1,168 matches
-
Transilvaniei până la Dunăre, era o țară de cucerit, ea urma să fie mai întâi recuperată. După 1211, Ordinul teuton, aflat sub suzeranitatea regelui Ungariei, preluase controlul asupra teritoriilor de la est de Olt, a Cumaniei, însă după năvălirea mongolă din 1241, regalitatea ungară nu mai controla decât vag această regiune. După recuperare, urma ca regiunea să fie fortificată cu "castre" și "întărituri", cu participarea regelui și a cavalerilor cruciați. La răsărit de Olt, excepția o constituia "țara lui Seneslau, voievodul românilor", lăsată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre au pus capăt prezenței cavalerilor cruciați în această regiune, ulterior, ei nu mai sunt menționați aici. Slăbită în Cumania, hegemonia ungară a continuat efectiv în Țara Severinului până la sfârșitul secolului (1290), în ciuda rezistenței forțelor politice românești. În același timp, regalitatea ungară a urmărit, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, să fragmenteze autonomiile politice românești: ea a rupt Țara Oltului (Făgărașului) de voievodatul lui Seneslau, iar Țara Hațegului de voievodatul lui Litovoi. Această tendință se constată și la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o nouă chartă, el a confirmat stăpânirile și privilegiile nobilimii. Urmașii săi, Ștefan I și Ladislau IV, au încercat la rândul lor să înfrunte puterea marii nobilimi și să consolideze poziția materială a regalității. În cele din urmă, Andrei III, ultimul rege arpadian, a decis să coopereze cu nobilimea împotriva magnaților și, în acest scop, în februarie 1291, el a statuat regimul privilegiilor în cadrul unei congregații generale. Dar el nu a reușit în acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare, după 1241 și până la moartea ultimului rege arpadian, în 1301.6 Să vedem care era situația teritoriilor de la sud și est de Carpați. Trebuie să subliniem că românii au contribuit la eșuarea planurilor de expansiune și dominație ale regatului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolă, subliniază P. P. Panaitescu, a fost înfăptuită de Basarab cu ajutorul creștin al regelui Ungariei, suzeranul său. Acest fapt poate fi dedus din diplomele regelui Carol Robert, prin care acesta trimitea oști și soli peste munți. Trebuie examinate originile suzeranității regalității ungurești asupra Țării Românești: de ce au fost domnii munteni vasali ai regilor unguri și cum a început această suzeranitate? Doar Panaitescu, dintre istorici, a pus și rezolvat obiectiv această problemă. Rațiunile impunerii ei (suzeranității) au fost, în primul rând, economice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dintre cele două părți. În ceea ce privește raporturile cu Ungaria, Angevinii aduceau aici feudalitatea apuseană, cu legăturile dintre suzerani și vasali. Astfel, a recunoaște un stat, odată cu conducerea acestuia, a depune omagiu, nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul" (Iorga)-să nu uităm că, în 1211, sub Arpadieni, asistăm la pătrunderea cavalerilor teutoni dincoace de munți. Dar între atitudinea Arpadienilor și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contractul feudal, existent pretutindeni în societatea medievală, chiar fără a fi scris. Apoi, odată înlăturată situația dată de încălcare, conflictul ia sfârșit. Dar în acțiunea regilor unguri nu poate fi vorba de o supremație națională și mai ales culturală, ci regalitatea angevină reprezintă una din formele de expansiune ale civilizației franceze. Domnii români n-au cerut de la nimeni recunoașterea unui titlu superior aceluia în care ei aveau conștiința că se întrupează toată puterea. Numai cu greu se poate vorbi acum, apreciază
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de Aur și cu regatul Ungariei, ca și întărirea pozițiilor Poloniei și Lituaniei la hotarele nordice ale țării au impulsionat unificarea formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de altă parte, nu se poate nici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cultiva în felul său Lucien Febvre, iar Săptămânile sintezei ale lui Henri Berr, spune Fernand Braudel, sunt precursoarele „atâtor curente actuale”. Astăzi se țintește la o aplatizare a revoluției franceze. Or, aruncând o privire în urmă, pentru Tocqueville și Taine regalitatea a avut un astfel de rol revoluționar, încât importanța Revoluției și a Imperiului a devenit minoră, de vreme ce n-au făcut decât să dea gir unei mai vechi direcții în istorie. Noutatea conceptuală în studiul actual al istoriei relațiilor internaționale își
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acordă metodei. Cum foarte bine s-a spus, Bernheim, Langlois și Seignobos impun o adevărată legislație a muncii, profesionalizarea făcându-l pe istoric să se dedice aproape exclusiv aspectului tehnic. Pentru Fustel de Coulanges, mai presus de toate se situa „regalitatea documentului”. Istoria este golită de viață. În acele împrejurări, Henri Berr fondează, în 1900, „Revue de Synthèse historique”și tot el începe publicarea colecției „Évolution de l’humanité”. Nouă ani mai târziu, Lucien Febvre și Marc Bloch înființează la Strasbourg
