1,270 matches
-
singur înseamnă a nu mai cere nimic și a nu mai aștepta nimic de la viață. Singura surpriză a singurătății este moartea. Marii singuratici nu s-au retras niciodată spre a se pregăti pentru viață, ci pentru a suporta, interiorizați și resemnați, lichidarea vieții din ei. Din pustiu și din grote nu se pot aduce mesaje pentru viață. Nu condamnă viața toate religiile plecate din pustiuri? Și nu este în iluminările și transfigurările marilor singuratici o viziune apocaliptică de sfârșit și prăbușire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și nimbul forței, pare a nu ne surâde deloc. Dar tot ce trăiește în istorie și pentru istorie și nu cunoaște gloria este pierdut. Ceea ce-mi pare o evidență este că nu pot să accept o Românie mediocră, domoală, resemnată, înțelegătoare. Și nu este destul a crede că refacerea morală și materială ar însemna un progres efectiv. O Românie cinstită și ordonată nu înseamnă absolut nimic, dacă dincolo de confortul moral și material nu se elaborează frenetic o expansiune a atâtor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
face peste ea, așa și românul; totul s-a făcut peste el: biologia, ca și istoria. Unui popor de țărani i-a făcut mare plăcere să nu intervină în cursul lumii. Nu există neam care să fie de o mai resemnată abandonare în moarte. Tragedia izvorăște dintr-un protest disperat și inutil împotriva morții; el nu duce practic la nimic, însă se naște dintr-un sentiment infinit și duce la alt sentiment infinit. Românii au stat sub moarte ca sub turci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de motive. Și așa poți să rămâi fără locuință” Poate că după pierderea tinereții În pușcăriile comuniste, a unuia dintre copii În răfuiala cu securitatea și a locuinței În cea cu indolenta, Alexandru Tăcu ar putea să pară un om resemnat. Sub semnătură Violetei Cincu și Silviei Craus, săptămânalul ,,Ieșeanul” 7-13 mai 2002, luând drept moto un fragment din scrisoarea deschisă adresată de Alexandru Gh. Tăcu, Președintelui României Ion Iliescu: ,,Am fost deținut politic, am fost disident. Pentru că am fost dați
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte moale, supusă. Atingerea îl reconfortează și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știe să joace, e prea complicat pentru ea, dar îi place să aibă în mână jucării robuste. Cele prea sofisticate probabil o frustrează, căci le distruge imediat. Fata se liniștește. Pare mulțumită să frământe întruna bila în mâini. Occia oftează resemnată. Poate că Augustus n-a observat nimic, deși stau în primul rând. Altminteri se face foc și pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă o siluetă cunoscută: cumnata ei, văduva lui Drusus. Dă să se scoale, dar Antonia o apasă ușurel pe umăr: — Stai liniștită! Îți curge nițel sânge din nas. Nici urmă de mirare în tonul ei. Nici măcar compătimire. Doar o tristețe resemnată. Plancina își mută toată familia cu un scaun mai încolo, ca să-i facă loc Antoniei. Cu o cârpă peste nări - nu știe de unde a apărut -, Vipsania își ascunde pentru o clipă fața la pieptul cum natei. Ți-a făcut și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în amestecul dezgustător câteva picături de sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deoparte, iar Tom e primul ei nepot, continuă Emma. — Dar nu-mi dă deloc pace, protestez eu. Mă sună În fiecare zi, cel puțin de două ori, și tot apare la noi neinvitată. Emma ridică din umeri, cu un surîs resemnat. Știu că e imposibilă. Ar trebui să-mi urmezi exemplul și să o ții la distanță. — Încerc, răspund, dar nu Înțelege și pace. Zilnic, Dumnezeule mare, zilnic! Despre ce vrea să-mi vorbească În fiecare zi? Nici măcar nu mai ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
