2,142 matches
-
de ori! Julia a făcut o pauză și-a zâmbit scurt la gândul ăsta. — Finalmente, am acceptat să ne vedem, cu condiția să nu mă mai sune. În plus, am vrut să avem o despărțire, pe cât posibil, amiabilă. Nu am resentimente față de el. Pur și simplu, mi se pare că e un om jalnic. Și cum a decurs întâlnirea? Susan și-a schimbat poziția pe fotoliu și s-a strâmbat puțin din cauza unui junghi în abdomen. —A fost interesant. Tonul Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a fi persoana care nutrea cele mai ostile sentimente. Mi-i imaginam fără nici un efort prinși Într-o ceartă violentă; Linda Îl Învinuise cu siguranță pentru că făcuse tot posibilul să-i pună bețe În roate și nu mă Îndoiam că resentimentele ei erau de ajuns de puternice ca să o determine să-i dea câteva lovituri urâte sub centură. Jeff ar fi fost simțitor la așa ceva. Era o fire sensibilă și nu era nevoie de un efort deosebit pentru a-l enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
De un vizitator deosebit de neîncrezător? Urmează demnitarii religioși, așteptați cu interes, dar și cu teamă. Sunt mai mult de douăzeci. Abu Taher n-a avut nici o dificultate În a-i convinge să vină. Dat fiind că Își manifestaseră din plin resentimentele, a persevera pe această cale ar fi Însemnat o căutare a martiriului, ceea ce nu dorește nici unul dintre ei. Iată-i, deci, Înfățișându-se dinaintea tronului, aplecându-se cât se poate de mult, fiecare potrivit vârstei și Încheieturilor sale, așteptând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
puternicul său vizir, sultanul se răzbună râzând. E de ajuns să vezi cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să nutrească În suveran orice urmă de resentiment Împotriva vizirului. Cu ce anume se mândrește Nizam, cu Înțelepciunea, cu erudiția sa? Hasan face paradă cu abilitate și de una, și de cealaltă. Cu puterea sa de a apăra tronul și imperiul? Hasan a dat, În scurtă vreme, dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
odată al meu și care nu îmi mai aparținea mie, dar nu îi mai aparținea nici lui, abandonat la mila unor noi stăpâni, capul lui se sprijină deja pe pernă, ochii îi sunt ațintiți spre tavan, ignorându-mă plin de resentimente, dar ce am mai făcut, îmi este greu până și să îmi amintesc. Îmi trag un scaun și mă așez lângă el, faptul că am făcut mișcarea aceasta m-a speriat până și pe mine pentru o clipă, eram trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi inundă chipul, ce anume știe el și eu nu, tot ceea ce s-a întâmplat în camera aceasta începând de ieri după-amiază și mie mi-a fost ascuns se citește pe chipul său gol de expresie, străin. Privesc plină de resentimente către perdeaua subțire, încerc să descifrez vreun cuvânt-cheie, ce secrete își spun ei acolo, cum este posibil ca dintr-odată să nu mai am acces la lumea lui, toți ceilalți știu mai multe despre el decât știu eu, deja nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca și când mi-ar fi salvat viața, cât de nefericită devenisem peste noapte, și tot timpul prezența lui plină de pretenții nerecunoscătoare se cuibărește pe tavanul presărat cu lumini micuțe ca niște stele, două etaje deasupra mea, urmărindu-mi plină de resentimente acțiunile, zdrobindu-mă sub greutatea ei. Mă ridic și privesc în jur, speriată de abundența preparatelor, nu reușesc să mă hotărăsc ce anume să mănânc, o femeie tânără de lângă mine își umple farfuria cu tot felul de culori, toate membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu ale lui. Iată, dulapul este deja gol, acum în baie, periuțele de dinți și lama de ras, iar aici, la toaletă, o cremă de față, un deodorant și un pieptăn, apoi Tanahul său dreptunghiular tocit, îl răsfoiesc plină de resentimente, dintre pagini curg firișoare de nisip galben, unde o fi povestea din pricina căreia noi plecăm acum de aici, cum spunea, un om al lui Dumnezeu care a plecat din Iehuda către Beit Al sau invers, aproape că nu auzisem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
