5,495 matches
-
spiritului; e o dorință arzătoare de a urmări un animal și o satisfacție crudă de a-l omorî. Este o distracție care face trupul robust și-l binedispune, dar care lasă spiritul în paragină și fără cultură. Vînătorii îmi vor reproșa, desigur, că iau lucrurile pe un ton prea serios că fac pe criticul sever și că sînt precum preoții care, avînd privilegiul de a vorbi numai ei în amvon, au libertatea de a spune ce vor, fără a se teme
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
n-ar putea evita desființarea lui etică. Este, deci, o regulă indispensabilă oricărui politician să nu confunde statele mici cu cele mari și, tocmai prin aceasta, Machiavelli păcătuiește grav în acest capitol. Prima greșeală pe care trebuie să i-o reproșez este că ia termenul de generozitate într-un sens prea vag; el nu distinge destul între larghețe și risipă. Pentru a face lucruri mari, spune el, un principe trebuie să treacă drept generos și chiar să fie astfel". Nu cunosc
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor. Toate războaiele, așadar, care nu vor avea alt scop decît alungarea uzurpatorilor, menținerea drepturilor legitime, garantarea libertății oamenilor, evitarea opresiunilor și a violențelor celor ambițioși, vor fi în conformitate cu dreptatea. Suveranii care duc astfel de războaie n-au să-și reproșeze sîngele vărsat; necesitatea îi face să acționeze; și, în asemenea împrejurări, războiul este o nenorocire mai mică decît pacea. Acest subiect mă face, în mod firesc, să vorbesc despre principii care, printr-un negoț de neimaginat în antichitate, fac trafic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se arată supărați de risipă; Matei vorbește despre „apostoli”, referindu-se probabil la toți apostolii, fără discriminare. Luca dă alt sens „ungerii”. Ioan însă precizează scurt și tendențios: singur, Iuda se revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tocmai acesta e paradoxul spuselor lui Isus, și anume: cine hulește duhul nu hulește în mod implicit și pe Fiul, și pe Tatăl. Al doilea contraargument al lui Atanasie este unul istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic în context, reproșându-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lui Isus, săvârșind minuni. Ioan Gură de Aur Interpretarea marelui capadocian la cuvintele Domnului se află în Omilia 41 despre Evanghelia după Matei. În confruntarea Sa cu fariseii, Isus merge până la capăt cu blândețea și îngăduința. El nu le reproșează că nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, dat fiind că El Însuși le-a cerut apostolilor să nu vorbească public despre acest subiect. În plus, faptul că s-a pogorât pe pământ „învelit în carne”, așadar „camuflat” sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
parte, recurgând abundent la mărturiile Părinților, el încearcă să le amintească tocmai membrilor Bisericii anumite adevăruri esențiale, căzute în uitare. În Introducere, el vorbește despre o „uitare a dogmei”, ce riscă să provoace deviații catastrofale în rândul credincioșilor. Ni se reproșează că suntem individualiști împotriva voinței noastre (malgré nous), prin logica însăși a credinței noastre, când, în realitate, catolicismul este esențialmente social. Social, în sensul cel mai adânc al termenului: nu numai prin aplicațiile sale în domeniul instituțiilor naturale, ci, întâi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Etude critique”245, urmată de o adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul aproape oficial al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle?”246 Ambele texte exagerează și deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Caudine ale comuniștilor. Așa că Îi cunosc destul de bine pe acești dălcăuși. Dacă retrag pe unul din joc, nu lasă locul gol... ― Acum am Înțeles, domnule doctor. ― Din punct de vedere medical, situația este sub control. Așa că nu au ce ne reproșa. Conduita față de individ, Însă, trebuie să fie cea de până acum. Niciun rabat! Spor la treabă, domnule doctor. ― Mulțumesc mult și... fiindcă a dat peste noi această pacoste, n-am apucat să vă felicit cu ocazia venirii pe lume a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu am dat de pământ cu acel Neica Nimeni de când a apărut În clinică, ca un pui de sturz părăsit, dar... Dar ai cărui ochi fugeau În toate părțile și era prezent unde și când nu te așteptai - și-a reproșat pașnicul din fire profesor Hliboceanu. ― Cred că stratagema noastră cu amânarea Întâlnirii de astăzi a dat rezultate, fiindcă securistul și-a consumat o bună parte din pornirea Împotriva noastră În dialogul pe care l-ați avut astăzi dimineață - a apreciat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Zenit - fie-i țărâna ușoară - i-am pus la punct pe comuniștii parveniți - ne-au luat În colimator ca <dușmani ai poporuluiă... Deci sunt pe urmele mele și incidental ale celor care au fost și sunt În jurul meu. Mi-aș reproșa o viață Întreagă dacă Despi și Lia ar avea de suferit din această cauză”... Dimineața aceea a decurs firesc. Fără nici un incident sau accident al vreunei echipe operatorii. După amiază profesorul se afla În cabinet, așteptându-l pe Gruia, ca să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
