5,064 matches
-
cu fața schimonosită de plâns. - Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta! - Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec... - Îndrăznește, domnișoară, că nu mâncăm oameni! o repezi Irina. Biata fată, cum să mai îndrăznească după un așa ton. Maria interveni calm: - Hai, Nicoleta, că și ele...Hai, faceți cunoștință: Violeta, nepoata mea dragă și Irina, buna mea vecină. - Vecina din blocul vecin, completă Irina. - Și Nicoleta, pe
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
afacerea cu sirenele. Dacă?.. Ia să văd seiful! Căută cheia în locașul special al porfeului. Nu mai era. A intrat în panică: ah, ticăloasa, când mi-a furat-o?! Tâmpita dracului, a crezut că sunt un prost. Tremurând, s-a repezit la o crăpătură din zid, mascată de un tablou. Săltă tabloul și scoase din crăpătură un pachet de țigări, unde era ascunsă cheia de rezervă. Când trase de ușa grea a seifului și văzu caseta unde ținea banii și că
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
te-a văzut că ești supărat...Ha, ha, ha! --Hai, domnu’ Trache, îl îndemnă Firfirică, nu sta pe gânduri, prinde ocazia că zboară! --Păi...am băut, nu se poate! --Da’, să scapi din mână bani pentru revizie, se poate? îl repezi Buhăianu. --Dai patru jumătate și te duc unde vrei. Banii jos. --Ușurel! Ajung patru. Trei acum și unul la destinație. --Și amenda? --Ce amendă? --Dacă, pe drum... --Lasă că ne descurcăm noi, dacă va fi cazul. Hai, că mă grăbesc
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
năpustiră agresiv în nările lui Gigel, care strâmbă din nas. --Băi, Bârneață, ia bagă-ți nasul în mașină și vezi dacă miroase ceva! Bârneață se execută, însă și-l retrase repede: --Nu miroase, șefu’! Trăsnește! Buhăianu se enervă și-i repezi: --Ce vreți, bă, idioților? Ați verificat actele, vă rog să le înapoiați și să ne lăsați în pace, că ne grăbim! --Hopaa! Ai auzit, Bârneață? Ia miroase și pe individul din spate! Când deschise portiera și se apropie de Buhăianu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
nu sunteți niște hoți ordinari! Și, dacă sunteți polițiști, vă rog să-mi spuneți cine vă este șeful. Vreau să vorbesc cu el. --Vrei să știi cine este șefu’, domnu’ interlop? Stai că-ți dau eu șef. Și Bârneață îi repezi un pumn în fălcile bucălate, care-l liniști imediat pe Buhăianu. --Așa, Bârneață! Văd că ți-ai dat seama că e interlopu’ nostru. Că ăștia vor să stea de vorbă numai cu șefii noștri. Pe noi nu ne bagă-n
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge-n valuri, țipetele mieilor se răresc, ciobanii își umplu buzunarele, încă o viață curmată, alți bani, încă o cană de sânge, alt miel jertfit pe altarul chiolhanului. Una din doamne scapă câinele, acesta se repede la un miel tăiat și plin de sânge, îl ia în gură și vrea să fugă, ciobanul îl vede , strigă la el, apoi îl lovește și își recuperează mielul mort. Stăpâna câinelui îl apostrofează pe cioban:”cum ai putut să
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
sub braț, ieșeau din clase, pe lângă ei alergau copiii, bucuroși că mai scăpaseră de încă o zi de școală. Printre ultimii elevi care au părăsit clasa, era un elev adânc cufundat în gânduri, cum l-a văzut, Mihai s-a repezit la el: -Ce faci Florine? Prea târziu, bărbatul care era pe hol l-a prins de mână pe Pitic și l-a tras spre el, apoi s-au îndreptat spre ușă. Florin se zbătea să scape din mâna matahalei care
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
acestui... trending. Noi încă mai facem referire la comentatori de presă elitiști din alte vremuri, la analiști de secol trecut care nu lasă istoria în cărți și mai ales, din păcate, la o generație de jurnaliști foarte „cruzi”, care se reped direct la modele ca jurnalismul Facebook, îl înghit pe nemestecate, apoi afirmă, de pildă că Uniunea Ziariștilor Profesioniști este o entitate „puțin cunoscută”. Pe lângă faptul că nici măcar nu mai pare jenant să cunoști prea bine, ca ziarist român, personaje ca
