6,309 matches
-
prelungind bastonașul cu codiță al literei ă până la a se confunda cu o asimptotă la axa icșilor. O fi semn bun? Întrebă Îngrijorat domnul Brândușă, pentru prima dată atent la numărul de zerouri din coada sumelor trecute În dreptul fiecărui tablou. Regreta că nu-i dăduse niciodată prin cap să se facă pictor! Ce semn poate fi mai bun decât o aspirație ca a dumneavoastră spre plus infinit, Îl liniști pe loc Petru, spre perfecțiunea atât de greu dacă nu cumva imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reușit să țină atât de bine Împreună lucruri care, În altă parte, nu ar fi trecut de pragul unei politicoase coabitări... Fiecare lucru Își avea locul său În memoria sensibilă a casei, Într-o ordine nicicând contestată... Ascultând-o, Petru regreta că nu era el În locul casei, sau, cel puțin, al tablourilor, pentru a se bucura din nou de atenție și de această căldură uitată a privirii ei, În contrast oarecum cu o prezență rece și indiferentă, cel mult amuzată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În țarcul de lumină al lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la recomandarea domnului Húsvágó și n-a regretat deloc. Să vezi un porc viu de Sfântul Vasile e o adevărată minune. Un semn! Pace, bunăstare, alegeri tot mai libere și reforme, tot mai multe reforme pe calea luminoasă a Tranziției. El credea În Tranziție așa cum a crezut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înghețat, ceea ce ar fi amânat pentru o vreme Întâlnirea lor. Era Într-o stare neplăcută de confuzie, Între o moarte ce ar fi trebuit să survină și o viață de care se Îndepărta poate pentru totdeauna și pe care o regreta deja ca pe un trecut apropiat și neîmplinit. 4. Mai luase el câte o sticlă În cap: de bere, mai ales, dar și de șliboviță, chiar și de coniac, de vreo două ori, dar niciodată una de whisky. Niciunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ai stat vreodată într-un hamac? — Nu. — Vezi? zise ea. Vezi? Cu o expresie aproape imobilă, Clio reuși să-mi arunce o privire gen ce naiba ți se pare așa de comic. — N-ai stat niciodată într-un hamac. Dumnezeule, Eric. Regret s-o spun, sincer regret, dar e tipic pentru tine. Ești (o scurtă pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu al experienței. Am râs din toți rărunchii. — Du-te-n mă-ta. — O, făcu ea, ca și când înjurătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Rahat, chiar nu aveam de gând să ajung la asta. Voiam s-o spun pe șleau, să încerc să-ți explic totul folosind doar cuvintele potrivite, dar... Își dădu părul pe după urechi. Bărbia, gâtul, tot trupul ei tremura. — Dumnezeule, Eric, regret să spun asta, dar ești foarte norocos. Umbli de colo-colo într-o stare constantă de năruire și asta nu te deranjează; adică, exiști în felul ăsta. Unii oameni ar putea lăsa impresia că dețin controlul asupra vieților lor zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zi, în fiecare duminică, se supuneau procesului de standardizare; strângând informațiile din acea săptămână de la fiecare dintre ei, uniformizându-le și retransferând amestecul înapoi în ambele minți. Procesul dura între douăsprezece și șaisprezece ore în fiecare săptămână, dar Ward nu regreta deloc acel timp. Faptul de-a exista ca un eu unic în două corpuri (chiar dacă imperfect) oferea un avantaj suplimentar, foarte neobișnuit, la care nu se gândise înainte; pentru acest nou Ward cu două corpuri fiecare zi dura patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la Eric Sanderson Unu. — Nu cred că ai fi putut schimba ceva. Mi-am lăsat sentimentele să intre în joc și, prin urmare, n-am făcut tot ce-aș fi putut ca să salvez situația. O recunosc acum în fața ta; am regretat-o încă de-atunci. Mă simțeam dintr-odată fără astâmpăr. — Scout m-a mințit, am spus. Părea ceva meschin când am spus-o și m-am luptat cu sentimentul, stânjeneala înfuriindu-mă. — Toate n-au fost decât minciuni. