1,047 matches
-
severe de sistem) să fie greu de depășit tocmai pentru că Economia reduce standardele de comunicare, menține rolul omului de resursă care se poate lipsi de ceea ce ar face-o compatibilă cu complexitatea. Raționalitatea redusă la confirmarea prin simțuri este o reminiscență de croire a corpului conceptual al Economiei cu uneltele perioadei iluministe, probabil pe filiera contrarietății metodologice Locke-Hume. (Hume, 1987) Și tot în sugestiile începutului Economiei ca știință ce-i vin pe această filieră am putea să avem răspunsul privind durata
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prin intermediul exaltării imaginative. Spiritul valorificator al omului nu creează valorile. Acestea preexistă independent de el. Spiritul uman ar trebui să redescopere valorile-călăuză din cauză că omul este expus opțiunii valorificatoare între o multitudine de dorințe contradictorii. Supraconștiința etică nu este altceva decît reminiscența biogenetic imanentă a unității originare preconștient impulsivă, instinctiv călăuzită și scutită de orice rătăcire, devenită la nivel uman instinct supraconștient, imperativ etic al reunificării armonioase a dorințelor multiple în vederea satisfacerii lor raționale. Valorile autentice ale supraconștiinței etice reprezintă armoniile gîndirii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a țăranului, a omului unei civilizații vechi, surprins în fluxul existenței lui cotidiene. Datinile și obiceiurile apar ca niște coordonate fundamentale ale traiului isvorenilor, generând drame și acționând ciclic, implacabil, asemenea destinului. „Țara sălciilor” se conduce după legi proprii, cu reminiscențe venite din timpuri străvechi. Imaginea satului este, astfel, ușor aureolată prin transfigurare mitică și infuzii de lirism. Dincolo de atotputernicia tradiției se conturează, totuși, într-o serie de tablouri răzlețe, în genul lui Jules Renard, un om al pământului, având rosturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
mă-nstelam cu flori, când nu eram...” (O viziune a omului comun) Poeziile Marina și Idila sunt expresiile unui efort dramatic de a căuta liniștea. Se dorește sublinierea forței interioare resimțite ca o povară. Marina e, la primul nivel, poemul reminiscențelor unei iubiri. În realitate el concentreză tentativa unei izbăviri de zbucium. Zbuciumul mării simbolizează neliniștea primordială: „Era rupere barbară Dinăuntru în afară” „Marea respiră precum am dormi Calmă, puternică-n zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
un poem-fluviu” (Emil Manu), în care M. vorbește despre miracolul iubirii, invocându-și cu aprigă dorință iubitul: „nesfârșit de caldă chemarea / a cuiva de dorul cuiva / [...] ești tu, iubite, / tu ești, dor nespus” (Metamorfozele iubirii). În unele poezii se întrezăresc reminiscențe din Nichita Stănescu, cu care poeta are afinități: „înecat sub greutatea lui a fi /, a vrea dar a fi” (Săvârșirea erorii); „Cântecul singurătății / când prezența întrezărită cu patimă, / când prezența / se-nconjoară de lipsă / Singurătate a singurătății, lipsa” (Aducerea la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
cu acompaniament de instrumente muzicale, și fiecare gazdă răsplătește pe colindători. Funcția ei a evoluat de la cea primitivă, magico-ritualică, la una actuală, de urare și felicitare. Deși textul c. cuprinde numeroase elemente creștine, originea sa străveche, păgână, este confirmată de reminiscențele din mitologia romană, de rosturile magice asemănătoare cu cele ale descântecului, de elemente de ritual, ca bătăi de tobe, refrenuri neînțelese. Textele în întregime laice ale unor variante probează și ele originea precreștină. În ajunul Crăciunului se practică două forme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
Literatura aceasta, repetitivă în fond, cu voievozi, mușchetari balcanici, pirați, spioni sau ostași invincibili, întinzându-se cronologic de la Decebal până la Gh. Gheorghiu-Dej, se adresează mai ales tinerilor. Dramele de război sau expedițiile maritime prefigurează o epopee cu accente naționaliste. Uneori reminiscențele sadoveniene sunt evidente, referințele putând duce însă și la surse de tipul Walter Scott, Herman Melville, Al. Dumas, Michel Zévaco, Antoine de Saint-Exupéry, Karl May, pe lângă cele autohtone - Petre Sălcudeanu, Dan Tărchilă, Ion Lăncrănjan, Titus Popovici. Criticii au remarcat atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
lipsei educației sanitare și condițiilor de viață precare. Se pare că Spania, prin măsuri de prevenție și combatere, a reușit să controleze și chiar să reducă incidența cazurilor de îmbolnăvire, fiind un exemplu unic în acest sens, poate și datorită reminiscențelor disciplinei, educației franchiste și factorului religios. Alte exemple de boli ale căror agresivitate și viteză de răspândire a siderat lumea sunt: Ebola, produsă de un virus din familia Filoviridae, care se manifestă prin febră mare, iar la autopsie organele interne
