1,548 matches
-
a caracterului funciarmente tragic al vieții. Un astfel de gînd încolțea în mintea tînărului Cioran pe solul oferit de ceea ce el însuși numea tragicul cotidian al existenței personale, ca semn al neputinței de a ajunge la esența proiectelor, promisiunilor, a revărsărilor și elanurilor de fiecare zi, ca ilustrare, altfel spus, a sforțării zadarnice de a prinde "finalitatea atîtor flagelări și schingiuiri spirituale"111. " Există zile scrie Cioran în decembrie 1928 cînd cele mai frumoase idealuri visate le simți spulberîndu-se ca o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
traficul aerian dinspre SUA spre Asia. VI.1.3.2. Hidrografia din Siberia Rețeaua hidrografică siberiană cuprinde râuri impresionante ca dimensiuni și importanță: Obi, Enisei, Lena. Deoarece perioada de îngheț crește din amonte spre vărsare, râurile siberiene se caracterizează prin revărsări peste podul de gheață în cursurile lor inferioare, în lunile aprilie-iunie. Pe lângă navigație aceste artere reprezintă singurele căi de acces dinspre Oceanul Arctic către taigaua siberiană o altă utilizare de mari proporții este hidroenegia. Obi este cel mai important fluviu din
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
al Trotușului, între satele Lunca de Sus și Lunca de Jos. Pe lângă localități, în zonă există păduri și pășuni. Et.: ap. luncă d. slv. lonka. MÂNIOASA, teren arabil din Negoiești, situat în lunca Trotușului. Și acest toponim are legătură cu revărsarea râului la confluența a două părți din el, creând o insulă care era adesea inundată de « mânia » Trotușului, mai ales în sezonul de vară. Acest nume de loc reprezintă, de fapt, o metaforă toponimică. Et.: ap. mânios (adjectiv) d. ap.
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Ibidem, p. 193. footnote>. Într-una din omiliile sale, Sfântul Grigorie de Nazianz vorbește despre comuniunea cu ființa divină, făcând referire la cele trei lumini dintre care prima este Dumnezeu Lumina cea mai înaltă, inefabilă, a doua îngerii, o anumită revărsare sau comuniune cu prima Lumină, iar o a treia lumină, omul, numit și lumină deoarece spiritul său este iluminat de Lumina primordială care este Dumnezeu<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Despre Botez, V, P.G., XXXVI, col. 364 BC. footnote>. Prin
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Bucătaru, mafiotul care este șeful clanului recent arestat. Nu mai spuneți... Da, l-au filmat cu prostituate, îl trag după ei la fund. Îi umplu paharul. El privește atent și, cînd mai are încă o zecime de milimetru pînă la revărsare, sare ca ars: Destul, destul, oo... Continuă ca și cum pauza nu l-a deranjat. O să-l înfunde pe dobitoc... Dar sînteți pornit rău, îl cunoașteți mai bine? Îl cunosc. Este o hahaleră. Oricum, o să-l înfunde. Vorbim politică. Omul cunoaște totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că Ivașcu le era vecin, locuia la trei case mai încolo, intervenție care l-a făcut pe Arghezi să ricaneze: „Da, e vecinul nostru, cum să nu, dar ce mă leagă acum de el este numai trotuarul.“ Oare aceste iuți revărsări de venin verbal (nepreschimbat în miere), la care am asistat în acea oră petrecută la Arghezi, îl defineau ca om rău? Era rău Arghezi cu oricine îi ieșea în cale, cum s-a tot spus, cu oricine în afară, bineînțeles
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fi putut spune, cu mare discreție, în compania contrastantă a unor comeseni hăpăitori și guralivi, ființe rudimentare, ai fi zis, chiar dacă nu erau. Păreau însă astfel în comparație cu el. Era însă și celălalt Stancu, omul violențelor, al reacțiilor intem pestive, al revărsărilor neașteptate de mânie, al „crizelor“, autentice sau numai jucate, uneori numai jucate. Dorea să obțină neapărat ceva sau să iasă din vreo încurcătură, și alegea această cale a marilor izbucniri de mânie, cu atât mai „necontrolate“, mai vehemente și mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iubitoare de spectacol, o făcea întotdeauna în forță. Una-două și din mai nimic devenea vehement, abătând asupra noastră un uragan de vorbe mustrătoare. Ceva din factura înfurierilor spectaculare ale lui G. Călinescu trecuse și în comportarea publică a discipolului său. Revărsările mânioase ale directorului nostru ajungeau însă în redacție, cel mai adesea, prin intermediul comunicării telefonice. De teama vizitatorilor inoportuni, Ivașcu se baricadase în locuința din Bulevardul Aviatorilor, unde i se trimiteau, de mai multe ori pe zi, șpalturi, machete, sumare etc.