5,383 matches
-
călătorie le vor permite mimarea unei rupturi de lume, continuând totuși să beneficieze de logistica ei: pe trasee sigure, în păduri amenajate, de-a lungul coastelor mărilor fără pirați, cu servicii de salvare eficiente, dispunând de club-houses, de adăposturi, de refugii primitoare. Pentru a deveni un bun călăreț, un bun jucător de golf, un bun marinar sau un bun dansator, o persoană va trebui să facă dovada unor calități de bun călător îîndemânare, intuiție, toleranță, grație, tenacitate, curaj, luciditate, prudență, simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sau din Arabia Saudită. împotriva piraților nu există decât atacul preventiv. Așadar Alianța și fiecare dintre membrii săi trebuie să fie întotdeauna pregătite pentru un război preventiv cu acei pirați îsau cu acele națiuni în cadrul cărora aceștia și-au găsit un refugiu) care vor amenința cu utilizarea armelor în slujba unei credințe, a unei ambiții laice sau pentru obținerea unui profit nelegiuit. Firește, pentru a justifica un astfel de război preventiv, Alianța nu va trebui să inventeze motive de conflict, nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
l-au cunoscut în carne și oase nu pot fi inutile. Ce n-am da noi pentru amintirile unei persoane care l-ar fi cunoscut pe El Greco la fel de bine cum l-am cunoscut eu pe Strickland? Dar nu-mi caut refugiul în asemenea scuze. Am uitat cine a recomandat oamenilor că pentru binele sufletului lor trebuie să facă în fiecare zi două lucruri care le displac; a fost de bună seamă era un înțelept și preceptul respectiv l-am urmat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Cred că am și uitat căminul natal. Mi se pare că m-am îndepărtat atât de mult de casa tatei, încât mă și cuprinde sfiala la ideea de a o vizita din nou. Dar acum simt că e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile i se întorseseră la tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum să-l copleșească, iar lovitura de grație a trădării lui Blanche îi răpise capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
totuși o latură de poză și știam că dacă eu o simt, cu siguranță că și instinctul lui ascuțit a descoperit-o. Nu încăpea îndoială că râdea de mine pe sub mustăți. I-am lăsat ultimul cuvânt și mi-am căutat refugiul într-o atitudine nepăsătoare și taciturnă. XLI Am ajuns la casa în care stăteam. N-am vrut să-l poftesc să vină cu mine, dar el a urcat scările fără o vorbă. M-a urmat și a intrat după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sclav. - Ajută-mă să duc lada, Îi porunci sec, după ce Îi ceruse mecanicului Îngăduința cu un semn din cap. Îi venise deodată În minte o posibilă ascunzătoare. Își stăpâni cu greu zâmbetul ironic care Îi Încolțise pe buze. Ce alt refugiu era mai bun decât abația Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo, oameni și obiecte. Dacă biserica aceea tot era menită a depozita secrete, atunci Îl putea ascunde și pe al său. Se Îndreptă cu repeziciune spre abație, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ton agitat, dând să-și continue alergarea. Dante Îl Înșfăcă din nou, reținându-l. - Spune-mi mai Întâi mie ce ai de comunicat. - Comandantul m-a trimis să spun că oamenii lui au Înconjurat un grup de rebeli, eretici ghibelini, În refugiul lor de la Maddalena. E gata să le pătrundă În vizuină, ca să Îi captureze pe toți. Cere să se pregătească Întăriri În caz de nevoie, sunând clopotul de război pentru convocarea companiilor din Oltrarno. Poetul Își mușcă buzele. Apoi, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Istorii a Evului Mediu și ultimul vlăstar al unei familii distinse, strălucite și patrioate. Vine aici să se odihnească, a explicat Monsignor confidențial, tratându-l pe Amory ca pe un egal În vârstă. Eu am misiunea să-i ofer un refugiu din plictiseala agnosticismului și socot că sunt unicul om conștient de faptul că bătrâna sa minte cumpătată este de fapt dezorientată și că tânjește după o proptea solidă, cum este biserica, de care să se ancoreze. Primul prânz luat Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amelia. Dimpotrivă, după felul cum a fost primit, Amory ar fi putut crede că amfitrioana nu avea nici un necaz cât de mic. O virilitate flegmatică și un calm visător - iată stările, viu contrastante