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
și un calendar - mai bine gândite decât ale noastre. Ca și babilonienii, ei concepuseră un sistem loc-valoare de unități și poziții. Singura diferență reală era că în locul sistemului babilonian în bază 60, cel mayaș era în baza 20 și păstra reminiscențele unui sistem mai vechi, în bază 10. Și, la fel ca babilonienii, aveau nevoie de zero pentru a ști valoarea fiecărui simbol. Pentru a face lucrurile și mai interesante, mayașii aveau două feluri de simboluri. Cele simple erau formate din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lor, era puțin probabil să mai fi constituit acum o problemă. Neantul haotic Însă ceea ce eu gândeam cu adevărat nu era lipsit de orice formă, ci era ceva diform... și gândirea justă mă îndemna să mă sustrag cu totul de la reminiscențele oricărui fel de formă, dacă, într adevăr, voiam să-mi reprezint informul, însă nu eram în stare... SFÂNTUL AUGUSTIN, CONFESIUNI Este greu să-i învinuim pe călugări pentru ignoranța lor. Lumea lui Dionysius Exiguus, Boethius și Beda era, într-adevăr
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
inaugurează un curent invers, care va fi promovat cu insistență în filmele anilor ’70 și ’80 : părăsirea orașului de către ingineri, medici, profesori în favoarea unor zone rurale nedezvoltate, la emanciparea cărora vor contribui cu elan. Anticitadinismul, orașul prezentat ca sediu al reminiscențelor burgheze decadente, în cazul de față Bucureștiul, pe care doctorul Vrancea (Cristea Avram) îl abandonează pentru un loc sălbatic din Deltă, va fi, alături de antiintelectualism, o trăsătură caracteristică a propagandei ceaușiste, care va duce până la „închiderea” orașelor mari pentru absolvenții
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de romantism, parnasianism și simbolism. Parnasiene sunt poemul Levante și Calavryta al lui Duiliu Zamfirescu, poemul macedonskian Ospățul lui Pentaur, o Fantezie blondă a lui Cincinat Pavelescu, Către lună de I.C. Săvescu. La Al. Petroff (Helina), parnasianismul este tulburat de reminiscențe simboliste (exacerbare senzorială, note muzicale). Din satanismul baudelairian - bogat ilustrat în revistă - Macedonski reține implicațiile titaniene și frământările scindării între puritate și păcat, în timp ce I.C. Săvescu îi adaugă expresia unui orgoliu creator victorios. La aceeași sursă trimit plăcerile „îngrozitoare”, stările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
viața; singură sănătate, liniștea dincolo-luminătoare a sufletului. Singură noutate, un gând preexistent și regăsit: nu ca termen unui mers necesar, ci că dor al memoriei înfiorate [s.n.]21. O nuanță se cuvine a fi subliniată aici: de un act de reminiscența se vorbește în acestea rânduri, doar că realitate pe care ne-o dezvăluie astfel nu este cea a arhetipurilor platonice ideale, pentru simplul motiv că această realitate ultima nu este un lucru, ci un act - Creația - , pentru care durată bergsoniana
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
memoriei cosmice în emoții creatoare se face doar în câteva spirite privilegiate (artiștii de geniu): Ea sare dintr-un suflet în altul, din depărtare în depărtare, traversând deșerturi închise. Dar fiecărui membru al unei societăți închise, comunica un fel de reminiscența, o emoție care îi permite să supraviețuiască. Și, din suflet în suflet, ea trasează linia ce leagă un geniu de altul, prin intermediu discipolilor, spectatorilor or auditorilor.Ea prezintă geneză intuiției în inteligența. Dacă omul accede la o totalitate creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
element, detaliu contează, în care totul se leaga: Stanțele devin o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt"43. Remarcă, de asemenea, o anumita idealitate a temelor, recuperate, parcă, printr-un proces de anamneza platonica ("această lume de reminiscențe"). Din acest motiv, "la Moréas (Moréas tot cel din Stanțe) nu e vorba de invenție, ci de purificare și de reducție"44 -, cu alte cuvinte, stilizare și simplificare a reprezentării, printr-un travaliul artistic abil ascuns, în opera, și greu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
om cu bolovani legați de picioare, care îl împiedică să alerge, dar având aripi care i-ar permite să-și ia zborul spre cele mai înalte culmi ale speranței. La acest context de tensiune fundamentală, trebuie să adăugăm realități și reminiscențe de comportament, în ciuda și din cauza momentului 1989. "În ciuda" pentru că decembrie marchează o adevărată ruptură și "din cauza" deoarece echipele conducătoare își mențin imperturbabil pozițiile dinainte de 1989. Țesătura socială comunistă, la nivelul structurilor sociale, este foarte puțin schimbată. Doar ușor zdruncinată. Să
