1,101 matches
-
emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâmă între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
octombrie, deveni de nesuportat. Nu era cunoscuta „crampă a scriitorului“, care de obicei trecea după o zi de repaus, și nici varianta mai exclusivistă, cunoscută drept „degetul lui Trollope“, după numele prolificului diriginte de poștă. Era mai mult ca un reumatism, inflamarea cumplit de dureroasă a articulației și tendoanelor de la Încheietură, care Îi controlau fiecare mișcare a mâinii. Doctorul Îi spusese că doar o odihnă prelungită, de mai multe săptămâni sau chiar luni, putea vindeca boala, ceea ce era de neconceput. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului cele mai crăcite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intrat, dar mă așteptase zâmbitor, cu mâna Întinsă. Primul lucru care mi-a sărit În ochi după ce ne-am salutat a fost acela că, deși În cameră era cald și plăcut, profesorul avea picioarele acoperite cu un pled viu colorat. Reumatismul, probabil... Încărunțise puțin și avea În plus numărul mediu de kilograme pe care depășirea vârstei de 50 de ani le aduce În dar fizicului celor mai mulți dintre bărbați. Altfel, arăta destul de tânăr, chiar prea tânăr pentru vârsta pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante sunt cele pe care le-am pierdut. Dorința noastră e să nu ne schimbăm. Dar să ne fie mai bine. Stau unii toată viața în noroi, cu speranța că vor scăpa de reumatism. Tinere, în literatură nu se mai vine. Acum se pleacă. Dintr-o doză mică nu pot ieși capodopere. Atât comunismul cât și fascismul au apărut pe lume ca speranțe. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Spre coarnele condeiului ne mână
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Platon vindea ulei de măsline în Egipt. Și în artă, gloabele cred că sunt cai de cursă. Nu cred că ateii au numai spaime terestre. Exilul îți îndestulează intestinul, nu sufletul. Suportă înțepăturile șefului. Credea că îi face bine la reumatism. Niciodată nu se știe prea bine ce se ascunde sub hlamida admirației. Scriitorii tineri cred că pudibonderia nu poate fi combătută decât prin pornografie. Bordelul este iluzia că iadul singurătății poate fi învins. Nu există imbecil mai mare decât acela
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o încărcătură prea mare; zbucium permanent, nici nu a avut timp să respire. S-au dat și ei de-a dura și au dispărut, tot așa de repede precum au venit. Bătrânețea: alopecie, dioptrii, otită, riduri, falsă dantură, sciatică, palpitații, reumatism, baston... Rămâne totuși o vârstă de aur pe care noi o regretăm și o prețuim mai mult, numai după ce a trecut; vârsta acestor doi din stânga sa de pe locurile 63 și 65. Da, acum se pare că a găsit răspunsul la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
familiilor, cât și în sinea lor vor, vor justifica cu argumente de netăgăduit: În fond mulți nici nu ajung la o asemenea frumoasă vârstă. E firesc ca norocoșii, care o ating și îi trec pragul, să sufere de ceva: de reumatism, de gută, de astmă, bronșită sau de inimă. Mulți își pierd memoria, iar unii dintre ei, ceva mai norocoși, pur și simplu, să devieze de pe fix, adică să dea în mintea copiilor" și-l va da exemplu chiar pe el
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
această nostimă hotărâre, care l-a catapultat într-o altă lume cu totul aparte, a avut influențe pozitive asupra sănătății sale. Fără a băga de seamă, se pomenise la un moment dat că nu mai întrebuința hapuri aproape deloc, că reumatismul nu-i mai dădea târcoale ca înainte; de baston nici vorbă, iar de medicul de familie aproape că nu-și mai amintea. Poate că ar fi uitat și de propria ființă, dacă anumite necesități precum, igiena personală, somnul sau foamea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai plăcută plimbare pentru un bătrân este cea de după ploaie. Abia atunci simte cu adevărat că trăiește. Uită de pădurea din beton, sticlă și asfalt ce crește mereu atât pe verticală cât și pe orizontală, uită de sciatică sau de reumatism pentru o perioadă, plămânii i se încarcă cu oxigen proaspăt, iar în fața ochilor îi apar aievea scene din tinerețe pe care le retrăiește aproape cu aceeași voluptate. Toate acestea îl reîmprospătează, într-un cuvânt, îl întinerește și-i dă speranța
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fermoare. În libertate, intelectualii sunt mai productivi și mai eficienți, însă fericiți nu vor fi niciodată! Duc în spate o povară. Fericiți pe Planeta Albastră sunt doar bunicii și străbunicii, pentru că numai ei, în intervalul scurt dintre două crize de reumatism sau bronșită, au ocazia să se bucure de gingășia și frumusețea celor mai prețioase comori din Univers ce stau perfect ascunse! Unde? În strănepoți. În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Astă-vară n-a fost vară, Magda Ursache Bella, Jean