masa din fața lui. Ca la un semn, fluturii de noapte începură să se izbească de sticla acesteia. — S-a născut copilul, zise servitoarea cu un zâmbet ciudat, triumfător pe chip. E băiat. Mama însă, a murit. Astrologul înclină din cap resemnat. Apoi se uită la ceas, deschise caseta, scoase hârtie și creion și se apucă de lucru. Harta pe care o întocmi arăta ciudat, era înfricoșătoare. Stelele i se arătau contorsionate, căpătau forme stranii. Sistemul lor de influențe era dezechilibrat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-mi mai vâjâia, deși băusem. Trăsura era acolo și mulți oameni gesticulau în jurul unui căpitan de geniu, părând că îi cer socoteală pentru ceva. M-am apropiat. Ofițerul încerca să discute cu toată lumea. Flăcăii ridicau deja pumnii amenințător. Femeile, altădată resemnate, așteptau înfipte în mijlocul drumului, neluând în seamă ploaia care cădea. Atunci, cineva îmi puse mâna pe umăr. Era preotul nostru, părintele Lurant: — Nu mai poate intra nimeni... Drumul a fost rechiziționat pentru convoaie. Două regimente trebuie să urce spre front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cedă locul lui Gorman, care vorbi energic, ca un șef, chiar dacă nu prea arăta a șef. ― Mulțumesc, domnule Burke, doamnă Ripley. (Trecu cu privirea peste fețele nepăsătoare ale membrilor escadrei.) Întrebări? (O mână se ridică din spatele grupului, iar el oftă resemnat.) Da, Hudson? ― Cum dracu' fac să ies de colea? Gorman se întunecă și ținu în el primul gând cărei trecu prin cap. Îi mulțumi din nou lui Ripley, care era fericită că putea să se ducă la locul ei. ― Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
uită la stânga, prilej cu care o văzu pe Ripley intrând cu o ceașcă aburindă. ― Unde sunt părinții tăi? Trebuie să încerci să... ― Gorman! Fă o pauză, ce zici? Locotenentul vru să-i răspundă, dar se răzgândi și dădu din cap resemnat. Se ridică. ― Blocaj mental complet. Am încercat totul, cu excepția metodei dure. Și nu e cazul. Riscăm să o facem să se cufunde în demență. Dacă n-o fi deja prea târziu. ― Nu, interveni Dietrich, oprind aparatele portative de diagnostic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
globalizare este, pe lângă munca serioasă, democrație și o educație excelentă, structura sa profundă religioasă și mentală. S.A.: Acea pasivitate-seninătate? M.I.: Da, precum și atitudinea de renunțare ori cel puțin neglijare a bunurilor materiale. S.A.: Dar cât timp vor mai fi ei „resemnați” la nirvana? Văd că și la ei există o frenezie a consumului, imediat ce și-l pot permite. Oare persistența castelor i-a făcut pe indieni să accepte toate celelalte decalaje și discriminări? În fond, pentru un paria nu are mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
îi era greu deloc. Oamenii însă nu îi puteau elibera calea destul de repede când îi vedeau îmbrăcămintea. Nu aveam unde să fug. Eram pusă la zid lângă masa cu antreuri. M-am înarmat cu mai multă șampanie și am așteptat resemnată. Trebuia să mă aștept la asta. Baby apărea peste tot. Era precum acei țânțari care, fără nici o grijă, rezistă chiar și la cea mai eficientă cremă împotriva lor. Doar lucra în relații cu publicul. La ce puteam să mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la ora de începere a programului, la ora 9. Am ajuns chiar cu zece minute mai devreme și am rămas siderat, pentru că alte 20-25 de persoane avuseseră exact aceeași idee ca și mine. M-am dat bătut și am plecat resemnat. După-amiaza nu se poate, dimineața e lume. O altă bancă, cea mai mare... BCR! O, glorioase inițiale...! Angajații ei sunt foarte atenți, ca nu cumva să depășești cu o zi termenul de achitare a ratei. Am primit deja două scrisori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
făcut într-o epigramă pe care i-o dedica în revista Graiul nostru (nr. 9-11, 1925) Iuliu Nițulescu, referitor la o seară literară : Vă spun, pricep mult mai degrabă Pe Doctorul cu fața lui de Crist Căci el fiind un resemnat artist Se mulțumea ca să admire-o babă. Resemnatul artist, scria Ion Apetroaie, a știut să rețină pentru sine din agitația tinerească a cercului din Bârlad ceea ce i-a fost necesar pentru a se descoperi mai devreme chiar pe sine. Ajuns
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
