3,228 matches
-
și ni se programează tuturor, pe gratis, câte un vis. Visăm ce visăm și ieșim. — Și ce visați? Stejeran 1 se codi: — Nu prea e voie să spunem... Sunt vise secrete... — Și n-ai încredere în mine? zise languros, cu reproș, Getta 2. Nu eu te-am trezit acum? — M-ai trezit tu, e drept, da’ și dacă se scoală tovarășul comandant... — Hai că nu se scoală... șopti Getta 2 punând încetișor mâna ei gălbuie pe carcasa lui caldă. Hai, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să fie cinci, cinci și ceva, reluă Dromiket 4. — De acord! zise Felix S 23. Este deci ora cinci, cinci și ceva. Da’ n-am putea calcula măcar cinci și cât este? — Știți bine că nu e voie! spuse cu reproș Dromiket. — De ce nu e voie? se interesă Getta 2. — Dacă se calculează și minutele - răspunse Dromiket 4 -, ora nu mai este exactă, iar o oră care nu mai e exactă este o oră pe care nu se poate conta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Acolo mi-am făcut armata! Ia te uită, dom’le! Hai noroc! — Să trăiți, răspunse chelnerul, cu o undă de tristețe în glas. Domnișoarele nu servesc nimic? Uitaseră de femeiuștile verzi! Acestea stăteau picior peste picioruș și se uitau cu reproș la Felix. — Dumneavoastră ce-ați servi? întrebă acesta stânjenit. — Bitter, spuse cu glas gros una din ele. Niște bitter am vrea. Episodul 22 Cilioaie și femeiuști Sorbind încet, grijulii, din păhăruțele cu antigel, cei trei roboți pământeni contemplau barul semiobscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
situație! Trebuie! Ea îl privea ca năucă și un fior de teamă a cuprins-o numai la gândul că, dacă el nu ar mai iubi-o, ea ar muri. Lacrimile îi curgeau pe față, dar nu scotea niciun cuvânt, iar reproșurile lui loveau în ea cu durere și pentru prima oară realiza că își pierduse controlul asupra vieții. Stătea neputincioasă în fața lui și avea impresia că, medic fiind, încerca să-i facă o radiografie morală, în care suferința ei parcă nu
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
s-au ruinat și proiectele ce le inițiase. Aripa morții a bătut păstorul și s-au risipit oile. Azi toate realizările, proiectele și visele lui NEGREANU au rămas amintire, au devenit ele însele istorie. Au rămas exemplu și au devenit reproș pentru cei ce nu au mai continuat opera începută. NEGREANU a pus temelia. Aceasta nu trebuia să rămână un zid părăsit, ci zidirea trebuie să continue. În această temelie NEGREANU a zidit însuși sufletul și tinerețea lui și tocmai de
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă. Un critic poate fi savant, venind să măsoare, probând că toate s-au spus demult, cu altă culoare. Îți poate aminti cu reproș de locuri comune, sucește, inventează vorbe, bizare să sune. Fără să vreau am dat cu tifla, nu am scris un pastel. Criticul nu se obosește Să caute model. Aș vrea să fiu la conac, la vii cu araci catarge - e
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
de râcă și contondente aplicațiuni pe modelul fizic al oponenților. „Ciomăgarii” erau în maximă alertă, își lustruiau și ungeau de zor tacticile și ustensilele pregătite să intre în joc la primul semnal... „Când într-o țară, expunea el cu un reproș subînțeles și cu trimitere la nenumărate „prezumții istorice” care toate începeau cu „dacă și cu parcă” - cu toate că practica vieții curente îndepărta acul busolei către o atare premiză în desfășurarea istoriei - plimbă...nu, nu într-o barcă ci în ditamai vaporul
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
nu le uiți niciodată, chiar locuri palide ... așa și noi ... suntem șterși, dar rămâne câte o sclipire în urma noastră. Limbajul are alternanță ... când dulce literar, când academic, când miștocăresc și lasă un gust imperfect, derutând cititorul ... de fapt e singurul reproș pe care îl fac acestui roman. De fapt reproșul nu este un reproș ... altă cale de a mărturisi ceva, de a spune niște adevăruri, nu cunosc nici eu! În rest, încărcături normale, picturi de o banalitate care te covârșește, scene
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
noi ... suntem șterși, dar rămâne câte o sclipire în urma noastră. Limbajul are alternanță ... când dulce literar, când academic, când miștocăresc și lasă un gust imperfect, derutând cititorul ... de fapt e singurul reproș pe care îl fac acestui roman. De fapt reproșul nu este un reproș ... altă cale de a mărturisi ceva, de a spune niște adevăruri, nu cunosc nici eu! În rest, încărcături normale, picturi de o banalitate care te covârșește, scene tari și umpluturi de o frumusețe epică uluitoare. Arta