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a avut de înfruntat răbufniri mai mult sau mai puțin voalate la adresa pozițiilor românești în diverse probleme de politică internă și internațională. Mai târziu, când, sub conducerea lui M. Gorbaciov, U.R.S.S. a început să își dea seama și să regrete practicile sale eronate și nocive, promovate față de țările socialiste, îndeosebi de România, I. Avram a reafirmat pozițiile românești respective, subliniind că acceptarea tacită sau aplaudarea fără discernământ a inițiativelor și acțiunilor sovietice de către statele membre ale C.A.E.R. și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Magda U. preia altfel decît mine evenimentele. Eu mai crispat. Ea mai ironic. "Să spui adevărul e o chestiune de temperament". Rîde enorm și vede monstruos", scria Val Gheorghiu. Eu o știu mai bine decît el pe Magda U.: Nu regret, nu revendic, încerc să nu-i urăsc. Dar nu pot să nu rîd de ei". La mine în romane se simte disperarea. Iar realul cum s-o spun? l-aș vrea transformat în ceva mai adevărat decît realul. "Oh, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
parcă-i marmoră haide, ieși deasupra, Mărie, ba nu, stai; relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
3 ianuarie 2002. Ultima oară cînd l-am văzut, îmi vorbea despre o universitară care și-a trimis lucrarea unei reviste din Hexagon. A primit-o înapoi, adnotată: "Nu există această limbă". Și adaptabilii proliferează. Profa "de veche", Eva Rogojan, regretă că nu-i mai catolică literatura de care se ocupă; mai sincronă cu "apusul romanic"; mai necunoscătoare de limbi slave. Se fac avansări (Dai un ban, da' face!), pe bază de cărți apărute în 3-4 exemplare. Rețeta? Se culeg informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lux? Tano grifonează ușa, presat de nevoi urgente: Nesfîrșita mea iubită și scriitoreasă, au nu știi tu oare că-n țara asta bogații sînt proști și săracii deștepți? Hau, auuu! Nu fac parte (nici n-am cum) dintre cei care regretă sistemul editorial apus. Nu sînteți eficienți politic, tovarăși! Dacă nu scrieți cum vor Documentele, tipărim clasici, nu pe voi! perora, într-o ședință "lărgită" cu scriitorii și cu gazetarii, Ghiță Turcitu (încă n-avea probleme cu dantura). Propun! În Comisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ipotezele sînt dezamorsate. Era răzbunarea unei femei înșelate de soț: suceveanca Veta Borș, gata-gata să-și stingă oful ca Mița Baston, în ranele ex-soțului Borș. Borș contra Borș. Numai că miticismul post-Caragiale nu mai are haz. Fosta librăreasă din mine regretă felul cum depindea de carte pe vremea cealaltă. Am citit (nu citesc așa cum aș alerga: mă opresc, reiau, subliniez) aproximativ patru cărți pe săptămînă. Făcînd un calcul simplu, 4 ori cîte săptămîni? Să spunem cincizeci: 4 x 50 = 200 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plăcut. Te-ai acrit, Rusalin, am conchis închizînd televizorul, ca să mă întorc la ale mele. M-am expus din nou obiecțiilor vocii vitrege: Ei, Iordana, nu ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat castronul? Care castron? I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iar dacă erau trimiși din când în când în afară, se întorceau de fiecare dată tot în teritoriul lor, de care erau legați fizic, mental, moral, etnic și mai ales metafizic. Iar cei ce n-o făceau, aveau s-o regrete mai târziu, când se vor fi descoperind singuri, fără rost, confuzi, în căutarea propriei identități. ............................................................................................................... Confesiunea Da. Mie nu-mi displac oamenii, mă simt câteodată mai atrasă de ei decât de jivinele pădurii, ce îmi par totuși mai frumoase. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-mi tălmăcesc visele, să consult cât mai mulți divinatori, să mă concentrez exclusiv asupra mea, la ghemul meu atât de scurt, să încerc să-l înnod, să-l cârpesc, să-l prelungesc cumva. De ce? Pentru că așa e construit omul, să regrete tot ce face: faptele, viețile și deopotrivă morțile, vezi programele de autodistrugere." Ea tace pentru o vreme și Damiel tace și el, nu mai spune nimic. Continuă s-o privească cu ochii lui sfredelitori și mici, disproporționat de mici. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mort fiind nu mai trebuie să inventezi minciuni. La serviciu, nu-ți mai poate reproșa nimeni absenteismul. Colegii, în loc să povestească despre tine cele mai îngrozitoare lucruri, vorbesc despre persoana ta cu emoție și nostalgie, mergând până acolo încât să te regrete. Ai de-acum înainte un motiv ideal pentru a nu-ți mai plăti facturile. Moștenitorii își vor smulge părul cu amarul de hârțogărie dezgustătoare. Dar cum nu aveam moștenitor, nu-mi făceam griji în această privință. Mi se păru brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
