14,792 matches
-
documente de identitate? îi întreabă pe oamenii care plătesc cu cecuri. — Fgjrn iufnv si vuv, zic. Xidi cniwuw sis sacnc! Atunci e momentul, chiar atunci când un băiat spune: — Uite! Toți cei care nu se uită și nu vorbesc rămân cu respirația în gât. Băiețelul zice: — Uite, mami, uită-te acolo! Monstrul ăla fură mâncare! Toți se fac mici de rușine. Capetele lor se lasă între umeri, de parcă s-ar uita la niște gândaci. Citesc titlurile din tabloide mai atenți ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
alb imaculat decorată în aur cu motivul unei litere grecești, pe care-o aruncă peste capul meu. În spatele unui alt văl, lumea reală e și mai îndepărtată. — Ghici cum fac modelul aurit, zice Brandy. Pânza e atât de ușoară că respirația mea o suflă în față; mătasea mi se lasă peste gene fără să le îndoaie. Până și fața mea, locul unde duce fiecare nerv al corpului, nici chiar fața mea n-o simte. E nevoie de-o echipă de plozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
21 Sari la o dată, nicăieri în mod special, eu și Brandy în biroul logopedei, unde Brandy mă prinde cu mâinile pe sub văl, atingând cochiliile și fildeșul molarilor mei expuși, împungând pielea gofrată a țesutului meu cicatrizat, uscat și lustruit de respirația mea care trece încolo și-ncoace peste el. Ating saliva acolo unde mi se usucă lipicios și crud pe laturile gâtului, și Brandy zice să nu mă privesc prea de aproape. — Scumpo, zice, în vremuri de-astea, te ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu medicamente, tot mă doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari la vreme de noapte, tatăl lui Brandy îi zicea mereu, grăbește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
familiei mele alte probleme. Brandy spune: Detectivul ăsta zice că poliția vrea să-l aresteze pe tata ca suspect. El îi poate opri, zice. El zice că totul depinde de mine. Brandy inhalează și rochia plesnește, ea respiră și fiecare respirație îi dezvăluie corpul gol în mai multe locuri. — Ce știam eu, zice. Aveam cinșpe ani. Nu știam nimic. Printr-o sută de găuri rupte se vede pielea goală. La accidentul feroviar, tata a zis că agenții de pază vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Brandy, cu Brandy rămasă mult prea aproape de mine, doar în chiloți. — E comic, zice Brandy, da’ asta nu-i prima oară când distrug rochia frumoasă a altcuiva, și-un ochi mare Aubergine Dreams îmi face semn, clipind. Îi simt respirația și pielea calde, așa-i de aproape. În noaptea când am fugit de acasă, zice Brandy, am ars toate hainele, până la ultima, pe care le întinsese mama pe frânghia de uscat rufe. Brandy știe de mine - sau nu știe. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu care îi întretăia respirația. S-a întors în fugă, l-a prins de piept, chiar era un năpîrstoc, aproape că l-a ridicat de pe pavaj, "ar fi mai bine să-ți ții gura, nenorocitule, ai băut trei zile, să-ți fie de bine. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în care îi vîra munca Serviciului. Întîi pentru că doriseră grozav să intre, și el își dorise, făcuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla lipsit de griji prin viile Vladiei, simțindu-se cuprins de o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai fusese de mulți ani acolo putea spune "cum nu i se mai întîmplase de multă vreme", și un fel de căldură în piept, o căldură care urca încet și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația era prilejuită de recepția dată în onoarea unuia dintre așii așilor aviației mondiale, Italo Balbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum nu i se mai întîmplase de multă vreme", și un fel de căldură în piept, o căldură care urca încet și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația era prilejuită de recepția dată în onoarea unuia dintre așii așilor aviației mondiale, Italo Balbo. Orice aviator, iar Șerban Pangratty se considera înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iarnă, i s-a părut cea mai plină. Cum anume, în ce fel plină nu putea spune, dar cu toată convingerea putea spune că fusese așa. Zilele trecuseră altfel, ce văzuse, ce simțise, ce gîndise, totul fusese altfel, chiar și respirația fusese altcumva, parcă mai adîncă, aerul avea ceva dens și părea, cum să spună, chiar așa părea gustos atîta vreme cît se afla în apropierea prințului. E drept, cu