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și de-acum înainte, nu încape nici o îndoială, agresiunea atacurilor josnice generate de ura înfrânților săi, ori a celor care suferă împreună cu ei. În trecutul regim, revistele Luceafărul și Săptămâna erau, cum se știe, canalele prin care dejectau, asupra sa, revărsările de ură. Azi, într-o normală continuitate, același oficiu îl fac publicațiile național-comuniste prea bine știute. Ca număr, ele s-au înmulțit. Polemic este Mircea Iorgulescu atât în critica literaturii la zi, cât și în explorările sale istorico-literare. Poate nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ajuns la concluzia că ea se constituia pe un fals psihologic. Falsul constă în aceea că i se atribuia copilului felul de-a reacționa față de război al omului matur, sentimentul acestuia că războiul era o nenorocire cumplită, o grozăvie, o revărsare a infernului pe pământ, cum și este. Or, copilul percepe altfel decât omul matur ceea ce i se întâmplă, cu o accentuată disponibilitate de a și reprezenta existența feeric. În copilul normal sunt active resursele sufletești ale trăirii feerice, indiferent de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mișcări de o energie imperativă. Tonul este sumbru și misterios. O primă temă, plină de frământare apare în pianissimo la viole și viori, pentru ca, pe neașteptate, orchestra să atingă o ritmică nestăvilită, căutând parcă o ieșire spre lumină. Simțim o revărsare afectivă, care atinge moravuri variate, într-o perpetuă mișcare contrapunctică, marcată pregnant de celulele ritmice, care încarcă de tensiune contextul. Partea a treia a romanului, intitulată Focurile și păstrând ca pe o constantă a expresiei tautologia (evidentă încă din primele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
plastică globală și în fragmente derulate cinematografic care se contopesc într-un spectacol de mare regie a vorbirii, tăcerii, mișcării simultane. Aici a lucrat „un suflet de Rubens cu o mână de Dürer”, spunea Felix Aderca. Răscoala, expresie sonoră a revărsării delirante de furie colectivă, se precipită într-o serie de scurte dar substanțiale episoade trasate în linii repezi, cu „contorsiuni michelangelești” , filmate într-o patetică dezlănțuire. Faptele acumulate, ce irită spiritele, sunt primele care se desprind din textura romanului, dezvoltând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
de suprafață. Începusem a neglija fondul și dădeam întâietate aparențelor... Nu o știam, poate, dar o simțeam și lucrul acesta îmi făcea rău. Tu însă mi-ai vorbit... și vorba ta a fost pentru mine asemenea unei iluminări, a unei revărsări de înțelegere față de mine însumi, și sufletul mi-a fost cuprins de o bucurie, de o încredere, de o speranță fără margini... Sunt omul cel mai sincer de pe lume. E poate o calitate, dar poate fi și un defect... În
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
caldarâm pentru pavarea a tot felul de infernuri... Căci anul 1953 nu a fost numai anul morții lui Stalin, ci mai cu seamă anul celui de-al treilea Festival Mondial al Tineretului care urma să se desfășoare la București! Anul revărsării peste hotarele îngrădite ale țării a tot ce era tinerețe, dragoste și entuziasm din toate cele patru zări ale atlaselor de geografie... Anul 1953 era anul primului contact cu Lumea largă, anul mincinoasei speranțe de mai frumos și de mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toți sfinții etc., prin Stăpâna noastră și Fiulei, și rugându-mă din nou lor pe îndelete ca a mea consfințire nestrămutată și aducerea mea de mulțumire să se ridice dinaintea tronului Preasfintei Treimi și așa mai departe, cu o mare revărsare de lacrimi, mișcări și sughițuri lăuntrice; astfel, părându-mi-se că îmi simt venele sau părți ale corpului, am făcut consfințirea mea nestrămutată Preasfintei Treimi dinaintea întregii Sale curți cerești, aducând mulțumire cu multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nici cu desăvârșire lipsit de ele, cu un fel de evlavie călduroasă, ca și cum ar fi fost roșie 3, și cu multe suspine de atâta evlavie; dar uneori,când nu simțeam acestea din belșug, mă întrebam cum de nu-mi venea revărsarea și belșugul de lacrimi, tulburându-mă și îndepărtând evlavia, împingându-mă să nu mă mulțumesc dacă nu eram confirmat la această ultimă liturghie în cinstea Preasfintei Treimi. După liturghie, liniștindu-mă și măsurându-mi statura cu măsura înțelepciunii și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