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
redactor-șef al ziarului Scânteia. La Washington se împrietenise cu ambasadorul Uniunii Sovietice, Dobrînin. La București fusese aproape zece ani vecin cu familia Ceaușescu. Să nu fi văzut șeful statului român în această formă de exprimare a criticii decât o reminiscență a scrisorilor deschise ale disidenților din 1977, care nu îl atingeau? Pentru Nicolae Ceaușescu, disidenții nu erau decât niște trădători. E destul să amintim că după ce i s-a adresat lui Ceaușescu în 1977 cu atâta îndrăzneală, romancierul Paul Goma
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1990-2007 Zoe Petre România o excepție? Nu cunosc niciun străin venit în România la începutul anilor '90 care, revenind în ultima vreme, să nu fie de-a dreptul uluit de transformările pe care le poate observa, mult mai izbitoare decât reminiscențele acelei ere inaugurale. E drept, cei 17 ani care au despărțit prăbușirea regimului comunist de aderarea României la Uniunea Europeană au fost jalonați de multe transformări în profunzime, ale instituțiilor, ale societății și ale oamenilor transformări fără de care, de altfel, aderarea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi ușor reperate în schema utilizată de marele istoric ieșean. Istoria poporului român este, în continuare, reflectată prin prisma paradigmei primordialiste. Chiar dacă fixează debutul istoriei poporului român cu două secole și jumătate mai recent
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
distanțarea politică a statului român de sub tutelajul sovietic. Pe planul simbolic al originii, această evoluție politică s-a soldat cu eliminarea slavilor din etnogeneza românească, declarată încheiată înainte de contactul cu slavii. Spre exemplu, manualul de Istoria Patriei (un titlu cu reminiscențe staliniste, vădind doctrina patriotismului socialist, dar care își va continua cariera didactică în această formă până în 1989) afirmă sentențios "Dacii și romanii au fost strămoșii poporului român" (Almaș și Petric, 1966, p. 16). Cât despre slavi, unii dintre ei "au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imaginii exterioare în detrimentul valorilor spirituale, morale. Le cere femeilor consecvență și unitate, aderarea la un crez comun, unificarea într-o singură voce. Tânăra autoritară și emancipată militează pentru scoaterea femeii din conul de umbră al unei societăți ce mai păstra reminiscențe medievale, iar această eliberare nu se poate face decât prin educație: „înzorzonate precum sunt, boite și pestrițe, ori stau țepene ca niște stane de piatră, mute și nesimțitoare, ori, de răspund când le-ntrebi, îți dai cu socoteala c ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tot de ei”214. Uneori educația nu poate înlătura definitiv cutumele epocii, și avem aici un 210 Ibidem, p. 129. 211 Ibidem, p. 128. 212 Ibidem, p. 158. 213 Ibidem, p. 159. 214 Ibidem, p. 393. 80 exemplu clar de reminiscențe medievale într o operă cu o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
an la Editura Șaraga din Iaș (revista „Ateneul român” se va înființa și va cuprinde aceste conferințe publice abia în 1895). În aceeași lună conferențiarul publica în „Convorbiri literare”, la București (unde revista se mutase din 1885) textul „Edelwisz. O reminiscență”, cu subtitlul „Contribuțiune la psihologia experimentală”, prin care-i familiariza pe prieteni cu metoda sa de investigare a memoriei prin literatură. Acest text va fi fost primit, probabil ca o curiozitate sau un joc de societate; din relatări ulterioare vom
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
voinici, ca bradul care, atât iarna, cât și vara, e totdeauna verde" 331. Vechi tradiții românești amintesc de "biserica de brazi", așa-numita "cununie la salcie": "în realitate, cununia la arbore își are originea în cultul naturii și reprezintă o reminiscență dendrolatrică, care a supraviețuit foarte bine și în creștinism, prin motivul "pomul vieții", derivat din arborele sacru, materializat în arborele de nuntă, pomul funerar, arborele genealogic ș. a. , care fac dovada rostului cu care a fost învestit arborele de cult."332
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Podoghiță, / De la munte scoborâtă, / De toată lumea iubită, / Feciorii ce m-or vedea / În brațe că m-or lua, / În frunte m-or săruta, / În fruntea jocului m-or purta!"434 Interferența dintre sacru și profan transformă valențele focului într-o reminiscență anistorică a unui illo tempore în care sacralitatea a căpătat față umană. Pentru rememorarea ritualică a unor scene biblice se fac, în Joia Mare, de dinaintea sărbătorilor pascale, focuri în ogrăzi, dis-de-dimineață, înainte de a cânta cocoșii a treia oară, acest foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]