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
rămâne câte o sclipire în urma noastră. Limbajul are alternanță ... când dulce literar, când academic, când miștocăresc și lasă un gust imperfect, derutând cititorul ... de fapt e singurul reproș pe care îl fac acestui roman. De fapt reproșul nu este un reproș ... altă cale de a mărturisi ceva, de a spune niște adevăruri, nu cunosc nici eu! În rest, încărcături normale, picturi de o banalitate care te covârșește, scene tari și umpluturi de o frumusețe epică uluitoare. Arta scrisului traversează pagini antologice
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
Pentru că un eveniment nefast îl readuce cu picioarele pe pământ, îl coboară din turnul de fildeș în care se închisese. Fiica sa, Ela, se află pe patul de moarte. Este momentul când Nina descoperă că socrii ei sunt infirmi, că reproșurile pe care i le adusese Emanuel că Ela s-ar fi născut cu handicap din cauza ei, nu au nici un temei. Nina înțelege că trăise într-un noian de reproșuri inutile, că fusese împinsă să dobândească un handicap al conștiinței. Emanuel
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
Este momentul când Nina descoperă că socrii ei sunt infirmi, că reproșurile pe care i le adusese Emanuel că Ela s-ar fi născut cu handicap din cauza ei, nu au nici un temei. Nina înțelege că trăise într-un noian de reproșuri inutile, că fusese împinsă să dobândească un handicap al conștiinței. Emanuel îi mărturisește tot trecutul său, inclusiv iubirea pentru Adina. „Și dintr-o dată, în inimă i se ridică deasupra tuturor sentimentelor confuze, privindu-l cum se târa ca un vierme
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
luptat în Spania și e critic față de Petre Roman, un fiu de nomenclaturist evreu Walter, care a luptat în războiul civil din Catalonia, dar care după 1990 se lăuda că e „os de ardelean” - nu am întâlnit nicio urmă de reproș sau apăsare sufletească că locuiau în casele burghezei române alungate în exil sau închise/ucise în pușcării sinistre. Întreaga memorialistică a lui Volodea, numele de alint dat de colegi, e o lungă înșiruire de momente nostalgice din copilărie și tinerețe
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
Bruxelles. Lui Georges îi dăruise, de ziua lui, o mașină scumpă, deși niciunul nu-i ceruse nimic, niciodată. Acceptau, pur și simplu, darurile lui Tudor, apoi îl copleșeau cu mulțumiri.” - Bați pasul pe loc, comentă Bogdan, pe un ton de reproș. - Nu mi-ai cerut să-ți povestesc, glumi scriitorul. - Du-te și lasă-mă, ia vezi ce fac fetele noastre?! Ștefan căută spre cele două surori, care emanau o veselie copilărească, zbenguindu-se într-un balansoar: - Eu zic s-o
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
i se îndreaptă din nou către cel mic. - Cum te cheamă, puiule? Bineînțeles că știe cum îl cheamă; vrea să-l audă rostindu-și numele. - Alin!, țipă el bucuros că intervenția străinei l-au salvat de la o lungă repriză de reproșuri. - Eu sunt Alina!, îi întinde străina mâna, ca unui adult, iar când el își pune palma mică peste a sa, simte străbătând-o un flux neașteptat de energie. - Ne cheamă la fel ... , observă micuțul. Numai că tu, tanti, ești fată
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
a asigurat, n-a privit în retrovizoare și l-a strivit între gard și mașină. În parcarea blocului nostru..., la câțiva pași de noi... De-ar fi venit mai devreme de la Brașov, nu s-ar fi întâmplat asta!..., spune cu reproș, încă înciudată că el se încăpățâna să accepte orice sarcini de serviciu și nu se împotrivea când era trimis în orașul de la poalele Tâmpei. Alina începe să tremure. Strânge cu putere din ochi, să-și țină lacrimile grele prizoniere. Se
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
-i aducă moartea, caută și găsește un rabin pe care-l înșfacă dintre cei care sunt împinși spre groapă comună. Este obsedat, este nebun. Ignoră și periclitează planul de evadare al celorlalți deținuți și - unul din prizonieri îi și face reproșul - uită de cei vii în favoarea celor morți. Povestea, ambigua și cu totul neverosimila, este menită să fie înțeleasă că o alegorie. Hotărârea nesăbuita a lui Saul Ausländer de a îngropa una din milioanele de victime se poate interpreta că ultima
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
