4,187 matches
-
va fi mai ușor să-i explice lui Cristian. S-a retras în camera ei și s-a aruncat pe pat în poziția preferată: cu fața în jos. Își lovea la intervale rare și egale fundul cu călcâiele și se relaxa. Se simțea întotdeauna bine așa. I se limpezeau gândurile. Atunci, după discuția cu mama sa, s-a hotărât să povestească totul lui Cristian, la prima întâlnire. „În fond, el este iubitul meu și trebuie să știe. El va înțelege din
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
știi că aici facem din noapte zi./ Ce tare-i filmu’ pe pârtia de schi!/ Te rog nu fi trist, dacă tot ești turist./ Știi c-ai ajuns în stațiunea ta de vis.// Hei, la cea mai mare altitudine, ne relaxăm cu certitudine./ Și dacă vrei senzațional, știi vorba aia.../ Ori la bal, ori la Predeal.// Haide, vino la, haide, vino la/Haide, vino la, la Predeal!/ Haide, vino la, haide, vino la!/Haide vino, peisaju-i ireal!//” Primarul orașului Liviu Cocoș
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
d-nei Kyrle, am participat la mai multe evenimente sociale, printre care și Bălul Operei din 1970 la care am stat la aceiași masă cu cei citați mai sus, desigur respectând la început poziția scaunului. În timpul petrecerii însă lumea s’a relaxat, iar eu nefiind băutor mi-am păstrat firea și mi-am putut alege interlocuitorii preferați. Dintre aceștia, presedintele Indoneziei, Suharto, m-a invitat la el în țară, cu toate cheltuielile plătite, ca să refer asupra industriei petrochimice Indoneziene în curs de
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
unul de-al lor. Marea majoritate a locuitorilor de-aici dețineau proprietăți atât la munte cât și la șes și le valorificau pe fiecare cum puteau mai bine. Se ocupau cu tăiatul lemnelor, munceau mult dar știau să se și relaxeze atunci când era nevoie, și, slavă Domnului, aveau la îndemână atâtea mijloace s-o facă! Saint Gervais - o oază de liniște, prospețime și relaxare! Orășelul turistic Saint Gervais primea pe tot parcursul anului o mulțime de vizitatori care iarna se bucurau
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
cinci. El poate să aleagă ce-și dorește. Tu ți-ai îndeplinit cum s-ar zice misiunea. - Totuși mi-ar place să fie așa cum mi-am visat eu că ar trebui să existe o cameră de hotel unde să te relaxezi cu adevărat când stai. Să simți regretul la despărțirea de ea la plecare. - Asta este. Patronul hotărăște după câți bani are ce mobilier își achiziționează. Pe hârtie va fi desigur frumos și asta contează pentru tine. - Îi voi face un
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
Relaxare. Dinamism. Interactiv. Istorie și actualitate. Simbol al bucuriei. Manifestarea lui Dumnezeu este starea de bucurie, de iubire. Când râdem, suntem în prezent. Beneficiile râsului sunt foarte multe. Râsul este bun și pentru psihic, ne oferă o strălucire interioară. Ne relaxează și ne eliberează de stresul cotidian. Nu avem nevoie să sunăm la 112 ca să râdem sau să luăm anumite „pastile ajutătoare”. Să ne prescriem singuri pe rețeta vieții și o doză zilnică de râs. Un zâmbet este o poartă deschisă
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
la Sinaia? - Dar... nu... suntem căsătoriți ar fi vrut să spună fata, însă nu a mai apucat, deoarece Mircea i-a luat-o înainte. - A fost deosebit de încântată. După un an de muncă la țară, atunci când ai posibilitatea să te relaxezi, nu mai contează condițiile, însă cele oferite de dumneavoastră au întrecut toate așteptările. - Mă bucur. Lucrează la țară? întrebă mirat rotofeiul de director. - Amândoi lucrăm. Eu sunt profesor de franceză într-o școală din Dobrogea și ea este inginer zootehnist
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
inadvertențe. - Interesant. În familie. Mda, la țară viața este deosebită de cea de oraș. Și eu sunt de la țară, de pe aici din regiunea Brașov, între Rucăr și Bran. Mă bucur că ne-ați ales pe noi ca hotel să vă relaxați. - În această privință trebuie să-i mulțumim tatălui meu. Nu am găsit locuri nici la B.T.T. și nici la O.N.T. El a fost cu propunerea. Când am sosit, chiar i-am povestit tatălui meu cum am fost cazați și
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
