2,146 matches
-
Își atribuie În mod agresiv frustrația unor persoane sau obiecte reale. Reacție asociate acestor răspunsuri sunt de furie și iritare. b) Răspunsuri intrapunitive - În care individul Își atribuie În mod agresiv frustrația sie Însuși. Reacțiile asociate acestora sunt culpabilizarea și remușcarea. c) Răspunsuri impunitive - În care agresiunea nu apare ca o forță generatoare. Se exprimă prin Încercarea de a evita formularea unui reproș, fie adresat altora, fie sie Însuși și prin privirea situației frustrante În chip conciliant. Cum putem observa din
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
de iubiți de aceștia. Iritabili, mânioși, încăpățânați, nu admit ca să li se facă observație. Au imaginație morbidă. Leneși și instabili în activitatea profesională, își schimbă frecvent locul de muncă. Manifestă tendință la fugă și furt utilitar neînsoțit de regrete sau remușcări. Mitomanie utilitară. e) Instabilii cu tendințe perverse. Aceștia au și ei o ereditate încărcată (nevroze, etilism, TBC, meningită, sifilis). Din punct de vedere psihopatologic notăm somn agitat, anomalii sexuale cu erotism precoce, dezvoltare intelectuală normală sau chiar peste medie; indiferență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare reactivă odată declanșată, - starea de frică la care se asociază fuga din fața primejdiei. 2) Tipuri morale sau psiho-morale de contra-reacții caracterizate prin următoarele forme de manifestări, cu caracter interior, în planul conștiinței subiectului, reprezentate prin: - regretul pentru acțiunea comună, - remușcarea pentru modul în care a reacționat și pentru consecințele acestui comportament, - dorința sau tentativa de a încerca să repare actul comis, - repulsia față de actul comis asociată cu sentimentul de rușine și culpabilitate, - mirarea ca atitudine legată de imposibilitatea de a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și completudine (perfecționism), - teme legate de scurgerea timpului. Din punct de vedere psihopatologic, această tematică bogată poate fi sintetizată în următoarele forme de tulburări clinice: - fobia de contact, de atingere, sau délire de toucher, - nebunia îndoielii (folie du doute) sau remușcarea intelectuală, - obsesii religioase, - obsesii cu conținut agresiv cu autoacuzare sau conduite reparatorii, - onomatomanie și aritmomanie. e) Personalitatea obsesională În general, autorii sunt de acord în a accepta existența a trei tipuri de personalitate obsesională. Acestea sunt următoarele: - personalitatea de tip
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morală va interveni ca factor de evaluare: am făcut bine?, am greșit?, trebuia să mă abțin?, am prejudiciat pe altul?, m-am dezonorat pe mine prin actele comise?. Dacă am greșit, voit sau involuntar, conștiința morală mă va sancționa prin remușcări. Abținerea ca și comiterea actelor sunt urmate de consecințe morale pentru Eul personal. Trebuie ca tot ceea ce fac, să fie conform cu conștiința morală. Dar acest lucru este greu și se dobândește după o îndelungată experiență, după un lung exercițiu. A
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realizată de scrupulele morale, care mă avertizează, oprindu-mă de la trecerea la acțiune. Ele îmi arată că ceea ce fac este nepermis, în contradicție cu legea morală și mă obligă la reținere sau la renunțarea completă. Cenzura consecințelor este dată de remușcări ale conștiinței. De regretul de a fi comis acte nepermise moral, imorale, reprobabile. Dacă scrupulele mă avertizează, remușcările mă condamnă, mă culpabilizează, mă fac să sufăr. Orice remușcare este însoțită de o durere morală, pe când scrupulele determină o rușine morală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fac este nepermis, în contradicție cu legea morală și mă obligă la reținere sau la renunțarea completă. Cenzura consecințelor este dată de remușcări ale conștiinței. De regretul de a fi comis acte nepermise moral, imorale, reprobabile. Dacă scrupulele mă avertizează, remușcările mă condamnă, mă culpabilizează, mă fac să sufăr. Orice remușcare este însoțită de o durere morală, pe când scrupulele determină o rușine morală. În primul caz îmi pun întrebarea: cum de am putut face așa ceva?. În cel de al doilea caz
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obligă la reținere sau la renunțarea completă. Cenzura consecințelor este dată de remușcări ale conștiinței. De regretul de a fi comis acte nepermise moral, imorale, reprobabile. Dacă scrupulele mă avertizează, remușcările mă condamnă, mă culpabilizează, mă fac să sufăr. Orice remușcare este însoțită de o durere morală, pe când scrupulele determină o rușine morală. În primul caz îmi pun întrebarea: cum de am putut face așa ceva?. În cel de al doilea caz mă întreb: cum de m-am gândit că ași putea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe când scrupulele determină o rușine morală. În primul caz îmi pun întrebarea: cum de am putut face așa ceva?. În cel de al doilea caz mă întreb: cum de m-am gândit că ași putea face așa ceva?. Dacă am făcut, am remușcări. Dacă intenționez să fac, intervin scrupulele care mă opresc. Suferința psiho-morală este, prin urmare consecința actelor mele reprobabile, pe care conștiința morală le atribuie Eului personal, de regulă ca pe niște vinovății pe care Eul trebuie să le repare. 3
