modernitatea reflexivă, după ce s-a trecut prin experiențele de consacrare a modernității. ii) Divizunea muncii este a doua temă influentă asupra căreia A. Smith insistă, iar aceasta, din nou, va constitui în economie și sociologie un topos mereu revizitat pentru a explica
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
imaginate de iluminiști și afirmate cu consecvență de-a lungul modernității consacrării, își pierd aproape complet atractivitatea în prezent. În locul unui progres presupus, asumat, legitimat din afară și proiectat într-un viitor imprevizibil sau în speranțe mereu amânate, modernitatea noastră reflexivă optează pentru alte alternative și a făcut-o deja, uneori prin formule apocaliptice de genul „sfârșitul istoriei” (F. Fukuyama). Numai că o asemenea opțiune ar sfârși într-o fundătură istorică. De aceea, mi se pare că este mai constructiv și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se pare să ne referim la produsele științei însăși, pentru a produce ceea ce Max Weber numea „dezvrăjire”, adică demistificarea științei, în vederea explorării, evitării sau corectării riscurilor pe care ea însăși le generează. Astfel procedând, ne-am afla în acea modernitate reflexivă care nu respinge tale quale progresul sau evoluția, ci le temperează prin cunoașterea beneficiilor, dar și a riscurilor pe care le generează (Ulrich Beck). Așa cum am văzut, unul dintre cele mai utilizate concepte iluministe este cel de rațiune, din care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asociate cu rațiunea și știința, cu secularismul și antiiraționalul, de fapt cu întreaga cultură a primei modernități. Rămâne să considerăm în ce măsură asemenea opțiuni au fost menținute și în modernitatea noastră târzie, întrucât o asemenea întrebare este intens frecventată în modernitatea reflexivă. Odată cu Marx, dar și cu Tocqueville, Comte sau Weber, conceptul de clasă socială a devenit unul dintre cele mai frecvente în analiza modernității inițiatoare și consacrate. Clasa grupează indivizii pe axa proprietății, dar îi și diferențiază și îi opune altor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
clasele sociale, adică grupurile separate prin granițe economice, sociale și culturale distincte și incluzând persoane animate de interese și stiluri de viață relativ omogene, defineau identități, destine și practici sociale, culturale, ideologice și politice profund diferențiate și opuse, în modernitatea reflexivă, ele își pierd în mare parte relevanța. Odată cu aceasta, raportarea la clasele sociale, pentru a explica diferențieri sau convergențe în economie, politică sau cultură, s-a diminuat în mod remarcabil. Mai mult, utilizarea conceptului de clasă apare astăzi ca un
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
transformări substanțiale în structura statului național și a relațiilor lui internaționale, odată cu schimbările care se asociază cu statutul cetățeniei individuale și cu jocurile competitive ale puterii politice în cadrul democrației liberale. Iar acestea trebuie să fie neapărat prospectate în modernitatea noastră reflexivă. * Ariile constitutive și conceptele discursive ale modernității sunt, evident, mult mai numeroase decât cele considerate mai sus. Intenția nu a fost însă aceea de a fi exhaustiv, ci pur și simplu: 1. de a indica moduri în care modernitatea ca
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fi exhaustiv, ci pur și simplu: 1. de a indica moduri în care modernitatea ca fapt social și conceptele sociologice ce-i corespund se află (sau nu) în corespondență; 2. de a prospecta măsura în care modernitatea noastră de astăzi, reflexivă cum se consideră a fi, optează pentru: a) să se despartă de „proiectul iluminist” ori b) să-l continue prin aprofundare sau 3. pur și simplu să se preocupe critic și constructiv de propriile cristalizări și constelații. Dacă la primul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
rădăcini iluministe al științei sociale, respectiv fundamentele gândirii sociale moderne, consider că au devenit deja sau în multe cazuri ar trebui să devină obiect al unei revizuiri de amploare. Să admitem că schimbările structurale ale modernității târzii sau recente, adică reflexive, s-ar asocia atât cu existența unor discontinuități în istoria modernității, cât și cu un evoluționism ce refuză fracturările istorice tranșante. Dar ce să alegi: discontinuitatea tranșantă sau continuitatea evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o teorie sociologică unică și universală, obiectivă și deterministă. Constructivismul sociologic, pe care îl susțin, este menit să răspundă nevoilor de cunoaștere ale contemporanilor, să le stimuleze „imaginația sociologică” (C. Wright-Mills) și, prin aceasta, să facă modernitatea lor cât mai reflexivă. Ne aflăm astfel în perioada în care teoriile sociologice clasice, de sorginte iluministă, și-au diminuat forța explicativă și trebuie, fie și parțial, să ne despărțim de ele. Modernității târzii trebuie să-i corespundă o nouă paradigmă a explicației sociologice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