cu pragmatismul ei, În care Își găsea refugiu Clara. Putea să se dedice celor mai banale Îndeletniciri (deși era suficient de inteligentă ca să nu se tâmpească prin „arte gospodărești“ ca broderia sau tricotatul), dar la scurt timp după aceea lua În mână o carte și-și lăsa imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dramatică, culminând cu arabescul coșmar al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările pe care și le amintea ca fiind calme sau delicat de artificiale păreau să-i promită un refugiu. A scris o povestire cinică, În care descria Înmormântarea tatălui său, și a expediat-o unei reviste, primind În schimb un cec de șaizeci de dolari și o invitație să mai trimită și altele, scrise În același ton. Asta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi atinsă mâine, într-o altă lume sau într-o altă viață, ci aici și acum cu trupul pe care-l ai, fiind ceea ce ești, în cadrul geografic decupat de voința oamenilor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
volume ce aparținuseră lui Gauss, ale Criticii rațiunii pure pline cu adnotări, nepublicate încă, ale acestuia. * Ultimii ani ai lui Gauss sunt sterili. Astma de care suferea îl împiedică să lucreze. Activitatea profesorală constituie pentru el, la această dată, un refugiu. Deci o îndură mai ușor. În orice caz nu se mai plânge de ea. Prietenii săi din tinerețe: Olbers, Bessel, Schumacher au murit. Celor rămași: frații Humboldt și Sartorius von Waltershausen le scrie tot mai rar. Ultima scrisoare, din mâna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a Ființei umane (sau, mai bine zis, a ceea ce a rămas azi din ea) înzestrate de către Creatorul ei cu judecată și sentiment de a se eschiva în mod rușinos din fața prospectării adânci a lexematicii extinse a verbului „a fi”. Un refugiu existențial, să-l numim, al neputinței Omului contemporan de a-și privi lucid propria interioritate, tăinuită cu parșivenie de foarte multe ori sub straturi groase de fard actoricesc în cadrul unui spectacol de teatru societar lipsit de orice urmă de vibrație
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
mine ? Am definit-o, aproape involuntar, în câteva dintre versurile mele. Poezia este una dintre rarele posibilități de a păstra clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
catedrale de sunete ce anunță că încă suntem capabili să regenerăm prin noi înșine. Spiritul cărții de față este o prefață la nemurirea cuvântului odată ce a fost gândit și transpus pe hârtie. Poemul este un loc pentru Rugă, este un refugiu în care, autoarea se retrage din marasmul lumii moderne, un loc unde î-L imploră pe Dumnezeu, să o învețe cum să culeagă Lumina. Lumina este atotcuprinzătoare dintr-un capăt la altul din acest volum, deși uneori nu se vede
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
un lucru nou: poetul a fost impiegat la berăria lui Caragiale din București. La care din berăriile lui? Gambrinus, Tunelul sau Bene Bibenti din Șelari? În definitiv n-are a face! Principalul este că poetul a găsit un moment de refugiu din mizerie și din literatură (iertați-mi tautologia) ca impiegat la o afacere ratată a lui Caragiale. Păcat că nu și-a scris impresiile! Am fi avut o pagină lirică despre una din întreprinderile comerciale ale lui Caragiale, una mai
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
să evadeze ,conștient,că „ieri” nu poate fi rupt de viitor . Poetul cu ajutorul poeziei dorește descătușarea spirituală , pe care o găsește în ocurența metalului și metalizării , întrucât în social era imposibil,datorită dictaturii.Evadarea în mineral nu este altceva decât refugiul în fața prezentului . Era convins că sufletul lui refugiat în mineral (cristal și var) este un mijloc de scăpare,însă era convins că fericirea pare înscrisă dinainte . Iar bucuria simulată este asemeni sentimentului cel simte naurfagiatul pe un țărm salvator :”și
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
gri-albastru, verde, arămiu. Aș vrea să te duc undeva departe / unde iarba e când verde / când albastră și cerul e uneori albastru / alteori verde ... senin de un verde crud", este dorința lui George Ioniță de a-i oferi iubitei un refugiu în fața banalităților diurne, în timp ce Vasile Popovici își caută iubita în nopți albastre, în roua transparentă a dimineții, aceasta transformându-se, pentru o clipă, în curcubeu (Vremelnic ...). Și dacă ochiul lectorului e încântat de atâtea nuanțe, de aburii calzi ce se
