1,195 matches
-
maturității și cu atât mai mult În senectutea pe care o dusesem din România În America făcea, totuși, din reîntâlnirea În chiar locul său de adio, după mai bine de 20 de ani de la scurtul popas din 1979, o festivă revanșă asupra timpului. Nu vroiam să renunț la armonia și pacea privilegiatului pelerinaj, conștient că nu erau decât momentane, se vor risipi curând În carnavalescul tipic oricărei festivități și, În golul care Îl aspiră, cu aviditate, pe laureat, imediat după. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De data asta, nu însemna nu mai sunt. Ceva din Karin tresări în fața acestei mărturisiri, de parcă ar fi înțeles că s-ar putea totuși revanșa față de femeia asta. Dar nu știa sigur ce i se permitea să întrebe. —Ești singură? Un impuls străbătu chipul femeii, înainte să-l poată înăbuși. Cine nu e? Fața i se îmblânzi. Nu chiar. Am asta. Ridică din umeri, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și să mergem acasă? întrebă Maria exasperată. Sunt foarte obosită. De fapt, și eu sunt obosit, adăugă Ed nevinovat. Am avut o zi plină și mi-ar prinde bine un somn bun. Atât timp cât ne promiteți că veniți la noi pentru revanșă, nu-i nici o problemă, spuse Danny. Ar fi grozav, exclamă Lynn. Maria nu-și ascunse consternarea auzind această sugestie. —O să vedem. Trebuie să merg până la baie înainte de a pleca. Eu am pus niște farfurii unele peste altele și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de a face efect, dar urmarea a fost că mai pe urmă, ori de câte ori veneam la ei, mă întîmpina regulat cu un subțire și monoton: La dàda madà!" adăugând, invariabil, envoi1-ul: "Pent'u mata". Adela, victimă a infamiei mele, își lua revanșa fără să știe: La dàda madà!" era oarecum transfigurarea, foarte personală, a universalului La donna e mobile 2, pe care i-l cântasem - aluzie directă la unele inconstanțe ale ei. (Pasiunile fiind întotdeauna lacome, mi se părea mereu că sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fiindcă mi-ai promis că ai să fumezi mai puțin? Am primit cu cinism admonestarea. Nu-i puteam spune că mă despăgubesc de jertfa făcută ochilor ei frumoși, nici renunța la voluptatea nicotinei. Când am plecat, realitatea și-a luat revanșa cu zgomotele trăsurii hârbuite și cu iureșul universal al priveliștii. La crâșma din Oșlobeni n-am găsit decât una din cele două evreice tinere. Dar mai gravă decât lipsa unei jumătăți a obiectului excursiei noastre a fost surpriza de a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă analiza, care nu mă părăsește un moment, m-am felicitat că, pentru o dată cel puțin, am putut rămânea în atitudine contemplativă față de ea. Dar când s-a dus să-și ia batista de pe masă, geniul nemilos și-a luat revanșa. Estetica nu-l poate învinge durabil. Dacă ar reuși, ea ar fi un antidot al amorului: frumusețea ar deservi femeia. La plecare m-a întovărășit până în stradă. Își apăra capul de soare cu o umbrelă mică. Brațul care sprijinea umbrela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Un alt verb, echivalent vulgar al acelui "a cunoaște" biblic, este a poseda. Verbul proprietății și al întemeierii sociale fiind, în același timp, înțelegerea actului sexual doar ca înmulțire, drept cantitate. Omul încearcă să-și ia asupra lui Dumnezeu o revanșă numerică, tinzând spre un număr infinit. Numai că acest număr este infinit doar ca posibilitate, ca realitate el este finit și omul trebuie să o ia mereu de la zero. După cum spunea și Michel Tournier (în Le roi des aulnes), "nuditatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu rachiu, îl dădea pe gât și părăsea crâșma, uitându-se în treacăt, cu spăsenie, la tata și prietenii săi. Dacă ar fi rămas lucrurile așa, n-ar fi fost nimic, dar Turcu dorea cu orice preț să-și ia revanșa. Acea întâmplare a atras după sine o alta. De la noi de acasă înspre oraș, cam la o distanță de șase sute de metri, pe aceeași parte a șoselei Păcurari, locuia întro căsuță joasă și primitoare cumătrul Aurel și coana Paulina, așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au rămas, firesc, doar muște. Vă mai pot spune ca fapt divers că astăzi războiul a luat sfârșit cu victoria prin abandon a muștelor și că nimeni și nimic din lume nu mă va convinge să le provoc la o revanșă. Singura plăcere pe care nu