6,737 matches
-
globală a educației. Potrivit unui raport din 1995 al Băncii Mondiale, doar 16, respectiv 20% din bogăția globală pot fi atribuite valorilor produse și resurselor naturale, în timp ce restul de 64% este alcătuit din resursele umane ale planetei. Calculele dedicate stabilirii rentabilității sociale a investiției în educație ce au fost realizate tot de către specialiștii Băncii Mondiale (Psacharopoulos și Patrinos, 2002) arată o rată de revenire socială de 18,9% pentru învățământul primar, de 13,1% pentru învățământul secundar și de 10,8
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fost realizate tot de către specialiștii Băncii Mondiale (Psacharopoulos și Patrinos, 2002) arată o rată de revenire socială de 18,9% pentru învățământul primar, de 13,1% pentru învățământul secundar și de 10,8% pentru învățământul superior. Rezultatele indică întotdeauna o rentabilitate mai mare la nivel individual a investiției în educație, deoarece estimările câștigurilor includ și subvențiile pentru educație. Regularitățile sunt aici similare cu cele consemnate în cazul ratelor private de revenire: cu cât regiunea - sau țara - este mai puțin dezvoltată, cu
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în educația primară (25,4%), în timp ce rata de revenire cea mai scăzută o au țările membre OECD în cazul educației superioare. Tabelul 8. Ratele de revenire din educație la nivel social, pe regiuni economice Sursa: Psacharopoulos și Patrinos, 2002 2. Rentabilitatea socială a investiției în educație: rezultatele pesimistetc "2. Rentabilitatea socială a investiției în educație\: rezultatele pesimiste" Evident, astfel de rezultate produc entuziasm printre cei care susțin că problemele de dezvoltare ale societăților pot fi rezolvate în bună măsură prin intervenții
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cea mai scăzută o au țările membre OECD în cazul educației superioare. Tabelul 8. Ratele de revenire din educație la nivel social, pe regiuni economice Sursa: Psacharopoulos și Patrinos, 2002 2. Rentabilitatea socială a investiției în educație: rezultatele pesimistetc "2. Rentabilitatea socială a investiției în educație\: rezultatele pesimiste" Evident, astfel de rezultate produc entuziasm printre cei care susțin că problemele de dezvoltare ale societăților pot fi rezolvate în bună măsură prin intervenții la nivelul educației. Au apărut însă unele studii care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
diplomelor este un mecanism prin care elitele își conservă pozițiile privilegiate și reduc permeabilitatea straturilor sociale, obligând reprezentanții claselor inferioare la investiții din ce în ce mai mari pentru ocuparea unor locuri de muncă superioare. Absolvirea unui ciclu de învățământ aduce beneficii disproporționate în comparație cu rentabilitatea promovării unui singur an de studiu. Aceasta se poate stabili prin simple statistici care iau în calcul numărul de ani de studiu și certificatele dobândite. Recompensele economice care derivă din finalizarea studiilor, sintetizate în conceptul de „efect de diplomă”, au
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
al copiilor, abilitățile copiilor constituie un factor important în deciziile privind alocarea resurselor pentru formarea tinerilor (Becker, 1997). Școala capitalului uman consideră că rezultatele școlare, indicatorul abilităților școlare ale copilului, influențează deciziile părinților deoarece preconizează rezultatele ulterioare, furnizând indicii privind rentabilitatea investiției în educația acestuia. Școala de la Wisconsin, care propune un model mai degrabă psihosociologic al deciziilor privind carierele școlare, orientat explicit împotriva economismului școlii capitalului uman, derivează o concluzie similară: rezultatele școlare influențează aspirațiile educaționale ale părinților privitoare la copiii
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
disponibile, dar și din numărul total de copii, care determină „diluarea resurselor” și, prin urmare, resursele disponibile pentru fiecare copil în parte. Abilitățile copiilor, aptitudinile lor școlare ar determina eficiența acestor investiții sau, cel puțin, ele orientează așteptările părinților cu privire la rentabilitatea lor prin extrapolarea experiențelor anterioare. În ceea ce privește educația paralelă, variația probabilității apelului la aceasta depinde de funcția atribuită formei respective de instrucție în raport cu rezultatele școlare. Dacă meditațiile au un rol compensator, atunci este de așteptat ca relația să fie nulă, sau
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Faptul că două treimi dintre elevii de clasa a XII-a din Oradea plăteau meditatori conduce la două concluzii: 1. cererea de diplome de învățământ superior era foarte mare la momentul realizării anchetei, în timp ce oferta era mai degrabă redusă; 2. rentabilitatea asociată promovării studiilor superioare era substanțială, de vreme ce părinții erau dispuși să plătească sume consistente meditatorilor care sporeau șansele copiilor lor la examenele de admitere. Ne putem întreba dacă meditațiile erau forțate de către profesori sau determinate de competiția pentru rezultate pe