finalizarea celor doua bazine de ștrand ... teren de fotbal/tenis ... debarcader ... alei de promenadă. Praful îți înghițea jumătate din sanda. Organizatorul pusese doi băieți, cu furtunele, să ude o bună bucată de drum. Nimeni nu părea descurajat. Veniseră să se relaxeze! Toți s-au bucurat de mesele întinse, ca la nuntă, sub un cort improvizat, ce acoperea o parte de curte. Gazda noastră anunță că e gata gulașul și, în jumătate de oră, va fi servit. Pe mese tronau sticlele de
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
aproape fericiți.” “Hai în căsuță! mă convinge soră-mea. Dacă stăm pe burtă, se poate respira ... “ Am adormit câteva clipe. Pulpele de pui și grătarul, cu bere rece, se odihneau în zgomotul de camioane, muzică și chiuituri. Chiar m-am relaxat. La magazinul sătesc, de unde soră-mea își cumpărase în urmă cu doi ani o broască de grădină, ne-am întâlnit cu un mustăcios din grupul nostru. “Dacă vreți pește, pentru acasă, vă duc eu. Mi-am adus găleată și mi
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
mică, dotată corespunzător. O aranjase după propriul gust, o părticica din sufletul și personalitatea ei stăteau întipărite în amenajarea arhitecturii și designului. Era timpul, să se ocupe de aspectul ei fizic. Frank trebuia să sosească, ea nu era gata. Se relaxă o oră în cada plină cu apă si spumant parfumat. Își alesese o rochie simplă, rafinată. Sexy. Tivul era deasupra genunchiului, materialul fin, moale, cădea perfect pe silueta armonioasă, suplă. Părul ca abanosul, îi atingea umerii. Aplicase un machiaj ușor
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
El râdea. -Nu mi-a zis nimeni, așa. -Daca te-aș numi oficial, m-aș simți stingherită. -Nu ai avea motiv, dar..e ok Nu avea nimic din aerul unei vedete. Se purta firesc, avea mult farmec. Începea să se relaxeze în prezența lui. Se oferi, să o ajute în bucătărie. -Nu se poate! Tu? La bucătărie? -Da ce nu? Pregătesc masa pentru copii mei. -Nu pot, să cred! se așeză, ajutată de el. Un tip binecrescut, educat. -Nu-i mare lucru
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
că nu mănânc sau că mă hrănesc doar cu aer, că sunt extraterestru ... aiureli ... Devenise serios. -Prostii. Mulți cred, ce li-se spune. -Tu, nu? o privi atent. -Absolut deloc. N-am timp să citesc ziare. Tipul părea că se relaxează, era important pentru el să fie perceput așa cum era în realitate. *** Discuțiile se legau ușor, atmosfera se destindea, iar el povestea întâmplări amuzante. O făcea sa râdă. Îi plăceau oamenii care știau să glumească. Muzica, lumina difuză a lumânărilor, beculețele
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
Nici copiii nu uitaseră zilele acelea. În urmă cu douăzeci de ani erau de vârsta fiilor lor, ba chiar mai mari. Abia acum simțeam cu adevărat ce înseamnă să ieși la iarbă verde, fără constrângere, fără program, doar ca să te relaxezi împreuna cu cei dragi, la o masă haiducească, în mijlocul naturii. În apropiere, un cârd de vaci se repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
ai rădăcini divine, că ai un trunchi, iar mâinile tale sunt ca niște ramuri și tot ceea ce ai de făcut este să ai credința și încrederea că toate vin la timpul lor. Poate că de aceea creatorii de frumos se relaxează mai mult, acordând mai multă atenție pasiunilor lor, pentru că ei trăiesc acest moment de conectare la Univers, dăruind naturii florile născute din creațiile lor. ” Rătăcite amintiri ce le -adun prin mintea-i plină, Loc de joacă, regăsiri, tinerețe fără vină
LEGILE FIRII- AUTOR ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357747_a_359076]
-
fără să uite să le îmbine cu latura practică penru a oferi vacante de neuitat. Șoselele sunt ca-n palmă, nu le poți găsi cusur, poate și pentru că sunt mai usor de întreținut neavând diferențe mari de temperatură. Traficul este relaxat. Indicațiile pentru circulație foarte clare și uneori prezentând noutăți. La un moment dat, când nu ne era prea clară indicația GPS-ului, am fost ajutați de un panou pe care scria: "loc de gandire" Ne-am oprit în acel spațiu
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
a programului. Obosită și însetata, oprește mașină și ne roagă să ne ducem să-i aducem o sticlă de apă proaspătă și rece, până se mai odihnește ea. Copleșiți de căldură și de oboseală, fiecare, luând o poziție cât mai relaxată în mașină, am strecurat printre dinți câte un motiv de refuz, lăsând apoi să se aștearnă o deplină liniște. Văzând scenă, Andaluza s-a ridicat spunând că pentru sine o dezaprobare făcută cu cea mai deplină împăcare: „Doamne, ce familie