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
alte instituții sociale, total diferite de familie și de căldura acesteia. Socializarea se rezumă fie la întâlniri protocolare, fie la unele de descătușare a unor inhibări personale ca rezultat al însingurării. La modul acesta, familia devine doar un loc de refugiu afectiv-mizantropic ca reacție la stresul cotidian. O altă direcție de diminuare a importanței și rolului familiei este cea a delimitării și izolării ei de societate. În tot mai multe lucrări de sociologie, psihologie, psihopedagogie etc., lucrări ce observă și notează
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
care îmi scrieți. Aștept, în orice caz, răspunsul Dv., pentru a vedea ce se poate face. Sănătate și succes în nobilele Dv. preocupări. Leon Baconski Universitarul clujean Leon Baconski ( care avea totuși afinități spirituale cu județul Vâlcea , deoarece, odată cu durerosul refugiu, preotul Baconski, tatăl lui său și al lui Anatol se stabilise în Călimănești, iar cei doi frați au făcut o bună parte din studiile liceale la „Al. Lahovari” din Rm. Vâlcea) Așa se poate explica preocuparea de mai târziu a
CORESPONDENŢĂ DE LA LEON BACONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361477_a_362806]
-
limba noastră românească. - Vă rugăm să ne numiți câteva din cele mai importante tiluri apărute la Anamarol. - Dintre cele peste 150 de cărți editate de mine la editura Anamarol amintesc: „Jurnal 2004, 2005 si 2006”, „Săptămâna roșie”, „Bonifacia”, „Ostinato”, „Arta refugii”, „Gherla Latesti”, „Patimile dupa Pitești” semnate de Paul Goma (Franța), „Vine seninul” de Gabriela Calutiu Sonnenberg (Spania), „Satire” de Valeriu Cercel (Hamilton-Canada), „Medicina alternativă văzută de un inginer” și „Cu hipnoza și tu poți face minuni” de Ovidiu Creangă (Toronto-Canada
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
un an înainte. Ajuns acolo, un moment al protocolului l-a constituit dăruirea de către mine a unui exemplar din această lucrare, odată cu salutul ce-l aduceam locuitorilor din Davidești unde, în timpul războiului din 1916-1918, mulți rucăreni au găsit adăpost în timpul refugiului lor în aceste locuri ospitaliere. O monografie care să se refere a trei sate nu este o lucrare ușor de făcut, dar rugat de oficialitățile locului m-am înhămat la această treabă. Și-am început cu strângerea materialului necesar. În
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
articole, eseuri, interviuri, președinte al Ligii Românilor de Pretutindeni. Cum singur se caracterizează: ”fețele mele l-au încurcat pe Ianus: s-au răsfrânt dintr-o lumină haotică prismă naturală, confruntându-se cu timpul care le-a oferit dureroase cutremure și refugii, pierderi și regăsiri, căutări și desăvârșiri. Ele se adună abia acum, la vârste de 75 de ani, încercând să se regăsească și să-și caute finalitatea” (”Timp și răstimp”). Dintre cărțile sale amintesc doar: Estesisul teologal Brâncușian, Misterele și Brâncuși
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
pe obrazul Smarandei, mama sa. Privirea ei rugătoare spunea să nu plece. Or să-l prindă. Adrian și-a amintit noaptea când au fost arestați... și versurile ce-i alergau prin minte: „Mergeam legați în lanțuri, un grup de apucați/ Refugiul Diana-i părăsit de cruciați/.” *** - Trezirea! Strigătul răsună în cabană ca un tunet. Cristian, unul dintre tinerii ce fusese de pază în acea noapte, spuse: - Urgent, coborâm de la cabană! - Am înțeles, răspunseră toți mecanic. Nu mai era timp de vorbe
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
Nu mai era timp de vorbe. Pentru toți, ordinul a sunat scurt, ca o plesnitură de bici. Și nu însemna decât pericol; amenințarea se apropia cu repeziciune. Inutil au încercat să scape de Securitate. *** De câteva luni, cabana „Diana” era refugiul unui grup de tineri care a îndrăznit să ceară drepturi elementare-drepturi prevăzute până și în Constituția comunistă. Mereu erau încălcate de autorități. Acești tineri au aderat la Mișcarea pentru drepturile omului după ce în februarie 1977, la Radio Europa Liberă, a
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]