1,919 matches
-
spumii, a cărei dimensiune o captează pe cercetătoarea și editoarea operei eminesciene de la Ed. Minerva ("un punct, un atom... ca unda, ca raza, boaba spumii"): "imagismul eminescian al boabei spumii însuflețește nucleul mirific de energie cosmogonică" (2013, 100). Publicarea teoriei relativității a determinat imediat un val de reacții, dacă nu chiar debutul unei etape scientifiste în receptarea operei eminesciene, un entuziasm aproape patriotic. În numărul 6 al revistei Gândirea din noiembrie 1923, profesorul craiovean T. Ulmu69 remarcă poziția de precursor al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Entuziasmul relativiștilor eminescieni a fost temperat, se pare73, chiar de A. Einstein însuși. Savantul a primit o scrisoare în 1928 de la o ferventă cititoare a operei eminesciene, tânăra Melania Șerbu, care scrisese la destinatar "domnului Profesor Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativității, Berlin" și atât. Brașoveanca îi propune omului de știință lectura nuvelei Sărmanul Dionis în cheia teoriei relativității restrânse (1905). Răspunsul lui Einstein nu va întârzia: "Mult stimata domnisoară Șerbu, înțeleg că v-a căzut în mână o lucrare de popularizare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
scrisoare în 1928 de la o ferventă cititoare a operei eminesciene, tânăra Melania Șerbu, care scrisese la destinatar "domnului Profesor Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativității, Berlin" și atât. Brașoveanca îi propune omului de știință lectura nuvelei Sărmanul Dionis în cheia teoriei relativității restrânse (1905). Răspunsul lui Einstein nu va întârzia: "Mult stimata domnisoară Șerbu, înțeleg că v-a căzut în mână o lucrare de popularizare a teoriei relativității care atinge doar marginal subiectul propriu-zis. Deduc acest lucru din faptul că Dv. considerați
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atât. Brașoveanca îi propune omului de știință lectura nuvelei Sărmanul Dionis în cheia teoriei relativității restrânse (1905). Răspunsul lui Einstein nu va întârzia: "Mult stimata domnisoară Șerbu, înțeleg că v-a căzut în mână o lucrare de popularizare a teoriei relativității care atinge doar marginal subiectul propriu-zis. Deduc acest lucru din faptul că Dv. considerați că pasajele citate din nuvelă ar avea vreo legătură cu această teorie. Însă, fără cunoștințe de fizică, teoria relativității nu poate fi înțeleasă. Vă recomand de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mână o lucrare de popularizare a teoriei relativității care atinge doar marginal subiectul propriu-zis. Deduc acest lucru din faptul că Dv. considerați că pasajele citate din nuvelă ar avea vreo legătură cu această teorie. Însă, fără cunoștințe de fizică, teoria relativității nu poate fi înțeleasă. Vă recomand de aceea, în cazul în care Dv. aveți asemenea cunoștințe, să citiți cartea pe această temă a profesorului Thirring de la Universitatea din Viena. Vă salută cu prietenie, A. Einstein"74. Știința ultimilor ani s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în schimb, nu observă nimic neobișnuit, dar, după ce călătorește un timp și apoi se întoarce pe pământ, el va fi mai tânăr decât Peter, care a rămas pe Pământ ! Aceasta e în adevăr concluzie corectă ; este una din consecințele teoriei relativității clar demonstrată. [...] Exact așa cum mezonii µ trăiesc mai mult atunci când sunt în mișcare, tot așa Paul va trăi mai mult când se mișcă.(Paradoxul gemenilor 77). Pentru ca efectul să se poată observa, trebuie ca viteza de deplasare să aibă o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
multe dovezi în pagini de proză, de poezie, de însemnări într-o societate aleasă de idei căreia îi putem spune intratextualitate transgenerică. Continuum-ul cvadridimensional al lui Einstein este pus în valoare la Eminescu de lumină. Parametru esențial în teoria relativității, lumina revine de multe ori în poeme. De pildă, Serata, primă variantă a poeziei Ondina, pictează lumina ca "substanță a lumii" (I.M. Ștefan: 1989, 109). Când un șarpe se-ncolăcește, observăm următorul lucru. Pielea dinlăuntrul cercului e încrețită, cea dinafara