dedica în revista Graiul nostru (nr. 9-11, 1925) Iuliu Nițulescu, referitor la o seară literară : Vă spun, pricep mult mai degrabă Pe Doctorul cu fața lui de Crist Căci el fiind un resemnat artist Se mulțumea ca să admire-o babă. Resemnatul artist, scria Ion Apetroaie, a știut să rețină pentru sine din agitația tinerească a cercului din Bârlad ceea ce i-a fost necesar pentru a se descoperi mai devreme chiar pe sine. Ajuns la București, autorul viitoarelor Poeme cu îngeri, cum
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
am început să vă înțeleg mai bine, pe voi oltenii. În alcătuirea sufletească a voastră nu mai intră ca notă fundamentală colina, cu unduiri la infinit, deși doina este cântată în Oltenia. Voi ieșiți - scăpați din spațiul mioritic, nostalgic și resemnat al românismului. Olteanul are un alt stil moral pe care i-l dă Dunărea și plaiurile ei largi, ceva neânduplecat, dar mlădios, de o putere care curge și trece chiar printre munți, făcându-și loc în lume...Totodată am reluat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu gata să renunțe. I se părea atât de zadarnic totul! Nici vocea interioară nu mai spunea nimic, ședea și ea resemnată, pitulată într-un colț, ca o găinușă plouată. Ieși din cadă înfășurată în două prosoape mari de baie, se duse ca un automat la șifonier, își alese sutienul, chilotul, dresurile, din seturile ei noi, păstrate pentru înmormântare, luă o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am ieșit din restaurant, am traversat strada și m-am așezat pe o piatră din fața templului, ca să-mi termin berea, cu speranța că Midori va veni totuși. Am așteptat până la ora unu, după care am renunțat și m-am întors, resemnat, la facultate. Am citit la bibliotecă până la ora două și apoi m-am dus la cursul de limba germană. După ore, m-am dus la secretariat și am căutat numele lui Midori pe lista celor înscriși la cursul de Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu trebuie să pună asemenea întrebări. Mi se pare logic. — Dar eu vreau să știu... din pură curiozitate. Indivizii se gândesc la anumite fete când se masturbează? — Păi... cel puțin eu, da. Despre ceilalți nu știu ce să zic, am spus eu, resemnat. — Watanabe, te-ai gândit vreodată la mine când ai făcut-o? Spune-mi cinstit, nu mă supăr. Ca să spun drept, nu. — De ce nu? Nu sunt destul de atrăgătoare? — Nu-i vorba de asta. Ești atrăgătoare, ești drăguță și ți se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
primăvară, ce să fac! — Și porți puloverul pe care ți l-a tricotat prietena aia a ta. Mi-am privit, uimit, puloverul de culoarea strugurilor negri. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că ești cinstit. Se vede de la o poștă! exclamă Midori, resemnată. Dar nu-mi place cum arăți. — Păi, încerc și eu să mă adun. N-ar trebui să uiți că viața e ca o cutie de fursecuri! Am dat din cap și m-am uitat la ea. Cred că sunt cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
consumaseră pe nisip, iar valurile, supărate parcă, loveau malul cu un vuiet asurzitor. Un câine costeliv se îndreptă, dând din coadă, spre focul pe care-l aprinsesem, în căutare de mâncare, probabil, dar văzând că nu e nimic, se îndepărtă resemnat. Tânărul pescar s-a întors după vreo treizeci de minute cu două cutii și cu o sticlă de sake. Mi-a arătat cu care cutie să încep, spunându-mi că cea de dedesubt are doar orez înfășurat în foițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era la Bruxelles. Puterea a primit lumina verde pe regulamentul ce permite schimbarea președinților. Opoziția a punctat în planul imaginii, demonstrând că nu se poate trece peste ea, și a obținut un răgaz pentru sesizarea Curții Constituționale. Năstase însuși pare resemnat, spune că, dacă va fi să-și piardă scaunul, nu-i nimic, important e că grupul parlamentar al PSD rămâne cel mai mare. Nu-i trebuie altă funcție, va rămâne simplu deputat și va avea mai mult timp pentru numeroasele
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]