am ars și eu de mai multe ori cu asta, nu mai poți avea încredere în nimeni, spune pipăind concentrat fișa unei bujii. Calamină, funingine, oxid, contacte proaste, nu avem scînteie, aici s-ar putea să fie buba, se gîndește. Regret că nu vă pot oferi garanții mai mari, zice domnul Președinte. Cel mai probabil, dintr un anumit punct, va fi nevoie ca fiecare în parte să lupte pe cont propriu ca să-și scape propria piele. — Să-și vadă fiecare de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se întîmple așa ceva, într-un final tot le-aș înșela așteptările, nimeni n-ar putea corespunde imaginii eroului clasic pe care poporul îl așteaptă, pe lîngă asta, gloata n-a înțeles niciodată jocurile de culise puse la cale de conducători. Regret că trebuie să vă contrazic, dar nici nu este nevoie, la ce-ar folosi să știe tot prostul cum se fac mașinațiunile? întreabă Sena. Adevărații lideri nu-și fac scrupule legate de ce spune lumea despre ei. Uitați-vă la Geniu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca la oportunități deschise dezvoltării tale și întreabă-te: "Cum pot să previn reapariția acestei probleme?" 3. Pune-ți întrebările potrivite 4. Lărgește-ți universul personal și sfera ta de influență va crește de la sine * Cu cît îmbătrînești, cu atît regreți că nu ai realizat ce ți-ai fi dorit. * Refuzul asumării răspunderilor te lasă fără putere. Înseamnă să duci o viață în care ceilalți decid pentru tine. * Toate sentimentele negative dispar din momentul în care ți-ai asumat răspunderea. * Numai
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Dorin Almășan se întoarce la o dragoste din tinerețe - Poezia. Atunci când a mai cochetat cu Euterpe - regina celor nouă muze. De astă dată, profesorul de sport - «olimpicul» și aproape... olimpianul Dorin Almășan fentează tărâmurile prozei...“ Nu ne rămâne decât să regretăm că profesorul de sport n-a fentat și tărâmurile poeziei. P.S. Cartea este ilustrată cu desene (de Liviu Vlad) reprezentând biserici, arbori și femei goale. Cititorul care examinează suspect de mult timp aceste desene poate pretinde că este interesat de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o nostalgie trăită de ființele hiperevoluate din viitor la „revederea“ planetei Pământ din secolul XX. Autorul face, cu alte cuvinte, un elogiu al stilului nostru de viață de azi, plin de naturalețe și poezie, despre care crede că va fi regretat de urmașii noștri (sau invidiat de supertehnicizații locuitori ai altor galaxii). Dar cât de greu ajunge până la noi acest mesaj naiv! Ce numeroase și complicate sunt frazele la care recurge Gr.C. Bostan pentru a ne comunica ideea - la urma urmelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de afaceri, fie și veros, spune: „Dacă o mierlește labagiul ăla, om te-am făcut. Da’ să nu ciripești ceva, că o să blestemi ziua în care ai ieșit din fofoloanca mă-tii.“ La asemenea fraze, care îi rănesc sensibilitatea, cititorul regretă că nu poartă și el o vestă antiglonț. Masina de versificat Dominic Diamant (pe numele său adevărat, Petre Vlad) scrie versuri de câteva decenii, cu o siguranță surâzătoare, ca și cum ar avea poezia la degetul mic. Ușurința de a versifica, asociată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
există referiri la Constantin Noica și Baghavad-gita, la sfântul Maxim Mărturisitorul și Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, la Sergiu Al. George și Vechiul Testament. Mai lipseau Lenin și Cioran, Raskolnikov și Jung. Dar să nu ne grăbim să le regretăm absența. Ei și mulți alții sunt prezenți în celelalte eseuri din volum. infricoS ´ atorul portret al iubitei Dionisie Duma (semnatarul volumului Aceste zile... / These days..., Arhip Art, Sibiu) nu este lipsit de talent, dar face din originalitate un scop în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]