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
săreau alți să-l salveze? Atmosfera devenise apăsătoare. Trebuia să mai întârzie acum și cu declarațiile pentru echipajul de poliție. Mai pierdu o jumătate de oră și cu ei. În sfârșit putu să-și continue drumul. Muzica nu-l mai relaxa. Oboseala și tensiunea din timpul zilei pusese stăpânire definitiv pe starea sa psihică. Mai apăruse și acest accident stupid. Își aprinse o altă țigară din foi, iar gândurile îi porniră din nou la tânăra din bijuteria tehnică care ajunsese un
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
la prezența celorlalți membri ai familiei în casa lor. Un barbat la vreo treizeci și patru - treizeci și cinci de ani, cu părul tuns scurt și o ușoară calviție, cu dantură perfectă, pe care și-o etală într-un mod cât se poate de relaxat, dar cu o predispoziție la îngrășare, se ridică și se prezenta că fiul cel mai vârstnic și care este sărbătoritul zilei. De fapt nu el că persoana, ci plecarea lui din țară era sărbătorită. Mergea în nordul Norvegiei la muncă
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
alături de bunătatea de vin, le merse la suflet tuturor, iar bună dispoziție se instala, desi Râul stătea că pe ghimpi, temându-se că Aveline să nu se simtă stinghera printre ai lui. Întâlnirea decursese într-un mod plăcut, care o relaxa până la urmă pe față. Uită de șocul primit când s-a văzut ajunsă într-un cartier atât de îndepărtat al capitalei și la etajul patru al unui bloc cu apartamente confort doi. Timpul s-a scurs repede și cum se
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
pe nimeni din bărbatul care pusese stăpânire peste simțurile și mintea sa. Acțiunea de explorare continuă pentru multă vreme și din ce se vedea, amândoi erau curioși din cale-afară. Emanuela gemea sub apăsarea corpului de bărbat, care își lăsa din ce în ce mai relaxat greutatea asupra sa, pe măsură ce o apropia și o îndepărta de el, acoperindu-i trupul cu buzele sale fierbinți. Condurache, în transă parcă, nici nu mai realiza ce era în jurul său. Era preocupat acum să aducă acest trup fraged și neinițiat
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
erotic prinzându-i cu totul sub vraja lui. În schimb, pendula lui Condurache, continua să bată ore nenumărate, fără a mai ține cont de scurgerea timpului, la poarta de intrare în peștera necunoscută și necercetată de vreun speolog. Eleva se relaxă complet, pe când profesorul îi explora cu limba tot trupul, coborând către adâncimile sale misterioase, căutând să-i studieze Emanuelei tainele peșterii încă neexplorată de nimeni. Coapsele ei se strânseră în delirul pasiunii, toți mușchii i se încordau și se relaxau
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
relaxă complet, pe când profesorul îi explora cu limba tot trupul, coborând către adâncimile sale misterioase, căutând să-i studieze Emanuelei tainele peșterii încă neexplorată de nimeni. Coapsele ei se strânseră în delirul pasiunii, toți mușchii i se încordau și se relaxau succesiv, în timp ce o fremătare interioară din ce în ce mai puternică o făcu, să își piardă cu totul mințile. Îi strânse cu mișcări brutale brațele, iar mai apoi îi zgârie spatele, dar profesorul nu simțea nimic din toate acestea, privind, anesteziat și exaltat, corpul
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
întâi i-am mângâiat spatele, apoi am trecut la sâni, am coborât ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele soarelui, când se va bronza în barcă. Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
tren din gară de nord spre Tulcea, iar trenul pleca la ora douăzeci și trei, era oră optsprezece așa că îmi mai rămâneau câteva ore bune până la plecarea trenului. M-am hotărât să mă plimb prin zonă gării încercând să mă relaxez puțin de tot acel stres al vieții de soldat. Mergeam încet, gânditor printre trecătorii de pe strada privind acel tablou format din oameni, mașini, clădiri și toată acea forfota a vietii de pe atunci din București. După un timp fiindu-mi sete
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]