1,256 matches
-
pe Patrocles, pare să nu fi înțeles cât de absolută era supunerea Tetidei la dorințele lui și îi spune: „Oricât m-ai iubi, nu căuta să mă ții departe de luptă: n-o să mă supun.“ Dar Tetis era de mult resemnată. Doar că răspunsul 132 ei conține ceva imperceptibil diferit de gândul lui Ahile, un fel de răscumpărare târzie a neîndurării lui Ahile față de ahei: „Da, copilașul meu, e bine să-i scapi de prăpastia morții pe tovarășii tăi istoviți.“ Ea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe Patrocles, pare să nu fi înțeles cât de absolută era supunerea Tetidei la dorințele lui și îi spune: „Oricât m-ai iubi, nu căuta să mă ții departe de luptă: n-o să mă supun.“ Dar Tetis era de mult resemnată. Doar că răspunsul ei conține ceva imperceptibil diferit de gândul lui Ahile, un fel de răscumpărare târzie a neîndurării lui Ahile față de ahei: „Da, copilașul meu, e bine să-i scapi de prăpastia morții pe tovarășii tăi istoviți.“ Ea însăși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
într-un cadru ce nu-i stârnea nici emoția, nici indignarea. Prezența sa în cetate, controlată, histrionică, scrutătoare, interpretativă, degajată și angajată totodată, este una "socratică"75. Autorul Momentelor nu se izolează de cercul "strâmt" în sferele înalte ale geniului resemnat, ci se integrează universului citadin, mânat de o curiozitate organică și de o conștiință pedagogică corectivă: "Prin reducerea la absurd, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la cunoașterea de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de veselie zgomotoasă în formele reținute ale surâsului, ale zâmbetului înțelegător, tolerant. Perspectivele metafizice pe care le deschide, conștiința nimicniciei și a fatalității condiției umane imprimă răsului declanșat de umor o notă aparte de tristețe resemnată. Impura veselie a umorului, germinând din solul intuitei nefericiri, primește o exteriorizare la fel de ambivalentă, condensabilă cel mai bine în oximoronica expresie românească a "râsu'plânsului"200, pusă în circulație și explorată magistral de Nichita Stănescu. Aceste considerații vizează în primul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Fiecare străbate aceleași chinuri... fiecare află deznădăjduita speranță a veacurilor. Fiecare își alătură pașii de pașii celor ce au fost și au luptat înaintea lui, împotriva morții, au tăgăduit moartea... și au murit... Măi, Fanachi!... continuă moșierul pe un ton resemnat. Ce trebuie să crească, moare... ce trebuie să moară crește, copiii vor fi bătrâni fără să fi fost tineri... Iar noi, bătrânii, nu vom afla alinarea morții. Așa-i, măi... de când lumea e lume!... încheie moșierul oftând. ...Mă gândesc, măi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori plânsul înăbușit al cavalului plin de un fior misterios
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și-a înălțat privirea, râsul dispăruse după creastă. „Cine știe, dacă‟mi va mai ieși vreodată în cale, și, când?! își zise el oftând, cu regretul marelui vânător. „Totuși, l-am văzut pe „mărețul codrilor“, „vânătorul rege“! își zise el resemnat, dar și satisfăcut, știind cât îi de scump la vedere râsul. Se înnoptase, parcă după dispariția râsului, nimic nu părea să-i mai trezească interesul. Dar, iată minunea... Sus pe coamă, un cap de animal cu barbă mare și urechi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Dar nu prea am de ales. Ce mai face Meryl? întrebă Darcey după un moment de tăcere. —Minunat, spuse Anna. Crește foarte repede, ceea ce e destul de înfricoșător. Să vezi ce liste de doleanțe are în ultimul timp! Ridică din umeri resemnată. Ca să fiu sinceră, Meryl e motivul pentru care mă îngrijorează preluarea. Cunoști reputația celor de la InvestorCorp. Dacă se descotorosesc de mine? — De ce-ar face asta? întrebă Darcey. Ești grozavă ca director de resurse. — Sigur, dar s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
suporte firea șovăitoare a fetei. Și mai arăta și de parcă ar fi crescut monstruos în ultimele săptămâni, pentru că burta intră în birou mult înaintea femeii. — Îmi pare nespus de rău, începu ea. —Ce mai e? Glasul lui Nieve era deja resemnat. Nimic grav. Dar programarea mea la ginecolog a fost schimbată. Trebuie să mă duc mâine-dimineață în loc de mâine după-amiază. Mă gândeam că o să-ți convină mai mult așa. Sigur, e perfect. Păi, bine atunci, zise Paola. Ne vedem mai târziu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ea înainte. Plină de nervi și de dezamăgire, a închis, prea supărată pentru a lăsa un mesaj. Trebuia să-și fi dat seama că nu va suna. Se terminase, știau amândoi asta și, de îndată ce el lua o decizie, așa rămânea. Resemnată și distrată, nu se putea abține să nu își pună întrebări pe care ar fi trebuit să și le pună în urmă cu șase luni, nouă luni, un an. Ce se întâmplase cu căsnicia ei? Ce nu a mers bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rug. Poarta cea mare și ferestrele erau zăvorâte. Nu se vedea nimeni și era cu neputință să intri. Zgomotele imensei Alexandrii se pierdeau în apă. Cine știe încotro se îndreptaseră, în acea lungă liniște ireală, gândurile pline de frământări, poate resemnate, poate pentru prima oară filosofice, ale lui Marcus Antonius, omul care visase pașnicul regat al Aegyptus-ului, dar pierduse, iar acum aștepta doar ca dușmanul său, implacabil până la moarte, să se hotărască să vină după el. — S-a sinucis în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus să folosească pumnalul, cel dintâi care îi dezvăluise istoria familiei sale, îi dăruise calul pe care-l îndrăgise atât, acel