Margareta Labiș: „Anunțat telegrafic, tata a venit imediat direct la spital și timp de 11 zile și-a îngrijit copilul cu o tărie rar întâlnită, înfruntând nesomnul, oboseala și suferința. Fusese chemat la Comitetul Central al partidului, unde a suportat reproșuri nemeritate. S-ar fi cuvenit ca el să le facă, deoarece îi fusese luat copilul fără să i se asigure o locuință. A răbdat fără să scoată o vorbă”. În ultimele clipe ale vieții lui Lae, Margareta a intrat din
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
răzlețit ... Ne-am făcut familii ... și am eșuat lamentabil amândoi. Nicicare nu avem copii, deși îi iubim atât de mult. “Ce faci la noi?”l-am întrebat acum, într-o zi, pe culoar. “Mă numesc ... Alin!” zise zâmbind ... ca un reproș de politețe sau ca un interes de conversație ... asumată? “Sunt într-un proiect ... ” și a mai zis, dar n-am mai auzit nimic ... îi vedeam buzele cum se mișcă prin barba duhovnicească și-n mintea mea am recunoscut vocea de
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
șansă soră cu nesimțirea, furtișagul și bineînțeles cu trasul de sfori. Dar, cum scopul scuză mijloacele toata lumea uită mai de voie mai de nevoie de metodele nedemocratice folosite pentru a ieși învingători. Victoria era mai importantă decât orice alt reproș sau acuză. Prin urmare își preluară pe rând fiecare dintre ei câte un loc la masa ce se dorea a oferi prin a ei imaginară stare de sațietate încununarea efortului depus. Masa era goală dar curata cu o față de masă
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
adresează direct autorilor al căror destin literar îl deplânge. Cercetătorul Livia Ciupercă este dublat în această carte de scriitorul Livia Ciupercă, ceea ce face ca în textura cărții pe lângă tonul obiectiv să apară și unul subiectiv de părere de rău, de reproș și de vinovăție, determinate de lipsa de receptare corectă a autorilor studiați. Din acest punct de vedere cartea îi apare și ca o eliberare de o vină colectivă, care implicit este și a ei, ca parte integrantă a unei comunități
PORTRETE LA DUNĂREA DE JOS de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362285_a_363614]
-
Și nici n-arăt numele meu; Bătrână--i starea de veghe Cu oameni bolnavi la ghișeu. Pășim șterși fără nume Și iară murim repetat, Se sting motoare în mers Dumnezeu s-a abrutizat. Roim rotund prin beznă, Ieșim din rând fără reproș. Crezul nostru se ceartă Cu întâiul nostru strămoș. 05.08.13 Referință Bibliografică: SUNT UN OM DISCRET / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 948, Anul III, 05 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stelian Platon : Toate Drepturile
SUNT UN OM DISCRET de STELIAN PLATON în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362463_a_363792]
-
în picioare, îi redeschise ușa casei, însă nu și pe cea a inimii. În mintea lui își făcu drum ca o otravă ucigașă, răzbunarea. Tenace, mascată, mută ca blestemul! Maria cunoscu infernul în fiecare clipă a vieții sale, de atunci! Reproșuri fățișe, aluzii pline de dispreț și ură, bătăi cumplite, violuri îngrozitoare cu diferite obiecte, batjocură, restricții, izolare și teroare permanentă. Și ... tăcere... Suspinele înăbușite nu trebuiau să treacă pragul dormitorului. David povestea la toți cei care voiau să-l asculte
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
mea de poezii „NICIODATĂ LIMAN”, un volum selectiv în care sunt incluse si poeziile scrise pentru mama. Mi-e tare dor de mama, un dor care doare, dar am tot amânat să merg la preot sau la psiholog. Îmi fac reproșuri, că unele lucruri nu le-am făcut cum trebuia, îi tot privesc fotografiile și vorbesc cu ea plângând. Plâng pentru suferințele ei de-o viață, plâng pentru durerile mele și pentrucă nimic nu se mai poate schimba. Îi cer iertare
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
pe care o instalează voit în emoționalul victimei (exiști pentru el în condițiile în care poți deveni așa cum își dorește el/ea). Agresorii psihici au o tactică anume pentru a depista dependența emoțională a victimei față de ei și anume critică, reproșul, acuzarea, și așteaptă în schimb justificări, reproșuri, plângeri. Deci, agresorul acuză victima, îi crează sentimente de inadecvare personală, socială, familială după care așteaptă satisfacția sub formă de reproș, plânsul victimei, justificări în exces. În acest moment, agresorul râde în sinea
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]