1,616 matches
-
pot fi respuse. Caragiale a fost de-a dreptul prizonierul artei lui. Jocul său literar, deschis, a mers dincolo de numărul de aur, sau proporția de aur, pe care le-a aflat negreșit. S-a repetat cu bună știință, s-a rescris pînă la autopastișă, a exersat o intertextualitate abisală, proiectîndu-i pe Mitică, pe Lache, pe Mache în variațiuni care par nesfîrșite. Cine i-a citit discursurile turneului electoral alături de Take Ionescu i-a regăsit, tresărind, și acolo. Autorul a fost cîștigat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ori la palat, la zece, să asiști la masa regelui și celelalte. La țară auzi behăind oile, mugind vacile, cîntînd păsărelele, măcăind rațele, guițînd purceii, nechezînd iepele, cîrcîind găinile, vezi păuni umflîndu-și roată cozile, vițeii sugînd, copiii bătîndu-se cu pietre." Rescrise în ansambluri impresionante, arătate, sub lentila clarificatoare, detaliile sînt vivifiate, în vederea cuprinderii atmosferei, a tonului, a aerului specific. Opunîndu-se, practic, convenției "insignifianței", detaliile revelează, în lucrarea criticului, o demnitate pierdută, sau posibil trecută cu vederea, în lectura-uitare: lectura comună, de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mental una din faptele (pe)trecute este a-i da relief și o semnificație superioară celei înregistrate la timpul ei. Naratorul alege o "scenă". Ca spectator, martor anacronic al unui spectacol reluat, eul privește înapoi, construind cu detalii (în parte "rescrise", așadar inventate) o scenă din atîtea altele posibile. Selecția operată implică, neșteptat pentru Sandu, o revalorificare afectivă, momentul devenind, prin simpla aducere în memoria activă, mai "important" decît altele: "Parcă toate faptele trăite sînt la egală distanță de mine, și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în cele din urmă la instaurarea unui guvern procomunist condus de P. Groza, guvern care a întreprins îndată și nu fără viclene manevre comunizarea țării. Istoria emergenței regimului comunist în România e cu deosebire instructivă și ar merita să fie rescrisă în lumina analogiilor ce le comportă cu momentul de față. Criză atunci, ca și acum. Pe fondul ei, un proces de asumare a puterii, cu mijloace comparabile, dacă nu chiar identice. Un rege tânăr a voit atunci să se opună
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ceața uitării, cursul evenimenteleor e revizuit drastic, până la nerecunoaștere. În piețele confruntării cu dictatura mai pâlpâie câte o candelă, presa mai evocă unele mărturii, adesea deconcertante, pe când discursul oficial asupra schimbărilor survenite e tot mai schematic și mai inconsistent. Se rescrie febril istoria. Atât de rapid se trece de la o pagină la alta? E așa de scurtă aducerea-noastră-aminte? Din adâncul memoriei fără nume străbate ideea că nici o ispravă nu scapă de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lui Blecher alături de cea a altor mari scriitori ai literaturii române. Astfel, în opinia lui Manolescu, Întâmplările în irealitatea imediată, una din marile cărți ciudate ale secolului XX românesc... nu sunt decât Amintirile din copilărie mutate în secolul următor și rescrise într-o cheie care nu mai este aceea general-umană și realistă de la Creangă, ci una strict individuală, atipică, schizoidă, amestecând realul cu visul și imaginația 69. Manolescu încheie capitolul din Istoria critică a literaturii române, despre Blecher, considerându-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acestei sensibilități, care modifică raporturile convenționale între real și ireal, dezvăluind caracterul în același timp fictiv și absurd al așa-numitei ,,realități imediate"134. Întâmplările în irealitatea imediată redau o lume a copilăriei invadată de inautentic. Relația auteniticitate-inautenticitate poate fi rescrisă din perspectiva abordării transdisiciplinare ca ,,univers multidimensional"-,,univers unidimensional". În contextul în care gândim lumea în care trăim unidimensional, nu ne rămâne decât să constatăm ceea ce tot Matei Călinescu numea în studiul citat ,,inautenticul neevident" și ,,inautenticul evident" al acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
textelor narative ale lui Max Blecher odaia, spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota, scoica, acvariul, craniul, orbitele goale, corsetele de ghips devin ,,spații literare paratopice"165 care îi oferă scriitorului posibilitatea de a-și rescrie identitatea dată în ,,societatea topică" de o ipostază de netăgăduit bolnav de tuberculoză osoasă. Textul narativ al lui Blecher se scrie, astfel, din modalitatea proprie a scriitorului de a se raporta simultan la comunitatea din care provine și la aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