mannulus numit Incitatus. Gajus ieși din casă fără să spună nimănui, avându-l pe urmele sale pe bătrânul și resemnatul Zaleucos. Pe drum, îi spuse că voia să-l întâlnească pe acuzat în singurul moment posibil, în timp ce aveau să-l ducă în fața tribunalului senatorial. Pe drum însă, desfășurarea de forțe era de netrecut. Neputincios, Gajus văzu doar mișcarea pretorienilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiecăruia dintre ei o sumă enormă din vistieria imperială, despre care Saturninus spusese că fusese secătuită de Gajus Caesar. Senatul fu intimidat și îl alese, supus, pe Claudius, în aclamațiile pretorienilor. — Prin târguiala asta s-a terminat un război, spuse resemnat un senator. — Mai bine așa decât prin forța armelor, se consolară alții. Alții decretară, gânditori: — Am pierdut cu toții. Începută în vremea lui Julius Caesar, lupta dintre puterea senatorială și cea imperială durase aproape un secol și, printre delicte, revolte, represiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un calm resemnat. Abia atunci Adriana și-a dat seama că Otis credea că el e gras, nu ea. În tot acest timp în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa că Emmy îi oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nimic, înțelegi? — Bine, cum vreți... Da, a fost o nebunie... o nebunie... nu știam bine ce-mi venea să fac și ce spuneam... și nici acum nu știu... - și se tot apropia de fată. Ea îl aștepta, liniștită și parcă resemnată. Augusto se așeză pe o sofa, o chemă: „Vino aici!“, o puse să se așeze, ca și data trecută, pe genunchii săi și o privi o bună bucată de vreme în ochi. Ea făcu față cu calm privirii lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Statelor Unite. Iar Uri Gefen se Înșală cu totul când susține că situația va deveni mult mai rea Înainte de-a apărea vreo schimbare În bine. Ambele opinii exprimă o tendință ascunsă a militanților pentru pace de stânga de-a aștepta resemnați o schimbare a realității, mai degrabă decât să facă ceva. Fie și cel mai mic lucru. I se făcu deodată dor de Uri. De umerii săi largi, de glumele sale, de râsul profund și cald, de stilul lui de conducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Mark mângâind degete mici de-a lungul și de-a latul Londrei nu mă oripila la fel de mult. Mai ales când s-a coalizat și Lynn cu ele. Îmi toarnă și mie cineva ceva de băut, vă rog? am întrebat resemnată. —O! Toate trei spuneau încontinuu „o!“, probabil șocate de rezultatele eforturilor lor. Maria își adusese fustele cu cele mai exotice imprimeuri, unele mai trebuiau doar asortate cu niște fructe pe cap și puteam să încep să dansez și să strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nici tu nu-l știai probabil. În noua mea viață, de fiecare dată când se punea de ceai, urma să primesc vești proaste. Aveam de gând să trec pe Cola Light chiar de-a doua zi. —Spune-mi, am zis resemnată. —Harry a ipotecat a doua oară casa noastră fără să-mi spună. Casa noastră. Îi împrumută lui Mark șaptezeci și cinci de mii de lire ca să scoată firma din datorii și să supraviețuiască în următoarele șase luni. Șaptezeci și cinci de mii de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
greață la gândul unui ou fiert. Kieran păru la fel de nefericit ca și mine când își primi farfuria. Din moment ce nici unul nu se poate gândi la ceva care să-l facă pe celălalt să se simtă mai bine, ne-am luat furculițele resemnați. Era ca în basmul cu oala fermecată cu porridge, care nu se termina niciodată indiferent cât mâncai. Epuizați de mâncare și de emoții, am renunțat amândoi în același timp. Dar experiența dizolvase tensiunea dintre noi, era ca și cum am fi supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca pentru a mă sorcovi. Intenționam să cer o scurtă prelungire, ca să-mi termin cartea, care trebuia să însemne cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea n-o să-mi ajute la nimic! Cugetai resemnat, străduindu-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era frica de tot ceea ce ar fi făcut lucrurile să meargă mai departe, așadar trebuia evitat, căci ori de câte ori îmi luam elan să pășesc în cabină, știam că dacă sacrifici două fise de zece pfennigi, formezi cifră după cifră, dacă accepți resemnat apel după apel, atunci auzi cum răspunde secretariatul studioului Mary Wigman, iar tu, întrebat amabil sau grosolan ce dorești, menționezi prenumele și numele de familie al persoanei cu care dorești atât de fierbinte să vorbești, apoi aștepți până când ea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sfârșise, Anglada a fluturat o scrisoare și a spus, râzând binevoitor: — Bietul Formento! Hotărât lucru, pirații chilieni știu care-i treaba. Citiți această misivă, prietene Parodi. Nu vor să publice grotesca versiune a lui Paul Valéry. Don Isidro a citit resemnat: „Stimate Domn, Se cuvine să repetăm ceea ce v-am mai explicat ca răspuns la scrisorile domniei voastre din 19, 26 și 30 august a.c. Nu ne e cu putință să plătim cheltuielile de editare: cele pe care le facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Își face cuib În castelele memoriei; pentru a-mi alina singurătatea, am făcut un pelerinaj la ruinele din strada Deán Funes. Dincolo de salcie, soarele cobora pe cerul amurgului, la fel ca În silitoarea mea copilărie; Fang She m-a primit resemnat și mi-a oferit o cană cu ceai chior, fisticuri, nuci și oțet. Omniprezenta și consistenta imagine a damei nu a putut ascunde privirilor mele un cufăr de haine enorm, care la prima vedere părea un străbun venerabil În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]