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acestei cărți. Pe această cale îmi exprim recunștința și înalta apreciere pentru ajutorul dat. Constantin Simirad CAPITOLUL I Blitzuri Viața așa cum este O ploaie, fără început și fără sfîrșit, își propusese să pătrundă în oasele oamenilor, chiar dacă nu sufereau de reumatism cronic. În primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe care fardul aruncat neglijent și cu nepricepere le compromite definitiv. Au fost cutremure, au fost inundații, au fost glaciațiuni - au apărut boli noi, condensul, un fel de reumatism al pereților, și paraziții. Dar cine ia În considerație cauzele obiective, cine poate trece cu vederea sluțirea unei femei doar pentru că știe că ea a fost victima unei maladii necruțătoare? Să trecem peste asta. Lent și cu grijă coborîm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În compensație, o chelie ca un acoperiș de moschee. Creșterea efectului de seră a supraîncălzit motoarele, care-au dat chix. — Fii serios, a fost o furtună electromagnetică, l-a contrazis un ins subțirel. — Da, da, simțeam eu că mă-ncearcă reumatismul, a aprobat un grăsun măsliniu, care gâfâia de zor. — Taci bă din gură, nu vezi că ești beat? a sărit o doamnă bine Îmbrăcată. De când țara asta a-ncăput pe mâna emigranților, bagă apă-n benzină să-și scoată pârleala. — Emigranții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le făceau cu ochiul, așa că de câteva ori a trebuit să țin videoconferințe de pe Aconcagua pentru a le reaminti beneficiile unei invazii, farmecul Înăbușirii În sânge a unei manifestații sau fiorul inconfundabil al puciului. Erau semne clare că pacea, acest reumatism poliarticular al lumii, se Întindea și asupra zonelor tradiționale de conflict, urmată de alaiul strălucitor al bunurilor de larg consum. Tăiam cu maceta liane În jungla ecuatorială și, În câteva secunde, mă trezeam În sufrageria unui războinic Masai, care urmărea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tipuri de mers. Vioristul s-a apropiat, proptindu-se În fața mea. — Iggy, am auzit o voce șoptită, printre smiorcăielile viorii. Am ridicat ochii, căscându-i imediat cât două ceșcuțe de cafea. Era Vasea, Îmbrăcat Într-un palton mai vechi ca reumatismul, cu o căciulă care părea făcută dintr-o veveriță decedată În timpul unui incendiu. Jurai că se Întorsese pe jos de la Borodino . Mi-a făcut semn să tac și s-a așezat lângă mine. — Vasea, ce-i cu tine aici? am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu către ceva mai rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește neajutorat în cerc, fiindcă din greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de furcă, iar altceva nu are cu vârf și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dulce? Ce soi de viță produce Vinul de Post? Este alb, roșu, ghiurghiuliu, sau negru? Cât este de scump? Cât trebuie să „consumi" ca să te faci mangă? Poate să bea asemenea vin și bunicul meu bolnav de diabet, hepatită cronică, reumatism degenerativ, cardiac sub tratament, cu junghi în spate, junghi în coaste, junghi după ceafă, în urechea stângă și cu pensia grav ciuntită de Băsescu? întrebări, întrebări, multe întrebări care mi se pun, și eu, habar n-am ce să le
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bardul neamului. Tanti Mizi însă fusese toată viața fată bătrână. De aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea voie să se plângă de nimic. Tanti Clemanza îi zicea: Mizi dragă, adu-mi alt couteau, că ăsta e pătat; și nici la fourchette nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
greu a fost cu căldura. În autobuz toată lumea mirosea a transpirație și usturoi. Auzeam șoarecii ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la Realitatea TV. Cu broboada peste gură, ea se plânsese de ciocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori ești cult, ori incult - nu, nu, există mai multe tipuri de culturi, poți fi incult din punct de vedere muzical, dar cult din punct de vedere organizațional; scoicile sunt bune pentru potență - nu, scoicile ajută doar în crizele de reumatism. Alături de mine se hlizeau și câteva bibliotecare fără chef de treabă. Ea însă lua totul în serios, nu admitea să dea înapoi un pas, se frământa ca o cocă, aberațiile și ironia mea o provocau. Mult mai târziu, aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blocului înconjurat de stejarii printre care jucam fotbal când eram puștan. M-am scuturat de zăpadă și am intrat. M-a întâmpinat bunică-mea cu picioarele bandajate în foi de varză: dacă ai ști, Leo, cum mă dor încheieturile de la reumatism. Dar unde sunt fetele, Cuculeana și Cristina? Că au plecat de-o oră să te aștepte. I-am zis că nu găsisem pe nimeni în gară. S-a supărat: s-or fi oprit la Cristina, să tragă tutun și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Eu rămâneam cu copiii, cu curcanii să-i îndop cu mălai, cu mâncarea pentru oamenii de pe ogor. Aveam servitori, dar ce? Puteai să te lași în baza lor? Tot tu trebuia să ai grija gospodăriei. Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș, dar n-a vrut. Iubea țăranii, iar ei l-au lăsat baltă. Când am ajuns la Chilia se tot codeau. Eram după un mesteacăn: mergeți, mă proștilor! Cereți-l pe părintele. Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste picior. I-am răspuns pe aceeași linie, victimizându-mă: desenam un omuleț scheletic, cu un genunchi ca o bilă; în interiorul bilei scria H2O. Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în furcă. Căci madam Martinescu nu ajunge să răspundă la telefon decât atunci când orice om normal aflat la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]