topică" de o ipostază de netăgăduit bolnav de tuberculoză osoasă. Textul narativ al lui Blecher se scrie, astfel, din modalitatea proprie a scriitorului de a se raporta simultan la comunitatea din care provine și la aceste ,,spații relativ topice". Blecher rescrie prin intermediul acestor ,,spații literare topice" realitatea care i-a fost dată. Același demers, de creare a unor ,,spații literare topice", îl întâlnim în literatură, destul de frecvent, fiind expresia scriitorului de a nega constrângerile unei societății în care nu se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care doctorii ar înțelege dorința pacienților de a se elibera, de condiția dată, prin moarte. Situația ,,societății topice" în care trăiește Kafka este cu totul alta. În situația lui Blecher dialectica ,,societate topică" vs. ,,spațiul literar topic" poate fi rescrisă în termenii ,,loc rău" vs. ,,loc bun"166. Bivalența acestor spații este mai mult decât evidentă, în sensul că același loc acționează uneori pozitiv, alteori negativ asupra eului. Odaia, de exemplu, este un astfel de spațiu bivalent, în care granița
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
operei scriitorului. 3.3. Construcții paratopice în textele narative ale lui Max Blecher În Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, Dominique Maingueneau identifica trei tipuri de paratopii: ,,paratopia de identitate", ,,paratopia spațială" și ,,parato pia temporală". ,,Paratopia de identitate", rescrisă metaforic în termenii lui Maingueneau ,,grupul meu nu e grupul meu"175 poate fi identificată în Întâmplări în irealitatea imediată dilema naratorului-personaj, din incipitul romanului, este legată de identitatea sa: Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și Vizuina luminată, de a transforma realitatea, de a ieși din ea. Reprezentarea subiectivă a lumii și distorsionarea intenționată a acesteia în vederea creării unor momente emoționale unice sunt doar două aspecte care leagă opera lui Blecher de pictura expresionistă. Blecher rescrie lumea cu imagini a căror sursă de inspirație este chiar sufletul său. Toate cele trei romane ale autorului conturează o lume internă mult mai puternică decât cea în care îi este dat să trăiască. Interiorul determină exteriorul să se manifeste
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
niște păsări negre venite din fundul țărânii, dintr-un sumbru aquarium. Și umbra solitară, pierdută undeva în spațiu, a rotundei noastre palnete 342. Lumea reală și cea imaginată funcționează după o altă logică. Relația eu real eu imaginat poate fi rescrisă sub forma material imaterial. Reiterant, apare dorința eului de a se desprinde de material: Într-o astfel de lume oamenii n-ar mai fi fost niște excrescențe multicolore și cărnoase, pline de organe complicate și putrescibile, ci niște goluri pure
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în om vocația sa fundamentală: înălțarea spirituală, desensibilizîndu-l și deresponsabilizîn-du-l atît în trecerea vieții, cît și în petrecerea morții. Omul este un poem pe care Ființa abia l-a început, cum spunea Heidegger. Un poem care se scrie și se rescrie întru desăvîrșire. Fiecare dintre noi simte chemarea unui nou orizont spiritual și are de dat un răspuns acestei chemări. Avraam e în noi, gata să se elibereze de falsele apartenențe idolatre și să pornească în prodigioasa aventură personală a regăsirii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
comunitarienii dezvoltă un adevărat sociocentrism. Nici din punct de vedere practic, nici teoretic, nu cred că trăim ceasul unui triumf al identităților colective. Dimpotrivă, drepturile omului au devenit religia acestei răspîntii de milenii, iar federalizarea, descentralizarea etc. sunt procese care rescriu harta lumii. Jean-Loup Ansselle susține că etniile sunt doar niște "invenții coloniale" și că nu există nici o entitate colectivă originală, pură sau naturală, toate fiind deja metisate, indivizii declarîndu-și apartenența la una sau alta doar de o manieră precară și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
transformarea sa prin cunoaștere (gnosis). Astfel, primul principiu al lui Hermes sună așa: Ce e sus e și jos, ce e în mare e și în mic". Regăsesc acest principiu în lucrările multor oameni de știință contemporani ce ambiționează să rescrie istoria științei, de la Taofizica lui Fritjof Capra la sin-teza anti-probabilistică a lui Ilya Prigogine, de la Arborele gnozei al lui Ioan Petru Culianu sau Noi, particula și lumea a lui Basarab Nicolescu la foarte recentul Mic tratat despre nimic al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