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
o analiză practică, sunt utilizate observațiile și completările aduse teoriei inițiale. Se discută astfel de o valoare intrinsecă a industriei dată de rata de creștere a cifrei de afaceri (ca rată potențială de creștere pe termen mediu), structura convențională existentă, rentabilitatea potențială, barierele la intrare și intensitatea capitalistică, precum și de o valoare relativă dată de posibilele sinergii ce ar apărea la un nou-intrat, între competențele pe care le posedă și necesitățile noii industrii. Ultimele abordări ale modelului discută modul în care
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Cu toate acestea, foarte mulți din cei implicați în programele și în proiectele care furnizează bunuri publice sau de interes public nu văd o compatibilitate între ideea de program social sau activitate de binefacere, dar nici asocierea cu termeni ca rentabilitate, calitate, cost - beneficiu, susținând că, mai de grabă, aceștia ar fi mai potriviți activităților din zona afacerilor. În ciuda unei aparente rețineri în a lua în serios m. și evaluarea programelor sociale, fie ele publice sau private, apar o serie de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
problema stabilirii unor standarde minimale de calitate, de cele mai multe ori surse de controverse în rândul furnizorilor de servicii sociale. Unul dintre motivele pentru care cei implicați în sectorul serviciilor sociale (publice sau private) ar trebui să fie interesați în problema rentabilității în acest sector este faptul că o utilizare mai eficientă a resurselor echivalează cu posibilitatea de a sprijini mai multe persoane în nevoie. Aceasta poate fi de o importanță foarte mare în România, unde din ce în ce mai mulți oameni devin victimele unei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ale societății industriale. Ea este, în mare parte, responsabilă de erorile politicii publice a Statelor Unite și ale Europei Occidentale, erori care au la bază neînțelegerea naturii, funcțiilor și a scopurilor organizațiilor (vezi p. 48). Să însemne aceasta că profitul și rentabilitatea n-au nici o importanță pentru o organizație? Nicidecum! Aceasta înseamnă că profitul maximal și rentabilitatea nu sunt scopurile existenței unei afaceri, dimpotrivă, ele sunt condiția obiectivă a vieții economice, dar nu rațiunea ei de a fi. „Profitul nu este explicația
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și ale Europei Occidentale, erori care au la bază neînțelegerea naturii, funcțiilor și a scopurilor organizațiilor (vezi p. 48). Să însemne aceasta că profitul și rentabilitatea n-au nici o importanță pentru o organizație? Nicidecum! Aceasta înseamnă că profitul maximal și rentabilitatea nu sunt scopurile existenței unei afaceri, dimpotrivă, ele sunt condiția obiectivă a vieții economice, dar nu rațiunea ei de a fi. „Profitul nu este explicația, cauza sau rațiunea de a fi a comportamentelor de afaceri și a deciziilor, ci proba
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a avea mulțimi dezordonate și impune populației o uniformitate de mișcare și conduită pe care numai planificarea fizică o poate Încuraja. O dată Înrădăcinată dorința de urbanism exhaustiv, logica uniformității și Înregimentării este aproape inexorabilă, la aceasta contribuind și aspirația către rentabilitate. Pentru o Închisoare este mai economic și mai simplu dacă toți deținuții poartă uniforme din același material și de aceeași culoare și mărime. Astfel, oricărei concesii făcute diversității Îi corespunde o creștere a timpului dedicat activităților administrative și a costului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cu cele mai bune produse similare pe plan mondial; - creșterea productivității muncii, aducerea la îndeplinire a programelor de perfecționare a organizării și de modernizare a proceselor de producție, încadrarea în normele de stoc și în normativele economico-financiare aprobate și sporirea rentabilității tuturor sectoarelor de activitate și a eficienței economice. Articolul 3 Fabricarea produselor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor pentru beneficiarii interni și externi se fac numai pe bază de contract, în condițiile prezenței legi. Unitățile socialiste sînt obligate să încheie contractele
LEGE nr. 3 din 30 martie 1988 privind încheierea şi executarea contractelor economice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106714_a_108043]
-
românesc sunt nu doar pozitivi, ci chiar net superiori sistemelor bancare din Occidentul dezvoltat. Exact în anul de grație 1999 - an de criză majoră a sistemului bancar românesc -, datele oficiale și studiile dovedeau că „în economia românească băncile au o rentabilitate superioară mediei din țările aflate în procese de transformare, cât și mediei din țările OCDE” (Doltu, 1999, p. 326), obținând pentru perioada 1991-1998 un indice de rentabilitate (calculat după metodologia standart a raportului dintre profitul net înainte de impozitare și activele
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