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cuadratura cercului (Eminescu: 2011, X, 372). Imposibilitatea rezolvării cuadraturii cercului a fost demonstrată încă din secolul al XIX-lea. Dar aplicabilitatea conceptului nu trebuie măsurată cu rigla, ea rămâne o metaforă: a căutării absolutului. Eminescu a suferit de teama de relativitate, a căutat mereu leacul și, în felul lui, l-a aflat. Emancipat de sub ascultarea cu privirea-n jos a oricărui model, filosofic sau cosmologic, platonician ori kantian, poetul a întâlnit elementele semnificative din cele două într-un al treilea model
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și transcosmo logia l-a închis. 4.4. Intratextualitatea transauctorială Pentru a urmări timpul și spațiul din Sărmanul Dionis, propuneam ca punct de plecare Critica rațiunii pure în traducerea lui Mihai Eminescu, pe care să o considerăm hipotext intratextual eminescian. Relativitatea timpului și a spațiului se prezintă, ca temă, dihotomic, fără a trăda vreun dezechilibru de accentuare. Totuși, observăm faptul că expoziția metafizică a acestor noțiuni alege să înceapă cu dezbaterea despre spațiu, fundament al intuițiilor exterioare, continuând cu timpul dezavantajat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ordin special: se ajută reciproc. Astfel, teza kantiană ar fi aridă fără ilustrarea artistică, iar depășirea condiției spațio-temporale nu s-ar îndepărta prea mult de receptarea de la Junimea, dacă nu ar fi susținută de o structură științifică. Mai mult, Teoria relativității și un anume sens din evoluția receptării critice a lui Eminescu linie pe care s-au situat T. Ulmu (1923), Theodor Codreanu (1984), Svetlana Paleologu-Matta (1988), I. M. Ștefan (1989), Solomon Marcus (1966, 1986, 2005), Pompiliu Crăciunescu (2000), Virgil Ene
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
despre organismul omenesc sau despre creație trimite la imaginea insulei. 64 Bhagavad-Gïtä "Cartea a zecea numită Yoga întruchipărilor divine", Antologia Filosofia indiană în texte, pp. 77, 79. 65 Atomul și adevărurile lui formulate eminescian ar prilejui un studiu interesant asupra relativității genului literar (Macé : 2013, Stalloni : 2008). 66 Pierre Bayard Le Plagiat par anticipation, Paris: Éditions de Minuit, Collection "Paradoxe", 2009. 67 După aproape patruzeci de ani de la descrierea Cosmologiei secolului XX (1965), cercetătorul Paul Davies chiar a oferit imagini ale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
une fois inscrits dans la mémoire, sont porteurs d'un capital variable d'autorité, évalué positivement ou négativement]. 87Alain Guillermou consideră această auto-parodiere o premisă hermeneutică înșelătoare. Căutătorul genezei interioare a poeziilor lui Eminescu direcționează atenția lectorului mai curând către relativitatea lumilor și a dimensiunilor, denunțată inclusiv autoironic [E foarte curios să vedem cum Eminescu își bate joc astfel, într-o măsură, de propria lui filozofie. Dar sub aparențe grațioase și amuzate, bucata ascunde o semnificație profundă. Această parodie nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la fenomenele ample care marchează o epocă de mari acumulări, autorului Țiganiadei demonstrându-i-se capacitatea uluitoare de a mânui registre stilistice și mecanisme parodice. Lecție indirectă despre cum nu trebuie să fie critica literară și, în ultimă instanță, despre relativitatea interpretării, notele de subsol ale epopeii în răspăr intimidează învățăcelul grăbit și îl avertizează despre pericolul inadecvării. Ion Heliade Rădulescu, Ion Creangă, Eminescu, Urmuz, Geo Dumitrescu, Ion D. Sîrbu sunt, la rândul lor, autori care nu-și au locul în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu negativității infinite a ironiei ar fi supus acest ironist, ci problematizării permanente pe care aceasta o presupune. Ar fi un ironist în sensul pe care îl dă Richard Rorty termenului, vorbind despre profundul și sănătosul sentiment de a accepta relativitatea gândirii celorlalți, dar, mai ales, a propriilor opinii. Un ironist care nu mai este revoltat de paradoxurile lumii, ci le filtrează printr-o atitudine ambivalentă, singura care-i conferă stabilitate. Un ironist ce și-a pierdut înverșunarea și, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acest provizoriu spațiu de extindere a sinelui. Cu multă modestie și precauții trebuie să scriem, căci nimic din ce vom descoperi nu va închide scriitorul respectiv într-un adevăr absolut. Din fericire pentru el, din fericire pentru noi, căci doar relativitatea permite perfecționarea, deschizând apetitul generațiilor următoare de a corecta imperfecțiunile. La cursuri, citeam printre rânduri că studiul textului ironic e fundamental pentru un viitor cititor profesionist. Acest text e menit să te învețe îndoiala permanentă pe care să ți-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