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intern și ale cărui contribuții la activitatea de poliție politică a Securității sunt substanțiale. Nu semnează nimic cu mâna lui, uneori refuză explicit să scrie, dar oferă oricâte informații i se cer, fără parcimonie și fără ezitare - evident, și fără remușcări. Singura urmă pe care o lasă acest gen de turnătorie sunt rapoartele ofițerului, care transcriu cu acuratețe conversațiile prelungite cu sursa, deși aceasta nu a fost nici o clipă recrutată în mod oficial. Opusul „exploatării în orb”, acest gen de relație
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cele întâmplate. Doar prima întrebare a presupus răspunsuri deschise. „Nu pot uita acea durere” - a fost răspunsul cel mai frecvent (11 intervievate), exprimat în forme și nuanțe ușor diferite, cu referire la urmările imediate ale primului avort (Anexa 8). O remușcare de moment (20%) - motivată de faptul că nu putea naște și crește acel copil, fie din cauza faptului că mai avea altul (alții), fie pentru că nu era căsătorită. Închiderea în sine a fost consecința cu frecvență imediată (6 intervievate). Relațiile sexuale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lucru. A urmat o intervenție dureroasă din toate punctele de vedere. Eram îngrozită de frica operației, de faptul că s-ar putea afla, frică de părinți, de faptul că medicul ar putea avea probleme. N-am avut după aceea nici o remușcare și mi-am dat seama că nu ne iubeam, așa că ne-am despărțit. După câțiva ani m-am căsătorit, am doi copii, o viață normală și mi-am scos întâmplarea aceea din minte cu scuza că așa era cel mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sunt Dora Roza, Teofil Boboc și alții. Personajul principal e Zoli, fost militant, bărbat ce se crezuse constructor al unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un suflet dezamăgit, torturat de căințe, de remușcări. Drama acestui om sfârșit, retras în satul natal, unde nu e așteptat de nimeni, zbuciumul acestui suflet pustiit învederează imposibilitatea evitării răului prin boicotarea istoriei. Atitudinea capitulării adoptată de el (și, mai înainte, de istoricul Dan Damian) echivalează cu o
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
scrierile lui E. M. Remarque, drept absurdă și monstruoasă. Îngrețoșat de „patriotismul trăncănitor” al generalilor și erou al unui război pe care nu l-a dorit, N. arată acuzator spre cei care, la adăpostul funcțiilor înalte, trimit pe front fără nici o remușcare oameni care ar fi trebuit să-și împlinească destinul conform propriei voințe. Din loc în loc, relatarea seacă a faptelor lasă locul prozei poetice, efuziunile lirice transfigurează până și cruzimea bombardamentelor sau chiar „ceremonia” macabră a perindării leșurilor umane luate de
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
Oarecum asemănător tematic, cel puțin în ceea ce privește temeiul modificării comportamentului și a psihologiei protagonistului, este romanul Zilele și nopțile unui student întârziat. Mihnea Băiatu, student în faza boemei impenitente, trăindu-și viața cu o frenezie lipsită de orice, fie și virtuală, remușcare, o întâlnește pe superba Arina Velovan, și ea studentă și ea la filosofie, ființă aparte, serioasă, superioară tânărului cuceritor aproape profesionalizat. Lui Mihnea i se pare că se află în fața idealului său erotic. Dar se înșală crezând că Arina agreează
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
subțire. În Noaptea e un sfetnic bun e vorba de dramă. Drama este a inginerului Anatol, om cu experiență vastă și de o neîndoielnică bună-credință, însă prizonier al unor convingeri orgolioase și definitive. Abia în urma unui grav accident, cuprins de remușcări, el își va înțelege greșeala, renunțând la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuși pe făgașul unei satire convenționale, condimentată cu efecte de piesă polițistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al eroului să fie artificios, neconvingător. Un miez de tragedie se
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
