1,533 matches
-
chinuit de dorință care devenise. Copilăria lui fusese grea, adolescența cumplită; acum avea patruzeci și doi de ani și, obiectiv vorbind, Încă era departe de moarte. Ce mai putea spera de la viață? Probabil câteva felații pentru care, știa, se va resemna tot mai ușor să plătească. O viață ce urmărește un obiectiv nu lasă mult loc amintirii. Pe măsură ce erecțiile Îi deveneau mai dificile și mai scurte, Bruno se lăsa cuprins de-o relaxare Întristată. Obiectivul principal al vieții lui fusese unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
publicitate; nu se simțea la Înălțime pentru un gang bang sau un duș de spermă. Femeile care acceptau să Întâlnească bărbați singuri preferau În general negrălăi și, oricum, pretindeau niște măsuri minime de care el era departe. Trebuia să se resemneze: nu avea nici o șansă să intre În rețeaua porno, avea o puță prea mică. Totuși, În general, nu era nemulțumit de fizicul său. Implanturile capilare reușiseră, nimerise un specialist competent. Mergea regulat la Gymnase Club și, sincer, pentru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ați știut că vreau haina ? — Meseria noastră e să știm tot, spune chelnerul discret. — Vezi ? Îi spun lui Jack. Ei mă cunosc. O clipă, ne uităm pur și simplu unul la celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În mașină. — Nu mă duc acasă cu mașina ta ! zic oripilată. Mă descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-am... Mă rog. Asta nu face decît să demonstreze că nu știi niciodată. Dar are dreptate. Unele relații sînt de scurtă durată. Evident, cea dintre mine și Jack n-avea cum să dureze. Și adevărul e că m-am resemnat. Sinceră să fiu, nu mai sufăr după el. Azi mi-a stat inima doar o singură dată, cînd mi s-a părut că-l văd pe hol, dar mi-am revenit destul de repede. Astăzi Încep o viață nouă. Sinceră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
noi ai făcut-o, crezi acuma cumva că știi adevărul. Te pomenești că mai vrei să îl și scrii la romanele alea ale tale! Burtăncurene, băiatule, vezi mă, că...“ Hohotind, Generalul îi făcu semn dojenitor, amenințător cu pumnul. Apoi oftă, resemnat: „De-asta nu-i înțeleg eu pă tinereii ăștia de scrie la gazete sau dă din gură la televizoare. De unde adevăr la ei, dacă nu vrea să discute cu noi, ăștia care am făcut adevărul? De unde să-l găsească ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apăru un zâmbet. Se duse către ușă. Uitându-se peste umăr, îmi zise: —Și spune-mi MM, te rog. Așa-mi spune toată lumea. Capitolul doitc "Capitolul doi" După cum mi-a spus Janey la telefon, Helen primise rolul Titaniei. M-am resemnat la gândul că nu aveam să ne vedem prea mult. Jucau vreo douăzeci de oameni în piesă; nu era un one woman show de Beckett în care reflectoarele să fie ațintite pe Helen tot timpul spectacolului. Nu că mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
povestea asta, nu uita. În orice moment - sorbi din cafea. Pe metisul ăla ar trebui să-l bage la pușcărie pentru tentativă de asasinat. E inadmisibil! Nu protestați, părinte. Nu protestați - îl întrerupse o voce necunoscută. Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ne asculte nimeni. În orice altă împrejurare, în momentul de față n-ar mai fi rămas nici un yubani. Ar fi terminat cu voi astăzi în zori... — Și nu vi se pare absurd? Le datorez viața politicienilor. Eu! Care urăsc politica. — Resemnează-te, fiule. Ar fi mai rău să le datorezi moartea. Sierralta intră. Îl urmau Mr. Stevens, un bărbat înalt și elegant, cu accent bostonian, și Santiago Gubern, un tip șters și încruntat, care nu-și lua ochii de la desenele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rău, nu? Măcar așa aș ști și eu cât mănâncă. Surâsul lui Jake era blând, dar ochii aveau o sclipire oțelită. — Nu crezi că ești nițel cam egoistă punând confortul tău mai presus de binele lui Ro? Alice s-a resemnat. Desigur, Jake avea dreptate. Evident, greșeala era a ei. Trebuia să se străduiască mai mult și să se lamenteze mai puțin. Sânul e cel mai bun. Jake s-a aplecat și i-a sărutat sânul. Alice a gâfâit ușor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiarbă fasolea, fusese mai puternic? —Ai idee unde e piureul organic de soia? l-a întrebat Alice. Îmi pare rău, i-a răspuns Hugo clătinând din cap. Și chiar că-i părea rău. Îi părea rău că trebuia să se resemneze și să accepte toți anii care aveau să urmeze și în care el n-avea să aibă habar cum să se descurce cu Theo. Îi părea rău că trebuia să accepte o viață de nopți nedormite, de teamă de separare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