românesc -, datele oficiale și studiile dovedeau că „în economia românească băncile au o rentabilitate superioară mediei din țările aflate în procese de transformare, cât și mediei din țările OCDE” (Doltu, 1999, p. 326), obținând pentru perioada 1991-1998 un indice de rentabilitate (calculat după metodologia standart a raportului dintre profitul net înainte de impozitare și activele totale) de 4,4%, în vreme ce, pentru perioade comparabile, aceeași rată era doar de 0,7%, adică de șase ori mai mică (sic!), în țările membre ale OCDE
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
creșterii ponderii creditelor neperformante. Sectorul bancar transfera pur și simplu fonduri - iar cea mai mare parte a creditelor erau acordate de băncile de stat - nerambursabile către sectorul privat. Acest transfer se făcea preferențial, nu în funcție de caracteristicile de piață sau de rentabilitate ale proiectelor de afaceri finanțate, ci în funcție de rețelele de relații interpersonale și de conexiunile dintre elitele sistemului bancar de stat, ale politicii și administrației și noii întreprinzători români. Faptul că, pe ansamblu, volumul total al acestor transferuri nu era prea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
că sunt capabile să facă profituri și să prospere nu doar independent de soarta economiei, ci chiar din diminuarea drastică a producției industriale. În 1991, indicele global al producției industriale scade, în raport cu 1990, la 77%; în acel an, indicele de rentabilitate al sistemului bancar (raportul mediu dintre venitul net înainte de impozitare și totalul activelor băncilor) este de 1,2%. În anul următor, indicele de rentabilitate al sistemului bancar crește de aproape patru ori (sic!), la 4,3% (Doltu, 1999, p. 326
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
1991, indicele global al producției industriale scade, în raport cu 1990, la 77%; în acel an, indicele de rentabilitate al sistemului bancar (raportul mediu dintre venitul net înainte de impozitare și totalul activelor băncilor) este de 1,2%. În anul următor, indicele de rentabilitate al sistemului bancar crește de aproape patru ori (sic!), la 4,3% (Doltu, 1999, p. 326), în condițiile în care indicele producției industriale se prăbușește la doar 60% din producția anului 1990 (Amantul statistic al României - 1995, p. 485). În
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
condițiile în care indicele producției industriale se prăbușește la doar 60% din producția anului 1990 (Amantul statistic al României - 1995, p. 485). În 1993, producția industrială crește foarte lent, cu mai puțin de 1% (Ibidem, p. 490), dar indicele de rentabilitate a sistemului bancar crește cu 60% (!), de la 4,3% la 6,9%. Iar în anul următor, când producția industrială înregistrează, în sfârșit, o creștere care începe să fie semnificativă (de la 61,1% la 63,1% în raport cu 1990), rentabilitatea băncilor scade
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
indicele de rentabilitate a sistemului bancar crește cu 60% (!), de la 4,3% la 6,9%. Iar în anul următor, când producția industrială înregistrează, în sfârșit, o creștere care începe să fie semnificativă (de la 61,1% la 63,1% în raport cu 1990), rentabilitatea băncilor scade de la maximul de 6,9% la o valoare modestă de numai 3,8%! Această evoluție sinuoasă a celor două domenii esențiale ale economiei poate părea deruntantă, tocmai pentru că ilustrează o situație caracterizată prin lipsa de legătură între capital
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
capitalul necesar pentru achiziționarea întreprinderilor oferite spre privatizare, ci mai ales de capitalul de lucru necesar menținerii în funcțiune a unor întreprinderi a căror profitabilitate era extrem de redusă. Câtă vreme acestea rămâneau în proprietatea statului, deficiențele de funcționare și de rentabilitate erau acoperite prin subvenții directe sau indirecte, acordate de la buget. Privatizarea însemna, dincolo de transferul de proprietate, transferul de costuri de exploatare și de investiții în sarcina noului întreprinzător român. Iată o sarcină pe care noul capitalist român, nedispunând de resurse
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pe ceea ce BNR consideră a fi „termen lung”. Ca urmare, profiturile bancare au crescut spectaculos exact pentru banii „importați” din lumea occidentală dezvoltată. Cum era de așteptat, finanțarea externă s-a orientat spre acele domenii care asigură cea mai mare rentabilitate, dar care nu sunt neapărat prioritare în materie de dezvoltare: consumul de produse cu valoare mare și proprietățile imobiliare. Piața de automobile românească, de exemplu, și-a dublat cifra de afaceri în mai puțin de doi ani. În mai puțin
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
comerciale, făcând astfel afaceri cu sine însuși, prin contracte guvernamentale, prin intermediul arieratelor și a subvenționării prețurilor etc. Rezultatul a constat în concentrarea pierderilor din economie în sectorul de stat și al câștigurilor în sectorul privat. La sfârșitul anului 1996, rata rentabilității economice era de -2,0% în sectorul de stat și de +31% în sectorul privat, iar rata rentabilității financiare era de -2,8% în sectorul de stat și de +29% în cel privat (Guvernul României, 2004). Față de întreprinzătorii aflați pe
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]