greu îți puteai da seama de aceste lucruri atunci cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a gîndurilor sale, ci și a ceea ce simțea. Altfel, ca orice om, tot ce simțea era destul de învălmășit, supus clipei și umorilor. Mihai Mihail era de gheață. Obrazul cenușiu era asemenea unei măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule Bîlbîie! Așa ceva ar fi fără precedent în armata română, dacă nu luăm în considerare abdicarea lui vodă Cuza. Fără precedent, fără justificare, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Noroc că nu și-a dat drumul, e drept că nici măcar n-a salutat-o pe KF., dar i-a sărutat mîna, simțind ca o arsură pe buze căldura pielii sale, strîngînd din dinți pînă la durere ca să-și stăpînească respirația, nodul din gît, așa că totul a rămas înlăuntrul său. Sper să nu vă neliniștească prea tare, domnule Popianu, faptul că v-am ieșit în întâmpinare... Îmi place să fiu pregătită atunci cînd mă onorați cu vizita dumneavoastră. E o ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bun augur mustăci fără să fie văzut și se intitulau "Manifest-program al Fasciei Naționale a României". Întîi trecu repede cu privirea, ici-colo cîte un cuvînt îți sărea în ochi, "nem", "trădători", "fură", "sfînt", "criminal", și te făcea să-ți ții respirația, nu era de glumă, domnule, nu era de glumă. Întîi se cerea ridicarea prestigiului Coroanei și, desigur, al armatei. Dacă armata era pusă deasupra oricărei bănuieli, de restul nici că îi durea capul. Chiar așa cum se gîndise, colonelul și maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Patronul și angajații săi vor alcătui o singură familie, responsabilă în întregimea ei de bunul mers al afacerii." Popianu îl întrebă: "Responsabilă, în fața cui?" Fusese ca o plesnitură de bici. Stavri a rămas încremenit, cu gura întredeschisă, îi înghețase și respirația, fața i se congestiona, îl cuprinse o tuse spasmodică din cauza indignării. August Stoicescu se văzu silit să intervină: "În fața autorității, pentru că în primul rînd se va instala o autoritate. O autoritate adevărată, care va fi respectată și temută". "Ahaa", făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a trebuit, domnule adjutant, foarte mult, pînă să urci din nou!" Era același glas, același timbru, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, dar, uite, numai pentru el. A tușit ca să-și dreagă vocea și să-și controleze respirația, se cam lenevise, treaba i-o făcea "garda civică" și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mincinoasă "Excelență, vă rog să mă scuzați, dar tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi crezut că are de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută, calculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am văzut din nou la recepția dată de Basarab Cantacuzino. Chiar dacă n-a fost o pură întîmplare, eu sînt mulțumit să o consider așa, o întîmplare." Prințul aviator s-a oprit o clipă, de parcă ar fi vrut să-și regleze respirația, privea pe sub sprîncene la Mihail, dar fața acestuia galben-cenușie nu exprima decît o răbdare impusă cu maximum de atenție. Era hotărît să-l asculte pe Pangratty cu orice risc, să treacă peste orice insinuare ori agresivitate. Se obișnuise, oricine vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rîs care te poate speria dacă nu te-ai afla în fața lui, văzînd așa cum se chinuie, simțindu-și gîtlejul prins într-o gheară din ce în ce mai strînsă, mai țeapănă. Pangratty a continuat ca și cum ar fi fost doar o întrerupere pentru recăpătarea ritmului respirației. "Erau îndeajuns de multe motive ca să accepte, așa încît încă în acea seară am participat împreună cu Bîlbîie și cu Popianu la o întîlnire secretă a fasciei. Știți unde, lîngă Bufet-ul de la Șosea." Era sigur că Mihail avea informații complete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. Până și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întâmplase ceva Într‑acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lumea sa era prețuită nu numai o existență onorabilă, ci și o moarte onorabilă - era să‑și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpânită, Încât străjerul, cu ochiul lipit de vizetă, s‑a putut Încredința cum condamnatul dormise buștean, de parcă‑l aștepta nunta, nu moartea. Chiar și el, Într‑o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]