1. Tranziție și complementarități Perioada istoriei recente a fost și continuă să fie marcată de două tranziții pe cât de cuprinzătoare, pe atât de profunde: tranziția postcomunisă a țărilor din Centrul și Estul Europei și tranziția de la modernitatea consacrării la modernitatea reflexivă a țărilor dezvoltate. Analiza tranziției postcomuniste este, după 1990, una dintre temele dominante ale cercetării din științele sociale de la noi, fie că este vorba despre sociologie, economie sau știință politică. Luând ca referință societatea capitalistă dezvoltată din țările europene sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
eșecul său și despărțirea societăților respective de moștenirile pe care comunismul le-a lăsat pentru a avansa pe calea dezvoltării capitaliste coincid în timp cu tranziția societăților dezvoltate dinspre modernitatea mai timpurie către modernitatea târzie ori recentă sau postmaterialistă, adică reflexivă. Sigur că această ultimă tranziție nu poate fi în nici un fel considerată ca linear ascendentă, mai ales că multe dintre consacrările modernității anterioare coincid cu dezvoltările emergente ale modernității actuale, se combină sau chiar se luptă cu ele, rezultând treptat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lor cu noile traiecte ale dezvoltării pot fi de interes pentru analiza tranziției ultime a modernității. Implicația ar fi că a înțelege mai bine acest gen de coexistență/confruntare a opțiunilor și configurărilor modernității consacrate și ale modernității postmaterialiste și reflexive în economie, politică sau cultură presupune, printre altele, cunoașterea cât mai aprofundată: a) a modului în care un proiect al modernității, cum a fost comunismul, a eșuat, iar acum este înlocuit de un alt proiect; b) a modului în care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
referea de fapt la trecerea de la societatea tradițională la cea modernă (industrială), câtă vreme avem de-a face în prezent cu o tranziție desfășurată în spațiul istoric al modernității dinspre societatea modernă (industrială) către cea postindustrială sau a modernității târzii (reflexive). De aceea, trebuie căutată o nouă explicație care să corespundă noului tip de tranziție și care să se refere la varietatea transformărilor sociale de astăzi, inclusiv la cele specifice societăților postcomuniste. 2.2. Noua societate și caracteristicile ei În încercarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în mod radical. R. Inglehart a demonstrat, așa cum spuneam, că modernitatea s-a caracterizat, în termenii lui Max Weber, prin „raționalizarea tuturor sferelor societății”, adică prin substituirea valorilor tradiționale cu valori rațional-legale în viața economică, politică și socială, pe când modernitatea reflexivă a societății postindustriale ar diminua importanța raționalității instrumentale și ar accentua valorile „postmaterialiste” ce ar corespunde autonomiei individuale, diversității sau expresivității individuale . În sfârșit, pe când calitatea vieții, exprimată prin standarde economice, a tins să crească, modul de viață configurat comunitar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
formele constitutive ale societății moderne este tendința dominantă, definitorie, a tranziției de la societatea tradițională la cea modernă. Configurarea formelor reprezentative ale societății postindustriale dă expresia tendinței dominante a tranziției de la societatea modernă spre cea postmodernă, adică spre cea specifică modernității reflexive. Pe de altă parte, așa cum spuneam, configurarea tendinței dominante a unei astfel de tranziții variază atât în timpul, cât și în spațiul social. Să considerăm variațiile din spațiul social. Trecerea societăților germană, franceză, britanică, românească, rusească, americană etc. de la, să zicem
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de valori culturale și politice luate de tot mai mulți oameni ca referințe. Tranziția românească este și trebuie analizată concomitent și ca o tranziție specifică, dar și ca una care este integrabilă în marile schimbări asociate epocii postindustriale a modernității reflexive. Schimbările cu care se asociază au ritmuri diferite, dar și consecințe convergente. În terminologia pe care am propus-o, tranziția tendențială și tranziția de configurare nu se exclud, ci se completează. Alegerea complementarității tranzițiilor influențează în mod hotărâtor tipurile de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ei cu noua paradigmă teoretică a tranziției spre societatea postindustrială să fie indicative pentru această „nouă știință socială”. Totuși, există această „nouă știință socială”? Și, dacă da, în ce stadiu se află și ce consecințe ar avea asupra dezvoltării modernității reflexive? Înainte de toate, să admitem că schimbările sociale, ca și cele din teoriile despre ele, sunt incrementaliste, adică lent cumulative, adesea tensionate și contradictorii; oricum, evitând, cu excepția revoluțiilor, discontinuitățile tranșante. Când ne situăm doar în spațiul social real, este esențial să
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]