PREASFINTEI TREIMI 18. Marți ș19 februarieț - Noaptea trecută, m-am culcat gândindu-mă la ceea ce voi celebra și cum; dimineața, trezindu-mă și începând să-mi fac cercetarea cugetului și să intru într-o rugăciune îmbelșugată și cu o mare revărsare de lacrimi pe chip, evlavia deosebită și înflăcărată nu contenea, șfiind însoțităț de multe priceperi și amintiri spirituale privitor la Preasfânta Treime, liniștindu-mă și fiind umplut de desfătare într-atât încât simțeam o apăsare în piept din cauza iubirii profunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întâi Îl văzusem pe Isus, așa cum am spus, alb, adică în umanitatea Sa, în acest timp simțeam în suflet într-un alt fel, și anume, nu numai umanitatea singură, ci că era Dumnezeul meu în întregime etc., cu o nouă revărsare de lacrimi și mare evlavie etc. A PREASFINTEI TREIMI 27. Joi ș28 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, mare evlavie, șfiindț însoțit de mult har călduros, luminos și plin de iubire. La intrarea în capelă, cu reînnoită evlavie, așezându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de fiecare dată când, la liturghie și înainte, primeam vizite spirituale deosebite, toate sfârșeau în Preasfânta Treime, ridicându-mă și atrăgându-mă la iubirea Sa. O dată terminată liturghia, după ce mi-am scos veșmintele, la rugăciunea de mulțumire, multe sughițuri și revărsare de lacrimi, toate sfârșind în iubirea pentru Preasfânta Treime, încât mi se părea că nu doresc să mă ridic, simțind atâta iubire și suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea și înclinații spre a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spus: Te, id est, Pater 2, esența dumnezeiască mi se înfățișa înaintea Tatălui, iar în această înfățișare și vedere, ființa Preasfintei Treimi, fără deosebire, nici vedere a celorlalte persoane, o evlavie foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să cuget, să-mi amintesc și alteori chiar să văd același lucru cu multe revărsări de lacrimi, cu o iubirea foarte aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Treimi, fără deosebire, nici vedere a celorlalte persoane, o evlavie foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să cuget, să-mi amintesc și alteori chiar să văd același lucru cu multe revărsări de lacrimi, cu o iubirea foarte aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl, așa cum am spus. O dată terminată liturghia, multe lacrimi și vizite spirituale, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
liturghia în cinstea Preasfintei Treimi pentru a hotărî ce aveam de făcut sau șdacăț să termin cu totul, mi-au venit multe mișcări și lacrimi și, din când în când, pentru perioade mari de timp, mișcări puternice, sughițuri și mari revărsări de lacrimi, atrăgându-mă cu totul spreiubirea Preasfintei Treimi, făcând multe dialoguri și văzându-mă dispus de a mă bucura din ce în ce mai mult de aceste vizite copleșitoare dacă doream să șleț aștept, smerindu-mă; mi-am dat seama că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nostru, și a întregii Sale curți etc., punând capăt în acel punct, să nu merg mai departe cu acel lucru; iar la această din urmă propunere, veneau șmai departeț mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, cu toate că, în momentul celor mai mari revărsări ale lor, socoteam totul ca fiind încheiat, fără a mai căuta nici liturghii nici vreo altă vizită, ci de a pune capăt în această zi. SFÂRȘIT 1. După ora a nouăsprezecea 2, așezându-mă să mănânc, șdarț și ceva știmpț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
este voință dumnezeiască, pentru ca eu să mă străduiesc să caut și să aflu, și ștotușiț nu aflam, chiar dacă mi se părea bine ca eu să caut, nefiind în puterea mea să aflu; apoi, Dătătorul harurilor mi-a oferit o mare revărsare de cunoaștere, vizitare și savoare spirituală, cum am mai zis, cu lacrimi necontenite, pierzându-mi graiul, încât mi se părea că în fiecare cuvânt Îl chemam pe Dumnezeu, Dominus 1 etc.; eram atât de pătruns, cu o supunere și smerenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să reacționeze, să caute un remediu împotriva acestei inadmisibile agresiuni pe care o îndurăm toți și în fața căreia ar trebui, socotește el, să fim solidari. Explicația modului cărții este de găsit în secvența unde se evocă ultimul zâmbet al mamei: «... revărsarea aceea imensă de zâmbet curat, deschis, numai suflet, a umplut patul, odaia, inima mea, îmbrăcând în aur, pentru totdeauna, spațiul acelei clipe (...) adevăratul ei testament, nescris, a fost acel zâmbet» (230). Dăruindu-i fiului în acel zâmbet tot sufletul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]