opriră, iar Ionescu zise supărat: De ce puneți asemenea întrebări? De unde vreți să știm noi? Partidul o să hotărască!... După care, azvârlind din gură restul de țigară, se îndepărtă repede împreună cu colegul său. De ce l-ai mai întrebat pe ăsta, tată?! îi reproșă Valentin nemulțumit. Parcă nu știi ce fac ei cu locuințele luate cu japca?... ...Palate pentru aleșii poporului!... răspunse medicul Gutman, cu o grimasă amară. Stelian și cu Mișu Leibovici își mai luară încă o dată rămas bun de la cei care plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din moment ce era o emanație a instituțiilor celor mai importante ale statului, iar el doar toată viața servise asemenea instituții. Rămânea numai să stabilească în ce condiții și sub ce formă... ...Dar ce vrei matale să faci nu e bine!... îi reproșă Virgil, cu puțină vreme înainte de a-și lua calabalâcul și familia, ca să se mute la Vidra. Doar nu te obligă nimeni, nu-i așa, să le dai o mână de ajutor acestor porci, așa cum nu te obligă nimeni să ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor, cu un deget, bărbia Dorei, în timp ce o între-bare necontrolată se fofilează printre buzele întredeschise "Ce ți-au făcut, scumpa mea ? " Întâlnește privirea nemulțumită a Dorinei și își reproșează : Astea sunt cuvintele frumoase pe care ești în stare să i le spui ?" Automat, îi revin în minte gândurile disparate pe care le avusese în sala de așteptare și pe care începe să le îngâne ca într-o melopee : " Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că partea de Nord a "Țării de Sus" a devenit o pată albă pe harta lumii. În afara orașului "Tchernivtsi", probabil actualul nume a fostei capitale a Bucovinei de altă dată Cernăuți -, pe hartă nu mai figurează nici o localitate. Dora își reproșează faptul că știe puțin, mult prea puțin, din istoria zbuciumată a acestei provincii din Nordul țării ei de origine. Își amintește destul de bine dialogul dintre părinți, pe care îl putea lesne desluși când dormeau în aceeași cameră minusculă care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici o rezervă că o trădase pe mama. Dar pe măsură ce o cunoaște pe Teodora sentimentele ei se schimbă. Și-apoi nu poate ignora că ea însăși a trădat și îl judecă cu o altă măsură. "Tel père, telle fille..."6 își reproșează totuși cu amărăciune. Teodorei nu îi scapă frământările prin care trece Dora și își oprește povestirea prin invitația de a vizita "domeniile". Se anunță schimbarea vremii. O spun oasele mele și o confirmă culoarea cerului. O să ningă din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei. Teodora îi intuiește gândurile, frământările, întrebările și, în fața ulcelelor aburinde cu unul din ceaiurile pe care doar ea știe să facă, încearcă să o readucă lângă ea : Ai exact aceeași mimică ca și Simion când se culpabiliza, când își reproșa că o trădează pe mama ta, că i-a fost destul să se depărteze de casă ca să cadă în mrejele altei femei. Ca și tine, în clipele acelea nu își ridica pleoapele și un zvâcnet abia perceptibil îi apărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ar fi urmat și școala, dacă ea ar fi acceptat de bună voie. Dar ea nu a putut accepta. Îi spusesem doar că aducerea pe lume a unui copil trebuie să fie rodul iubirii. În sinea ei, cred că îmi reproșa, crezând că o mințisem spunându-i asta. Copilul ei venise pe lume fără ca ea să fi avut parte de iubire. Minodora fuma, fuma mult, țigări proaste, rusești. Lăsa să îi scape câte o vorbă care rămânea ca suspendată de rotocoalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Tot pe moment a realizat că cei doi colegi, suspect de binevoitori, care s-au oferit să-l ajute, în realitate și-au bătut joc de el, îndemnându-l, practic, să continue distrugerile în apartament. Dar nici nu le putea reproșa prea multe, deoarece instalația de emisie-recepție tot în patul lui se afla, așa că a ales varianta de a-și vedea spășit de treabă... Fără îndoială era un învins, o victimă a unor prejudecăți: Iertare, Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
S-a nădușit în traistă! A răspuns dascălul dintr-un ungher de lângă strană, în timp ce încerca să dosească într-o traistă ca o cutie de șah un ghemotoc alb, fără de viață. Părintele și-a revenit numaidecât, dar nu înainte de a-și reproșa tacit experiența mult prea riscantă la care a recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în vedere că sunt și eu om, că sunt femeie și că am fost neglijată. Cu tata ai vorbit?.. Tata știe?.. Încă nu, dar va ști în curând! Surpriza-i pe-aproape!.. Bomba bombelor! De-acum nu-mi veți mai reproșa că în familia noastră nu se petrec evenimente interesante. * * * Iosefina dragă, mai gândește-te de zece ori înainte de a mă părăsi, înainte de a-ți părăsi familia, Iosefina, pe care am clădit-o în douăzeci de ani cu trudă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să comunici cu stăpânul, înjurând, urlând sau consumând momente efemere, poate chiar ipocrite, de tandrețe, dar relația mea cu șevaletul este un tip aiuritor de dependență: sunt la cheremul unui obiect care tace, tace, tace, oricât de multe i-aș reproșa, tace și mă poartă prin lume ca pe o anexă. Anexa unui lucru, înțelegi? Pricepi ce libertate este aceasta? Sunt liberă să fiu dependentă de un lucru! După recepția de la Târgul de Artă de la Moscova, am ajuns în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu reușise, deși încercase din răsputeri, să se bage în afacerile soțului ei. Acesta o îndepărtase mereu. El avea de trăit viața lui, și din moment ce îi asigura soției satisfacerea multor capricii financiare, nu considera că Françoise are ce să-i reproșeze. Mai bine stăteau lucrurile între perechea Hélène-Charles. Charles era un melancolic vârstnic, puțin ramolit, iar Hélène era o doamnă potolită și ceva mai visătoare. Atunci când nu se împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]