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și efectele războiului și-au lăsat amprenta în spiritul istoricului pentru tot restul vieții. Ura sa justificată față de militarismul german - care anunța deja pe Iorga antihitleristul - a mers până acolo, încât (și aici își fac loc și slăbiciunile sale față de regalitate) nu scăpa nici o ocazie prielnică pentru a demonstra că însuși Carol I nu era german, ci se trăgea pe linie bărbătească din Murat, iar după mamă, din Ștefania de Beauharnais. Contribuția lui N. Iorga la cunoașterea relațiilor noastre cu marile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
imediat următori încheierii primului război mondial, N. Iorga înceta să mai trateze relațiile istorice româno-maghiare într-un mod nediferențiat. „Relațiile noastre cu ungurii - scria el în 1922 - sunt relații cu poporul unguresc - și aceasta înseamnă una - și sunt relații cu regalitatea ungurească - și aceasta înseamnă două; sunt apoi relații cu feudalitatea ungurească - ceea ce înseamnă trei; și, în sfârșit, cu clasa dominantă politică ungurească din epoca nouă, - și aceasta înseamnă patru”. Iar zece ani mai târziu, trăgând parcă o concluzie la cele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
austeritate prusacă îndepărtează resturile de orientalism într-o epocă în care Orientul este perceput ca un spațiu de decadență, bun pentru expansiunea colonială și misiunea civilizatoare europeană. Jubileul din 1891 (zece ani de domnie) este un test de credibilitate pentru regalitate. Tonul observatorilor străini în privința lui Carol s-a schimbat, trecînd de la suspiciune și îndoială la respect. Regele s-a detașat de liberalii epuizați de anii petrecuți la putere și îndepărtați în 1888 de o nouă generație care contestă monopolurile și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
găsește un nou fundament: el nu mai este candidatul "roșilor", el a devenit în întregime și dincolo de alianțe partizane, rege al României. El nu mai este aventurierul războinic din 1878, ci un rege-patriarh. Revoluția și apoi reforma înclină spre conservatorism. Regalitatea română merge pînă la a face figură de model pentru cîțiva regaliști francezi. Așa se face că, în 1914, contele de Montesquieu afirmă în primul capitol din cartea sa Note despre România, intitulat "O țară salvată de monarhie": "Efectele salutare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
național-țărăniștii revin cu soluții de control al comerțului cu petrol, asemănătoare cu măsurile luate anterior de către liberali. Criza favorizează urcarea pe scara politică a extremelor de dreapta și de stînga și pune în evidență rolul de decizie al regelui. Este regalitatea o garanție a ordinii atunci cînd se prăbușesc speranțele contradictorii ale stîngii democrate și ale dreptei conservatoare în național-țărăniști? La 27 iunie 1932, ministrul Franței în România notează: "Există în această țară un fel de oboseală verbală și un anume
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a Bisericii României. La 31 decembrie 1919, episcopul de Caransebeș, Miron Cristea, este numit mitropolit primat. Unitatea identității istorice și spirituale românești se afirmă în vecinătatea relației națiune-ortodoxie și a raportului pe care Statul îl stabilește cu Biserica și cu regalitatea, în măsura în care regele, botezat în spiritul religiei ortodoxe, este protectorul Bisericii. În 1919, alipirea la Vechiul Regat a Transilvaniei, cu o populație în mare parte de credință uniată, îi orientează pe ortodocși spre patria mamă, în același timp urmînd să fie
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din 1938, democrații grăbesc eșecul democrației ca fatalitate, iar opinia publică, obosită, vrea ordine și securitate. România intra în ajunul războiului condusă de forțele politice de dreapta, mobilizate de anticomunism, de antisovietism, într-un mediu regional și internațional pe care regalitatea nu-l mai stăpînea. Prin temperament și prin convingere, Carol II nu este un democrat. El se arată sensibil la atacurile împotriva democrației parlamentare lansate de legionari și de teoreticienii lor N. Crainic și Nae lonescu -, de tradiționaliștii conservatori poetul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aflat atunci moartea, în timp ce încercau să fugă. Legionarii îl acuză pe ministrul Călinescu că 1-ar fi asasinat pe căpitanul lor: paisprezece legionari au fost strangulați, apoi li s-a tras cîte un glonte în cap... Această ruptură sîngeroasă între regalitate și Legiune alimentează dorința de răzbunare a legionarilor. Călinescu este, după cum s-a văzut, atacat în mașina sa la București de o echipă numită Miți Dumitrescu; la rîndul lor, nouă legionari răspunzători de atentat sînt împușcați cu revolverul pe loc.