vreme de decenii și care ne stau astăzi împotrivă. Cum de-am ajuns acolo unde am ajuns? Este bine, ni se sugerează, să aflăm cât mai târziu. Cu o gură de apă sfințită și aspirină tamponată sub presa uitării, febra remușcărilor trece mai repede, „pentru liniștea noastră”. Efortul de înțelegere a dezorientării critice a tinerilor din aceeași generație este abia perceptibil. În schimb, pasiunea de a converti pe alții la propria ideologie rămâne, printre zeloții ortodocși, neconsumată. „Trăirismul” anticultural este „cultivat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
postul de șef al Comisiei pentru Cultură a Senatului. La fel, Ioan Biriș, ex-propagandist din Arad, coordonează astăzi doctorate de Filozofie la Universitatea din Timișoara (minus punctul opt). Reptile de tot soiul, scurse din cadavrul lui Ceaușescu, își extind fără remușcare impostura și dominația. În schimb, cei puțini care au greșit în comunism, asumându-și public păcatele colaboraționismului, n-au drept nici la clemență și nici la iertare. Scuipatul cu venin compromite orice autentică vindecare. Din același buget de stat extragem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
malefică a colaboraționismului să fie discret camuflată sub teancul de file și mormanul de vorbe ale Securității. Confuzia riguroasă a termenilor, în zorii unui dincolo de bine și de rău, făta apoi acceptul. Odiseea pârei putea începe, sincopată fiind numai de remușcările neputinței. Fără această înțelegere a gradațiilor sufletești care precedă prăbușirea interioară nu putem explica nici fenomenul corelativ al mărturisirii întârziate. Transformarea unui om liber într-un turnător supus, incapabil de revoltă ori zvâcniri de luciditate, cere totuși timp. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
interbelică. Cele mai savuroase comentarii ale lui Gh. Racoveanu însoțesc vânătoarea de „perle” produse de I. Popescu-Mălăești, neavenitul decan al Facultății de Teologie din București. Cine ar putea îndrăzni astăzi să fie emulul Predaniei fără a primi o condamnare fără remușcări din partea aliaților sistemului de învățământ criticat? Înțeleasă în sensul ei profund, ca albie a trecerii Duhului în istoria creației, predania nu slujește amestecului sau promiscuității. Tradiția nu le apare teologilor interbelici - aici Gh. Racoveanu, Nae Ionescu, prof. I.D. Petrecu, pr.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și mai mare putere de seducție. De ce oare? Mai întâi, pentru că trecutul are vocația întemeierii. Într-un anumit sens, trecutul nu e niciodată consumat. El fie se ascunde în universul nocturn al viselor, fie ne asaltează diurn în reverii sau remușcări. Așa cum ne explică și gramaticile limbilor indo-europene, trecutul este timpul nostru perfect. Pentru că despre trecut știm cel mai mult, iar despre viitor aproape nimic, chiar și cei mai optimiști dintre noi trăiesc prezentul însoțindu-se de amintiri certe, bine documentate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în canonul formării inteligenței europene de mai târziu episodul apologetic (începând cu Pascal și postulatul celui de-al treilea ordin, sesizat prin organul invizibil al „inimii”, până la încercările apologetice ale episcopului Bishop Joseph Butler din Anglia) a fost ignorat fără remușcări de către „enciclopediști”. Critica noțiunii de revelație coincide cu deconstrucția conceptului de inspirație (testimonium Spiritus sancti internum). Această decizie teoretică a modernității deschide drumul cercetării istorico-critice a Scripturilor. Semnificativă pentru poziția radical sceptică a epocii iluministe rămâne opera lui David Hume
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
necesar (numit de germani Vergangenheitsbewältigung; în Est, diferența mare constă în distanțarea simultană de mai multe trecuturi). Era neîndoielnic o uriașă operațiune de propagandă, orchestrată de Partid, și deosebit de profitabilă pentru autorii „angajați” (fie că aveau sau nu scrupule sau remușcări; eventualele lor frământări interioare nu au nici o importanță pentru experiența colectivă). Opinia publică, lipsită de surse de informare alternative ușor accesibile și credibile (posturile care emiteau din străinătate erau vitale, dar nu infailibile), era o pradă ușoară pentru Ministerul român
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Dintre toate fostele periferii ale imperiilor europene, India s-a dovedit cea mai revendicativă și mai capabilă de folosirea abilă și eficientă a „armelor” colonialismului - începând cu limba engleză și educația anglo-americană - împotriva urmașilor foștilor stăpâni, tot mai plini de remușcări legate de păcatele înaintașilor, tot mai atenți la orice posibil faux pas ce ar leza proaspăta stimă de sine a descendenților vechilor servitori, prin curente care culminează cu subaltern studies, astăzi adoptate de mai toate universitățile americane. Sincer? Ipocrit? Pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de mii de oameni ai muncii, VOR AFLA. Vierii și Varticii sunt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]