urmată de pregătirile pentru "grade didactice"). Întâlnirile sunt aleatorii. Nu-și aduce aminte dacă s-au suprapus (sau au fost proxime) cu anul 1983, cel al începerii acțiunilor de învăluire (prin amestec de teroare și colaboraționism) țintind "grupul de la Iași". Rescriind textul în ultima fază își amintește că la "pregătirea pentru gradul didactic II" (primăvara lui 1982) au dialogat (în cadrul strict al seminarului) despre poezia unui autor inclus de puțină vreme în programă, asistați de "cadre din învățământul preuniversitar", plictisite de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
al sincronismului (funcționând pe baza miturilor, fie ele și "personale"): când primul intră în contradicție, cel de-al doilea permite reajustarea semnificantului și polarizarea semnificatului. 5. Bouillon d'IQ-lture Povești din apele idiomatice (și nu numai) precum și ale viețuitoarelor lor, rescrise de Master X von Bach-Louis i. Lacul, smârcul... Dacă lacul este un ochi al pământului prin care locuitorii lumii subterane pot privi spre lume (Chevalier & Gheerbrant), notificarea despărțirii de el la început de toamnă nu e deloc neutră. Poziționarea corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
la colegi de serviciu, sau chiar la studenți și elevi inclusiv minori dacă nepricopsitul era dascăl). qqqq "După restituirea jurnalului meu (...) am șovăit, un timp, între a-l distruge pur și simplu, ca pe un obiect poluat, și a-l rescrie la modul esopizator"(DAGI, 226) rrrr Un gen aparte de A CAPPÉLLA adică de muzică fără acompaniament instrumental. ssss Iată o astfel de evaluare a stării "post-operatorii" consemnate de Magistru în Însem(i)nări: 28 mai 1983: "Ignor de ce notă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
prin parabola narativă (conte philosophique) măștile actualității desfigurate de irațional, varii masacre și cataclisme (inclusiv ecologice), Calvino și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe un perpetuum mobile ce se încrucișează cu destinul omului. Vom lua
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe un perpetuum mobile ce se încrucișează cu destinul omului. Vom lua seama la câteva cărți de tarot cu o valență existențial-simbolică mai densă: multifuncționalul Doiul de Tobă, de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ei de asceză și extaz întru realipire la Zeul originilor (vindecat de eroare), formulează chiar destinul eroului-amant: călătoria inițiatică spre izvoarele lumii, înveșmântat în ficțiune. Cei doi îndrăgostiți tocmai împlinesc un mit de parcurs, îl oficiază cu viețile lor, îl rescriu amintindu-și menirea mitopoetică a eternei reîntoarceri. Sublimul erotodelirului triumfă asupra morții, ca în "Cântarea Cântărilor". Scenă ce nu exclude o formidabilă lovitură de teatru. Cititorul sensibil se îngrozește (nu însă și Baudolino!) aflând că acea creatură nepământeană ascundea sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se eliberează de urgențele istoriei în timpul real al narațiunii, cele două voci, a protagonistului și a scribului, completându-se, suspectându-se, acreditându-se, salvându-și biunivoc viața și opera. Narațiunea ordonatoare Gesta Baudolini se naște din stratategma cronicii pierdute și rescrise în timpul relatării. Nicetas, cancelar al basileului de la Bizanț, istoric al Comnenilor și logotet, este unul din eurile scripturale ale lui Eco, căci el va înălța trecutul pierdut, recuperându-l și repovestindu-l, în plan providențial. Nu viața împăratului Barbarossa este subiectul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tabel cronologic de Eta Boeriu, 1974. Capitolul II Vină, inocență, asasinarea frumuseții Viața și opera lui Nicolas des Innocents În Doamna și licornul (Editura Polirom, 2005, 324 p., traducere de Fraga Cusin) Tracy Chevalier (n. 1962, Washington), londoneză prin adopție, rescrie romanul unei tapiserii celebre ce reproduce un nu mai puțin celebru mit al imaginarului erotic, dar și religios sau alchimic, cel al licornului sau unicornului (inorogului). Simbol al purității și virginității, licornul nu poate fi îmblânzit decât de o fecioară
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din ce în ce mai răspândită apoi la prozatorii europeni (supralicitată în "Manualul inchizitorilor" de Lobo Antunes), cea a reluării aceluiași fir (filon) epic într-o altă versiune, a altui personaj, Fowles face din Miranda protagonistul părții a doua a romanului; în care se rescrie partea întâi, viața și opera funestă a lui Caliban, punctul de vedere, vocea și registrul analitic fiind cele ale Mirandei. În privința contextualizării Colecționarului, împărtășim opțiunea lui Dan Grigorescu din postfață, ce-l vede pe Fowles, acest autor foarte britanic, solidar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]