mi-o pot refuza este aceea ca din când în când să mai exersez formidabila lovitură de bobârnac pe capul muscoilor care bâzâie prea tare. Genul acesta de pălitură are efectul unui tranchilizant moderat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din avion o bombă atomică asupra orașului japonez Hiroshima omorând fulgerător peste 80.000 de oameni În timp ce alți peste 2oo.000 infectați cu substanțe radioactive au murit cu Încetinitorul În halucinații și chinuri dincolo de orice limită a suportării. Poate drept revanșă a atacului mișelesc dela Pearl Harbor ori alte considerente tactice, aviația americată la 9 august 1945 au mai aruncat o bombă atomică asupra orașului Nagasaki omorând În secunde peste 20.000 de oameni nevinovați În timp ce peste 50.000 de locuitori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de evaziune, univers compensativ, în care triumful mai este încă posibil. Echivalența parodică între cutare manelist și căpitanul Ahab, de pildă („manelistul cu ochi de safir face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe“), trebuie înțeleasă ca o revanșă a cărții asupra mizeriei din lume. Poezia Marianei Codruț exaltă demnitatea existenței livrești, ca o sfidare aruncată vieții acefale. De aceea, biblioteca este, de fapt, un denunț și nu o mitificare butaforică, à la Emil Botta, a „ghetoului galben“. Ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
armata țarilor ruși. - În secolul XIX, elita politică rusă vorbea franceza și imita Franța, care era un imperiu etalon. În secolul XX, Rusia a imitat tot ce a făcut Germania. La fel ca nemții, rușii au vrut să-și ia revanșa pentru înfrângerile din primul război mondial. Toată nomenclatura sovietică învăța germana. Acum, elitele din Federația Rusă învață engleza și vor să fie ca americanii, pe plan economic, politic și militar. Ei cred că vor reuși să contrabalanseze America. Numai că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
își deapănă gândurile: „În tainița sufletului său încearcă chiar o timidă satisfacție pentru faptul că a evitat o cotitură bruscă în viață, că se putea întoarce absolut neschimbat la vechile-i obiceiuri. Și Drogo se leagănă în iluzia unei glorioase revanșe, cu o scadență lungă, crede că mai are încă în față o imensitate de timp disponibil, și renunță astfel la lupta măruntă pentru viața de fiecare zi. Va veni o zi când toate polițele acestea vor fi achitate cu vârf
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
astă-noapte? Deci a scos-o pînă la urmă. — A fost foarte rău. — Crezi că o să explodeze? Nu știu. Cum e cu Brownell și Helenowski? CÎt de tare au Încasat-o? — Flăcău, au avut doar niște contuzii superficiale. Aș zice că revanșa a fost puțin cam exagerată. Ai luat și tu parte? — Am fost lovit, am ripostat și m-am cărat. Lui Loew Îi e frică să facă puneri sub acuzare? — Îi e frică doar să nu-și piardă prietenii dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trăit vreodată. Iar el nu putea decît să o vadă la spital, să o salute și să Încerce să-i Înăbușe zbieretele. O femeie curajoasă i s-a Împotrivit lui Ed Exley, oferindu-i acestuia pretextul de a-și lua revanșa lui de laș. De la Inez la Stens. O răzbunare reușită: măști cu Danny Duck și Exley scheunînd. Fotografia, o poliță de asigurare bună. Dick: Încă amator de sînge - un gust care Îi spunea că mai e În formă. Slujba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei. Destinul este "normalitatea" unei biografii din punctul de vedere al libertății, este fapta libertății înțeleasă ca prevalență a secvenței "de depășit-de atins" asupra limitei interioare. * Dacă moartea este latura egal distribuită a "naturii din noi", care se manifestă ca revanșă a limitei interioare în fața oricărei depășiri, înseamnă că destinul, ca celebrare a secvenței "de depășit-de atins", este răspunsul paradoxal la întîlnirea iminentă cu limita de nedepășit a morții. Ca soluție a libertății, destinul este o încercare de a înfrînge democrația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jucăriile și feeriile lumii. Cu un instinct sigur, îmi simțise nerăbdarea și în fiecare gest al meu putea citi graba recuperării. Acum aflase că intrând pe terenul iubirii mele vinovate mă putea hărțui în voie și că își poate lua revanșa pentru absența mea din viața lui. Și el