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
asociază episoadele din viața eroului Ceaușescu: aniversarea Elenei Ceaușescu, a lui Nicolae Ceaușescu, aniversarea Congresului al IX-lea al partidului care a deschis "epoca Ceaușescu". Diplomatul american David Funderburk este șocat de montajul unui cult care folosește pentru Ceaușescu însemnele regalității: "În fiecare an, între 1983 și 1985, cînd condițiile de viață se înrăutățesc, crește devotamentul pretins de Ceaușescu. Pentru celebrarea celei de-a 65-a aniversări, pe 26 ianuarie 1983, un portret oficial îl arată cu însemnele regale. La Muzeul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
România este o țară pe care vrei să o părăsești. "Mai bine mort decît comunist", cîntau tinerii în Piața Universității din București în nesfîrșitele seri calde de la începutul verii. Amărăciunea de după 1989 generează nostalgii: nostalgia pentru perioada interbelică și pentru regalitate, pe cînd regele Mihai simboliza inocența, nostalgia timpului în care Antonescu cîștiga războiul, nostalgia vremii cînd Ceaușescu cîștiga bătălia împotriva subdezvoltării... În căutarea unui sens, România produce fascicule de imagini. REPERE CRONOLOGICE VREMEA DACILOR ȘI A ROMANILOR 82 î.e.n. Suirea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mother-fucking T", descriindu-se pe sine drept un "gangster original". Ice Cube se descrie drept "cel mai dorit tip din America" și corul replică batjocoritor "Fuck you... Ice Cube" în timp ce el interpretează versurile lui radicale. Queen Latifah este o regină, regalitatea la genul feminin și regalitatea africană, de asemenea, așa că arătați nițel respect, fraților! Sister Souljah își însușește numele de "soră spirituală", dîndu-i o inflexiune africană cu "Souljah" care îi conferă și statutul de "soră soldat", militantă pentru cauza radicalismului negru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sine drept un "gangster original". Ice Cube se descrie drept "cel mai dorit tip din America" și corul replică batjocoritor "Fuck you... Ice Cube" în timp ce el interpretează versurile lui radicale. Queen Latifah este o regină, regalitatea la genul feminin și regalitatea africană, de asemenea, așa că arătați nițel respect, fraților! Sister Souljah își însușește numele de "soră spirituală", dîndu-i o inflexiune africană cu "Souljah" care îi conferă și statutul de "soră soldat", militantă pentru cauza radicalismului negru și corul îi repetă monoton
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și filosovietică: folosirea unor teze expirate și dovedite indubitabil a fi eronate de jumătate de secol, formulări specifice discursului comunist (cum ar fi alăturarea unor termeni denigratori, pentru a produce un efect mai amplu („regalo-fascistă” - fascismul trebuie condamnat, dar și regalitatea? Sau doar monarhia românească dintre 1866-1947?); atribuirea către istoricii români a unor teze pe care aceștia nu le susțin, ba chiar le combat; explicații ambigue, marcate de interjecții și vulgarități, pentru a atrage atenția unor cititori mai reduși mintal. Poate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
forme se situează și stilul rococo (mai ales cel vienez), caracterizat prin eleganța mișcării curbelor și contracurbelor în plan și în spațiu. Cromatica este gingașă, delicată, suavă, bazată pe tonuri de roz, albăstrui, vernil, violaceu și neliniștitorul auriu, simbol al regalității și al opulenței aristocratice. Dacă dialogul de curbe, cu orientare circulară, dă naștere vârtejurilor în imagine, desfășurările ondulatorii determină o mișcare vălurită în care privirea ne este purtată pe aceste trasee ondulate. Arta lui Utamaro este un exemplu strălucit de
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar fi bună regalitatea? De ce ar fi bună? De ce n-ar fi bună? Costache: Bun, bun, dar, în definitiv, au fost sau nu aleși de popor? Octav: O, Doamne, tata, dacă tot mai crezi că poporul știe ce vrea și ce face, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]