trec încă nepercepute sau neapreciate la justa lor valoare. Știința noastră nu poate fi plenar obiectivă, nici în metodele sale, care implică cunoștințe anterioare, nici în rezultate, care presupun un punct de vedere asupra lumii. Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis, iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile trecutului. După Roland Barthes, în secolul nostru, nu faptul, ci relația pare a fi dominantă, astfel încît este imposibil de extras din contextul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
parte, deciziile individuale, chiar raționale, pot conduce la dezechilibre globale, raționalitatea fiind ea însăși relativă. Este evident faptul că nu există canon fix, anistoric, care să definească realitatea în sine (Kuhn, Feyerabend, Foucault), dar nu putem accepta pentru aceasta ideea relativității absolute în care totul vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
relativă. Este evident faptul că nu există canon fix, anistoric, care să definească realitatea în sine (Kuhn, Feyerabend, Foucault), dar nu putem accepta pentru aceasta ideea relativității absolute în care totul vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu ar
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu ar avea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
admite corespondența între gîndurile noastre și lucruri, lumea ar fi pentru noi indescifrabilă, iar a nega lumea și a suprima orice relație cu ea conduce la delir. Relativismul nostru intelectual în materie de logică nu este nimic altceva decît recunoașterea relativității lumii. Economia nu este ramura economică a metafizicii. Simplu, ea este o disciplină care, ca multe altele, se fondează pe concepția globală pe care ne-o formăm asupra cunoașterii și lumii. La rădăcina dificultăților sale actuale se găsește faptul că
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
particulare ale științei economice rezultate în urma parcurgerii acestui evantai metodologic? Capitolul 2 OBIECTUL CUNOAȘTERII ECONOMICE În funcție de epoci și autori, se utilizează denumiri diferite, precum cea de economie politică, știință economică, analiză economică sau discurs economic, toate avînd o doză de relativitate și fiind, într-o anumită măsură, criticabile. Se operează îndeobște o distincție între: • abordarea empirică, care este și cea mai simplă, asigurînd fiecărei discipline un obiect determinat în mod empiric (de exemplu, botanica este știința ce are ca obiect studiul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
social poate fi realizat de către un ipotetic dictator binevoitor?"7. Cînd vorbim de valori individuale și alegere socială, ordine socială de preferințe și justiție socială, criterii și normative sociale, de legitimitatea acestora, ne situăm deja într-un cadru în care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale", fără a i se atribui un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Principalele efecte abia încep să se facă simțite, dar ele anunță un proces gigantic, ce ne va marca în mod fundamental existența. În profunzime, chiar raportul nostru cu spațiul și cu timpul va fi modificat. Încet-încet, ele își vor vădi relativitatea, în sensul că vor fi abolite în profitul unei singure dimensiuni, spațio-temporalitatea sau instantaneitatea virtuală. Triumful numericului, al Internetului, al cyberspațiului face să apară sub ochii noștri un al șaselea continent, un tărîm virtual, guvernat de instantaneitate. Spre acest continent
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
făurirea viziunii noaste despre lumea în care viețuim. Ideile curg sub atenta și adesea amuzata supraveghere a "Bătrînului", dar și a celuilalt personaj, autorul însuși, rînd pe rînd indulgent, sever sau admirativ față de condiția umană. Dintre toate, poate că evidența relativității timpului pe care îl credeam reper suprem a produs cea mai profundă perturbare a percepțiilor și convingerilor noastre. Cert e că Jean d'Ormesson se alătură oamenilor de știință și filosofilor care, în urma celor mai performante și mai precise analize
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]