așteptase, altfel și fără să știe, clipa aceasta. Credeai că e atât de ușor?" părea să-mi spună. "Vrei să câștigi în două luni ce ai pierdut în nouă ani? O, mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmă deghizajul inaparenței, intra cu pas semeț în palatul lui, în peștera lui cu comori. Toată ființa lui fusese retrasă strategic din lume în vederea scrisului. Senzația pe care ți-o lăsa, când mâna cu mișcări ușoare venea să-și ia revanșa pedepsitoare asupra încăpățînării buzelor, era de orgie a verbului. La Sorin, scrisul a devenit un soi de organ, singurul prin care ― după ce toate celelalte simțuri au fost absorbite și aneantizate în el ― a mai rămas să se producă contactul lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bună decît despărțirea de frate-său? Santiago zîmbi de parcă ar fi spus dacă vrei vino, mi-e indiferent, n-o să Încep acum să plîng fiindcă plec pentru un an sau doi. Bobby stărui. Și Juan Lucas, care tocmai Își luase revanșa În fața campionului de data trecută, zise bine, dar numai astă seară. „Acum ești fericit“, se gîndi Santiago, uitîndu-se la frate-său, dar, În pofida tuturor așteptărilor, Bobby nu zîmbi și nici nu se arătă bucuros, preferă să-și păstreze zîmbetul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
E și romanul meu acolo? —O, da, Câinele Negru. Capodopera, acolo este. Coșul de gunoi e cel mai bun loc pentru el, spuse ea răspicat. Figura lui furioasă exprima faptul că înțelesese mesajul și că se pregătea să-și ia revanșa. — A, apropo, spuse el peste umăr, după ce se întorsese pentru a pleca, are douăzeci și doi de ani și nu are copii. Acompanie micuța informație cu un semn din ochi. Știa că Clodagh are o problemă cu vergeturile ei. Dezgustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își înjunghie ginerele și fata sub privirile soțului neputincios : Bine că ești de față, sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându-i pe cei implicați în conjurația împotriva ei. În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă omniprezența morții ineluctabile : Te legănai, te legănai/ Ca frunza dudului din rai/ Și nu știai, și nu știai/ Că moartea-n tine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Penélopei și loviturile ei disperate În acea ușă, care continuau să-i izbească În minte, neîncetat. Încă de pe atunci familia căzuse În dizgrație, iar averea clanului Aldaya se destrăma În castele de nisip dinaintea mareei celei mai furioase lăcomii, a revanșei și a istoriei inevitabile. Secretarii și trezorierii au urzit fuga În Argentina, Începutul unei noi afaceri, mai modeste. Ceea ce conta era să plece cît mai departe. Departe de spectrele care bîntuiau coridoarele vilei Aldaya, care le bîntuiseră dintotdeauna. Au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
are timp acum, că ar pune-o să le spună ce e sus și ce e jos. — De ce Zeița e slujită numai de fecioare? se interesează fetița. Occia îi zâmbește. Pune întrebări bune micuța. Claudia sesizează ocazia să-și ia revanșa și se repede să răs pundă prima: — Ops, din sămânța lui Saturn, le-a născut mai întâi pe Iuno și pe Ceres. Vesta a fost a treia. Ce să spun! se strâmbă Occia. Ai lămurit-o mai mult de-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îți zic, Ripley, este o ocazie unică și nu trebuie s-o pierdem luând la repezeală o hotărâre, dictată de emoții. N-aș fi crezut că vei renunța la șansa vieții dumitale pentru un motiv atât de ridicol ca luarea revanșei. ― Nu mă gândesc la răzbunare, ci la supraviețuire. Supraviețuirea noastră. ― Nu m-ai ascultat. Ca singura supraviețuitoare a echipajului care a descoperit această specie, vei avea dreptul la un procent important din profiturile derivate din studiul ei și realizările consecutive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ceea ce e în fond totuna. Teroriștii, dacă încercăm să intrăm în “logica” lor, nu s-au mai lăsat pur și simplu copleșiți de superioritatea occidentală creatoare de stigmat, ci i-au răspuns violent, fie și pentru a obține doar o revanșă simbolică pe termen scurt. 11 septembrie a creat, în aceeași „logică”, un simbol de durată. M.I.: Așa este. Dar vreau să lămurim ceva. Eu cred că problema terorismului nu e una psihologică. Nu avem de-a face cu un asalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]