refuză, când mergem să ne așezăm lângă el, se plânge că îl deranjăm, când plec la serviciu, se plânge că îl neglijez, iar dacă îmi iau o zi liberă și rămân acasă cu el, se ascunde de mine plin de resentimente. De multe ori în drum spre casă mă rog pentru o minune, poate că îmi va deschide ușa proaspăt spălat și parfumat, îmbrăcat cu haine curate, nu în halatul acela puturos pe care nu vrea să îl schimbe, mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care mă tulburase atât de mult la început, care este semnificația bolii sale, oare este cu adevărat bolnav sau doar se preface, chiar și asta mi se pare acum lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mâncând înghețată la chioșc, amândouă vesele și subțirele, îmbrăcate în maiouțe și pantaloni foarte scurți, numai copila mea este sălbatică și neglijentă, cu tricourile uriașe ale lui Udi pe ea și cu privirea torturată, mă uit la ea plină de resentimente, de ce îmi îngreunezi situația atât de mult, n-ai putea măcar să te prefaci că totul e foarte bine, cum voi reuși eu să umplu atâtea goluri dintr-odată, nu am destule degete pentru așa ceva, poate să pleci pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
naturistă, încearcă, iar acum îi va intra în cameră tânăra aceasta măslinie, pe care o va alunga chiar și prin somn și cu siguranță nu va mai dori să primească pe nimeni altcineva după aceea, număr pașii femeii, plină de resentimente, o conduc în salon, unde se plimbă cu pași muți printre fotolii până când copila adoarme pe umărul ei, o pune în coș, după care mă întreabă pe un ton plin de o autoritate surprinzătoare, care este problema? Problema este acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe mine pe dinăuntru. Cum este posibil așa ceva, mă sperii eu, nu au curățat-o nici măcar de sânge și lichidele prin care a trecut în drumul său spre a se naște, iar atunci simt din nou cum mă umplu de resentimente față de mama aceea tânără, cum să îl vindece pe Udi, de vreme ce nici măcar nu s-a sinchisit să își spele fetița. O pun repede înapoi în coș, înainte să mi se dezintegreze în mâini, iar spre norocul meu, ea continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cum nu se poate mai sănătos, ea așază fetița pe umăr, îmi zâmbește cerându-și iertare, îngrijirea necesită puteri atât de mari, trebuia să mă odihnesc, abia mă mai țineam pe picioare, dar eu îi ies imediat în întâmpinare, toate resentimentele s-au șters, sigur că da, Zohara, nu trebuie să îți ceri scuze, îți mulțumesc atât de mult pentru că ne ajuți, ea îl privește, te simți mai bine, dragul meu? El radiază, da, mult mai bine. Când o văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dau seama că el nu îmi mângâiase fața cu atâta seriozitate niciodată, cu toată atenția, și poate că nici la acest lucru nu ar fi trebuit să renunț. Iar acesta nu este decât începutul unui val fierbinte și întunecat de resentimente, care se ridică din adâncuri, inundându-mi întreaga existență, îngreunată de dezgust, mă plimb prin casă, îl simt clocotind înăuntrul meu, ca un fetus evoluat, cum de îi permisesem să îmi cucerească viața bucată cu bucată, cum de abandonasem studiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu trupul atletic al lui Udi colindă spinarea aceasta largă, dar atingerea ei este plăcută, nici o inhibiție nu mă oprește. Cât de ușor este, îmi spun surprinsă, să faci dragoste cu un om complet necunoscut, fără a te afunda în resentimentele provocate de viața în comun, cum de nu îmi trecuse niciodată prin minte că doar un străin poate iubi cu adevărat. Degetul său se plimbă pe toată lungimea trupului meu excitându-mă, am impresia că rădăcinile părului meu se zvârcolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt acceptați fără probleme de membrii înstăriți dependenți de băuturi costisitoare. Între cocteilurile extravagante, Dom Perignon și halbele ieftine nu există conflicte de clasă. Îi ascult pe fiecare, testând atmosfera, și nu mi se pare că ar fi loc pentru resentimente. Dependența e una pentru toți. Însă, în ciuda aparențelor, nu pot să nu remarc diferența dureroasă între bărbatul care tocmai a vorbit și Femeia de Afaceri care discută cu un accent impecabil despre păhărelul ei de sherry. Îmi beau cafeaua. Întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