Ştirea, „marfă sortată” în era social media [Corola-blog/BlogPost/93413_a_94705]
-
spus “domnul” Dode, făcând pe indiferentul. Dar voi, mă, vreți să-l jucați? - Daa! Au răspuns ceilalți, cu ochii sticlind de lăcomie. Și “domnul”Dode a aruncat “banul pe păr”. Cred că vă închipuiți ce a urmat. Toți s-au repezit ca hăbăucii după moneda blestemată, păruindu-se, mușcându-se, dându-și pumni ca turbații. Moneda sprințară îi fugărea prin curtea școlii ca matca fugărită de trântori. Și toată scena asta sub privirile satisfăcute ale “domnului” Dode, care îi încuraja: - Pe
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
privirile celorlalți, care conteniseră din sporovăială timorați. Dar eu aveam un avantaj față de dânșii, luasem examenul, așa că starea de intimidare a colegilor nu mă mai prea încerca. Mă fâstâcisem, totuși, când profesorul, după ce își făcuse privirea roată prin curte, se repezise exact spre mine, ca și cum ar fi vrut să-mi ceară socoteală pentru ceva. - Te rog, îmi spusese el, du-te până la bibliotecă și adu-mi un volum din ediția bibliofilă Eminescu. Era vorba de volumul Eminescu, Poezii, ediție îngrijită de
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
ne dădea inima ghes la așa treabă migăloasă. Să stăm aplecați pe brazdă, să înfigem la anumită distanță bulb cu bulb. Uff!... Și traista aia mare...Văzându-ne cu cât „entuziasm” ne uitam la unelte și la traistă, ne-a repezit: - Hai, cucoanelor, că nu vă stricați manichiura! Învățați-vă cu greul și răbdarea. Treceți imediat la treabă! Ultimele vorbe ni le-a spus pe un ton șuierat, azvârlite pe vârful săgeților din privirea sa oțelită. Așa ne-a energizat și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Sss! Așa ne îndemna șarpele lăcomiei. Toți ne-am înarmat cu bolovani, pietre, bucăți de lemne, scânduri, și am început să aruncăm în caiși. Alții, mai sprinteni, s-au urcat în ei și rupeau crengile cu totul. Ca apucații, ne repezeam să culegem cât mai multe. Ne umpleam buzunarele cu ele, umpleam și geacurile, făceam rezerve ca să avem pentru... pentru ce? Era clar că Necuratul își râdea în barbă mulțumit, dar noi nu-l observam, bântuiți de nesățioasa noastră poftă și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
the tomb side - and I tremble afraid. Only nightfall protects me and conceals my defeat: Is it death, is it love, or just a charade? AL DOI-LEA ÎNȚELES AL LUI NOIEMBRIE Era o toamnă veche de Noiembrie, cu vinturi repezite printre frunzele de pe trotuar. Vorbeam despe rude, ale tale, ale mele, ale altora; Și m-a năvălit un curaj nebun ca să te iau de mână. Am continuat să conversam, ca si cum totul era că mai înainte, cu o fracțiune de secundă
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
a fostului mârlan se transforma într-o joacă. El simțea nevoia să se hârjonească, să facă și el pe monitorul, dar în joacă. De aceea păruiala sau datul cu capul de bancă era reciprocă și însoțită de chicoteli, până îi repezeau ceilalți să facă liniște. Nimeni nu se mai gândea la “mămica”. Cât pătimiseră ei din cauza acestei nuiele oribile! Niciun copil nu s-a gândit s-o ia de pe catedră și să o rupă, să o facă bucățele, s-o arunce
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
dintr-o pocnire! Când a ajuns în pădure, acolo... liniște, zăpadă, copaci și tufișuri înghețate și cu chiciură pe crengi. Moșul, văzând atâta liniște: “ Dacă pădurea este fermecată și când voi da cu toporul o să se vaite și-o să se repeadă cu toate crengile la mine? Mai știi? Am mai auzit eu o poveste când copacii au sărit pe unul cu toporul în mână și l-au făcut zob! Ei, ce te faci? Pe urmă au chemat toate jivinele din pădure
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Începui să mă smiorcăi, bătând din picior : -Hâââ! Ba am să mă duc cu băieții! Hâââ! Mă duc cu ceataaa! Hâââ! Așa am stabailit! -Iar eu am stabilit că mergi cu tata! Dă-ncoace traista! Îmi ia traista și se repede spre taică-meu, care mânca în tăcere și se prefăcea că nu aude : -Tu, de ce taci, mă, mutulică? Nu spui nimic? -Ce să spun? a zis taică-meu mâncând liniștit. Dacă el vrea să plece cu băieții!... -Să-l las? a