închinat ca magul la soare si la stele Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos... ” - Scump se mai plătește puțina fericire, ce-i scrisă omului! murmură Iorgu ”- Suferința, omule, vine de la Dumnezeu pentru fiecare... Și, i te supui, asculți, te resemnezi... te târăști din cădere în cădere și te ridici ca un biet animal sfârșit dar ascultător. Și, fiecare încercare îți aduce un nou adevăr!... Astfel, începi să întrevezi partea necesară și rolul suferinței pe pământ! îi șopti rar gândul. Durerile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a înțelege că în spatele acestei încâlceli... trebuie să se afle o regulă pe care a încălcat-o și pe care este pe cale de a o regăsi pas cu pas, îndurerat, biciuit de suferință și de încercări. - Mă supun, ascult, mă resemnez, murmură Iorgu împăcat cu gândul ăsta... mă târăsc din cădere în cădere și mă ridic ca un animal sfârșit dar ascultător. În fiecare i nouă încercare îmi aduce un nou adevăr, încep să înțeleg menirea suferinței pe pământ. Dacă aș
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
făcut... O!... păstor de suflete... O închise și continuă cu ochii închiși: Ce ți-am făcut... O! Păstor de suflete... Ce ți-am făcut... ce ți-am făcut... ” Pe holuri, o lume pestriță, bărbați și femei bătrâni cu chipuri blajine, resemnate... într-o foială molcomă, unii în scaune cu rotile, alții târând un picior sprijiniți în baston, umblă tăcuți, tăcuți ca pământul. Ochii lor blânzi te privesc în tăcere, și prin ei te primesc în universul sufletului lor. Era o chestiune
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai fi bâjbâit ulterior atâta vreme În căutarea ieșirii din starea de bolovan În care mă găseam. În timiditatea mea amestecată cu teamă (nu știam dacă să iau tusea ca pe o ironie sau ca pe un avertisment), m-am resemnat să aștept un alt moment prielnic fărĂ să mai planific nimic. Poate că În definitiv scopul topirii fusese doar să Între- deschidă o nouă ușiță spre o nouă lume, ca În copilărie. Dar acum nu mai eram atât de naivă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
membrane prin care Încercasem să mă separ de lume. Dar În același timp mă Întrebam ce ar fi putut Însemna viața mea dacă aș fi supraviețuit acestei Încercări. Eram gata să trăiesc În aceeași măsură În care m-aș fi resemnat să mor, pentru că mă simțeam deodată eliberată, ca și cum toate eve- nimentele de până atunci mă conduseseră În acel punct reve- lator, În care probabil că fiecare om ajunge cel puțin o dată În viață, și anume pe buza prăpastiei. Și tocmai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai fi bâjbâit ulterior atâta vreme în căutarea ieșirii din starea de bolovan în care mă găseam. În timiditatea mea amestecată cu teamă (nu știam dacă să iau tusea ca pe o ironie sau ca pe un avertisment), m-am resemnat să aștept un alt moment prielnic fără să mai planific nimic. Poate că în definitiv scopul topirii fusese doar să întredeschidă o nouă ușiță spre o nouă lume, ca în copilărie. Dar acum nu mai eram atât de naivă încât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