văd îmbrăcat așa, că a venit să-mi ceară să ne împăcăm. Îl tratez cu indiferență: nu-i dau ocazia să vadă ce mult mă bucur. Îl fac să mă implore ore întregi până să îi răspund afirmativ. (2) Furia/Resentimentul - De ce tocmai eu? E normal să fii furios/ă pe fostul partener, pe cei din jurul tău sau pur și simplu pe situație. Îl consideri pe celălalt responsabil pentru durerea ta. Uneori, oamenii sunt furioși chiar și pe cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vă aflați la volan. * Duceți-vă, și dumneavoastră, și copiii, la psiholog. Și copiii suferă, nu numai dumneavoastră, așa că au nevoie de ajutor. Ar fi o idee foarte bună să aveți ședințe separate de terapie, dacă dumneavoastră simțiți furie și resentiment. * Respectați-vă obiceiurile din familie. Copiii, mai ales, se simt părăsiți și dezorientați la început. Dacă nu renunțați la sărbători, la zile de naștere, la excursiile de weekend etc., ei se vor simți în siguranță și vor avea o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mă purtam ca un țăran! Olà, olà, olà! Hop și-așa! Hăi! Frate, frate, printre brazi, nu te teme c-ai să cazi...! începe și Poetul un cântecel, după ce sărută și el, franțuzește, recipientul! Ziceți, măi! Fără patimi și fără resentimente! Numai de adio și la revedere! Să-i placă și mortului! Ș-altă dată, ș-altă dată... Să cântăm! îi chibițează Iulică. Ce ne facem noi, cei mici, Dimineața la servici? Ce ne-om face noi, cu toții, Când ne vor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sunt juste! El păru îndurerat.) Iartă-mă. Deci creatura este invulnerabilă. De asta nu m-ai ascultat când le-ai dat drumul înăuntru? Ca întotdeauna, ofițerul științific nu vru să muște momeala. Când răspunse, fața lui nu-i trăda nici un resentiment. ― M-am supus ordinului direct al căpitanului, îți amintești? Se căzni să nu ridice vocea, amintindu-și în ultimul moment că Ash nu asculta decât de rațiune, ― Când Dallas și Kane sunt afară, eu sunt ofițerul șef. Și în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mult mai simplu. Parker nu reușea să-și ascundă dezamăgirea. Altă idee de-a lui care nu rezista analizei, prea mult. Cel mai greu de înghițit în povestea asta era faptul că logica lui Ripley, ca de obicei, era inatacabilă. Resentimentul și admirația pentru ea crescură proporțional. ― Apropo de revizie și de curățenie, continuă ea, ce-au luminile astea? Am zis că nu cunoaștem prea bine această parte a navei, dar trebuie să recunoașteți că abia vedem pe unde călcăm. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fi interesant să revedem deci istoria „jugului otoman” (și) din această perspectivă matrimonială, pentru a regăsi și ceea ce ne leagă de această civilizație, nu numai ce ne-a opus ei. Și poate că am putea regîndi atunci, cu mai puține resentimente, și relațiile noastre actuale cu această mare putere regională, nu atît de opusă și ostilă pe cît ne-am obișnuit să credem. Țara lui Gargantua De data aceasta, italienii ne-au tăiat : cu ocazia Festivalului Ardeiului Gras, desfășurat în orașul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ai patriei ? Ce i-a pus pe picior de război pe unii dintre cei mai respectabili fii ai neamului ? De mă voi întoarce, pre mulți îi voi răspopi și eu - a părut a fi, într-un fel, avertismentul Hertei Müller. Resentimente, polițe de plătit ? Probabil și asta, există un registru al omenescului pe care artisticul nu-l poate elimina transfigurîndu-l. Or, la lipsa de solidaritate de care a avut parte în comunism și după, a răspunde cu un mesaj de solidaritate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
astăzi? Filosofia se justifică încă în experiența noastră culturală, întrucât prin apelul ei la ceea ce este absolut ne ajută să învingem acea mare boală a Occidentului care este oboseala: acea Müdigkeit de care vorbea Husserl și care retrezește în noi «resentimentul» moral. Dacă pe de o parte, maieutica sa duce la o trezire, o tensiune pozitivă, pe de alta ne ajută să trăim cu conștiința clară a limitelor condiției noastre umane. Se întâmplă așa deoarece problematizează ceea ce, pentru cel care trăiește
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]