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de noroi? Ei, și? Te-ai împiedicat și ai căzut ca un bleg! Nu! Trebuie să mai colind să umplu traista și nu le mai povestesc nimic. Dar...fatalitate! Namila mă urmărise și eu n-am observat. Iar s-a repezit la mine, iar m-a pleznit în ceafă șuierând : să nu țipi că te omor! Iar am scâncit : dar să-mi lași... De data asta, namila îmi spuse : -Îți las, mă și un bolindete, dar du-te dracului acasă că
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
m-a certat Lisandra, aducându-mă la realitate. Am tăcut și n-am mai dat cu paloșul în băltoacă. Dar... trebuia să-mi protejez Cosânzeana, să n-o fure zmeii. Și zmeii lătrau furioși de rupeau gardul. Unde nu mă repezii cu paloșul și le retezai capetele ivite printre scândurile gardului... Cosânzeana mea iar mă aduse la realaitate : -Nu mai întărâta câinii! Dacă rup scândurile, scapă și ne mușcă! Ce știa Cosânzeana mea ce luptă aprigă duceam eu?... Că o duceam
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mare, cu prea multe istorii, ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu, în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric, dorința ta de-a mulge din papuri
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii,ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu,în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii,prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu,orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fiecînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid,cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie,sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric,dorința ta de-a mulge din papuri
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
VERI MINUNATE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi. Cu o mînă în buzunar, în alta ținînd un măr din care mușcam, mai dînd cu piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părul într-o parte, mă plimbam pe străzile prafuite ale orașului. Văd azi ca și ieri: aproape după fiecare colț de casă, aproape la fiecare intersecție apărea taică-miu, parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niște
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, ... Citește mai mult Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi.Cu o mînă în buzunar, în alta ținînd un măr din care mușcam,mai dînd cu piciorul unei pietre, mai repezindu-mi părulîntr-o parte, mă plimbam pe străzile prafuite ale orașului.Văd azi ca și ieri: aproape după fiecare colț de casă,aproape la fiecare intersecție apărea taică-miu,parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niștehaine străine, care
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Marin, publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. 7. Disperările Irinei Sunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti: - Parcă ziceai că nu ai invitați! - Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri și cu întreruperi continui, încercă să explice: - Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
hai înăuntru! Să vă cunoașteți: Irina, de la blocul ... Citește mai mult 7. Disperările IrineiSunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti:- Parcă ziceai că nu ai invitați!- Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri și cu întreruperi continui, încercă să explice:- Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. 6. Un telefon în noapte Soneria stridentă a telefonului îi întrerupse disperarea hohotelor. Chiar se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo? - Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în hohote de plâns. O recunoscu: - Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-a întâmplat? - Lasă-mă să plâng...tanti
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]