membrane prin care încercasem să mă separ de lume. Dar în același timp mă întrebam ce ar fi putut însemna viața mea dacă aș fi supraviețuit acestei încercări. Eram gata să trăiesc în aceeași măsură în care m-aș fi resemnat să mor, pentru că mă simțeam deodată eliberată, ca și cum toate evenimentele de până atunci mă conduseseră în acel punct revelator, în care probabil că fiecare om ajunge cel puțin o dată în viață, și anume pe buza prăpastiei. Și tocmai când mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ana descoperi că Stănică îi era oarecum cunoscut, că, pe dată ce l-a zărit, nu-și dădea seama unde a mai văzut pe acest "domn simpatic". - Sunteți artist? întrebă ea pe Stănică. - Nu, nu, răspunse încîntat Stănică, m-am resemnat laavocatură! G. Călinescu Sohațchi dispăru și reapăru cu o damigeană de vin pe care o puse în mijlocul mesei, rest din vinul băut la nuntă, ca să-și facă și Stănică o idee de ce vin au avut. Bine dispus, Stănică crezu că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Prezența ta aici mă face fericit, te-am așteptat cu încredere, te-am visat, dar sunt chinuit de întrebări. Dacă mi-ai spune neted că nu mă iubești, aș fi amărât cum nu poți să-ți închipui, totuși m-aș resemna, fiindcă aș socoti că te tiranizez, făcând prea mare paradă de tristețe. Nu știu bine ce hotărâre aș lua, dar ți-aș păstra totdeauna devotamentul meu. Tu spui însă că mă iubești! Dar de ce nu spui asta ca mine, de ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
concentrează durerile mute ale lucrurilor, de la zdreanță până la catedrală. Și tot așa, el nu-i viață decât din clipa în care, de la vierme la Dumnezeu, vietățile se bucură și gem în el. Nici un pictor n-a reușit să redea singurătatea resemnată din privirea dobitoacelor, fiindcă nici unul nu pare a fi înțeles incompatibilul ochilor animalici: o enormă tristețe și o lipsă de poezie echivalentă. Privirea omenească n-a adăugat decât accentul de regret poetic, a cărui absență indică la ființele respective vecinătatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de autonomie a spiritului, fiindcă este un refuz activ al lumii, resemnarea este o inerție a sufletului, abandonat unui prizonierat cosmic din lipsă de tensiune lăuntrică. Renunțarea are totdeauna o valoare religioasă; resemnarea, numai una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului. Renunțare pleacă din haosul și demiurgia inimii; resemnarea, din golul ei. Toți istoricii României - implicit sau explicit - sânt de acord că resemnarea a fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inadmisibil. - Ce faceți de dimineață până seara? - Mă suport. Nu-i pizmuiești pe cei care au puterea să se roage, în vreme ce ești plin de invidie față de posesorii de bunuri, față de cei care cunosc bogăția și gloria. E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecătoare de care se poate bucura acesta. Nu exista o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit obosește repede, nimic nefiind mai insuportabil decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-mi exprim întreaga gratitudine doamnei Nelly Stéphane care și-a dat osteneala de a-mi reciti manuscrisul, făcîndu-mi cîteva sugestii valoroase. Introducere I Ideea de a scrie despre psihologia maselor mi-a venit în ziua-n care m-am resemnat să accept evidența unui fapt ce le eclipsează pe toate celelalte, fie în bine, fie în rău. Iată faptul: la începutul acestui secol eram siguri de victoria maselor; la sfîrșit de veac însă, iată-ne din nou captivi ai conducătorilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt deja împlinite. Biserica nu este niciodată o aventură imperială, ci o experiență esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă a aproapelui, un gest de neînțeles pentru cinicii resemnați în dispreț sau detașare. Unitatea Bisericii e dată mai ales de continuitatea tradiției liturgice pe care numai iubirea, prin fiecare gest, o întrupează. Liturghia înseamnă aici, în primul rând, slujirea întregului prin fiecare parte. Biserica descoperă lumii taina prieteniei cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sub semnul Întrebării voința prezumtivului erou-cavaler. O zi, o buclă pe acest tăiș? Acum, ca la-nceput, a cîta oară? Pasăre, sîngele, mai jos coboară Și intră sub pămînt ca-ntr-un hățiș... (Scoica de pămînt). "Străinul" pare a se resemna În starea de așteptare nelămurită, deschis oricăror posibilități: Oprit aici sub foșnitoarea barcă: Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană Nu intru În cetate. Vară, iarnă. Trecură. Stau. Cetatea crește parcă. Un an. Alți ani. Afară sub coroana De frunze-aștept. Nu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]