1,027 matches
-
pe saltele și încep să-și oblojească picioarele pline de bășici și bătături. Alții au bandaje pe glezne sau până la genunchi. Privesc fețele lor și nu văd pe nimeni trist. Toți sunt senini și se tratează cu o anumită reverență chiar, fapt ce mă impresionează foarte mult. La ora 19 merg la Sf. Liturghie. Alături de localnici, oameni simpli, sunt aproximativ 20 de pelerini. Aproape toți se împărtășesc iar la sfârșitul Liturghiei preotul ne invită în față pentru a primi binecuvântarea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
invers al acelor ceasornicului, la bordul unui Boeing 747 al Companiei Air France, a fost liniștit și plăcut și drumul de la aeroport la reședința de la Siboney o explozie de verde, sănătos și tonic, palmierii imperiali făcându-ne la tot pasul reverențe. După recunoașterea de rigoare a noului meu "biotop" și așezarea bagajelor, sub îndrumarea expertă a soției, care nu mai prididea cu inspectarea celor 10 camere și 20 de dulapuri, având în vedere diferența de fus orar ce nu mă trăgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
model creștin (și cu atât mai puțin ortodox), pe deasupra operei și chiar împotriva voinței lui. Ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios creștin (deși va fi avut în comun cu creștinismul în resorturile intime ale personalității sale reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare)" (Eminescu și creștinismul, 1995). Argumente în favoarea acestei opinii prezintă tocmai analizând câteva poezii ce, de obicei, sunt reclamate a fi tipic religioase. Astfel, Răsai asupra mea, e "un soi de rugăciune" adresată Fecioarei. Răzvan Codrescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
critică. Și pe cuvânt că atunci am fost sincer dezamăgit. Nu furios. De obicei, mă enervez, dar uite că, pentru un tip inteligent, cronica nu era decât o chestie clientelară. Îmi făcuse un hatâr vorbind despre mine. Trebuia să fac reverențe că mă băgase în seamă. Metenele, plecăciuni. De-aia dăruiești, încercam să demontez mecanismele psihologice ale lui D.V., pentru a primi în schimb recunoaștere. Or, io așa ceva nu făcusem. Problema e că nu sunt genul. Uneori, de frică să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lumină aspecte ascunse și petrecute la întuneric ce ar fi fost altfel lăsate pradă uitării. Îl felicităm și îi mulțumim pentru munca, talentul și tenacitatea sa. Dragi cititori, să parcurgem cu atenție aceste pagini prețioase și să ne aplecăm cu reverență în fața mărturiei înaintașilor iar drept răspuns să ne ridicăm la înălțimea chemării noastre. Fr. Emilian Cătălin, Ministru Provincial OFMConv. - România 1. PR. PETRU ALBERT autobiografie Subsemnatul Preot Petru I. Albert, m-am născut la data de 10 februarie 1919, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
altor interlocutori, deși nu jur c-o să reușesc. Asta deși mi-am făcut temele și cam știu ce trebuie să evit. Ați enumerat chiar dumneavoastră mai demult viciile de adresare și de atitudine ale celor care v-au luat interviuri: reverență exagerată, panegirice anticipate, exerciții de discursuri funerare avant la lettre și așa mai departe. Prin urmare, declar că am venit să stăm de vorbă, fără să vă împachetez în elogii uleioase. Nu mă pricep la îmbălsămări. Martori îmi sunt cafeaua
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
plăcută - Somnoroase păsărele și Mai am un singur dor. Și chiar înainte de-a ști să citesc, mama m-a învățat, papagalicește, părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce izbucneau cu toții în râs când eu declamam patetic întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o năframă-n vârf
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cele ale voinței când suntem mișcați șlăuntricț 1, să luăm aminte că atunci când ne folosim de capacitățile voinței, când vorbim cu glas tare sau în gând cu Dumnezeu Domnul nostru sau cu sfinții Lui, se cere din partea noastră mai multă reverență decât atunci când ne folosim de capacitățile înțelegerii. 4. A patra. Dat fiind că pentru exercițiile următoare se iau patru săptămâni, ca să corespundă celor patru părți în care se împart exercițiile, după cum urmează: prima este cercetarea și contemplarea păcatelor; a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
al doilea rând din pricina intensității mai mari, în al treilea rând din pricina relelor mai mari făcute celor două persoane. 38. DESPRE CUVÂNT Să nu se jure nici pe Creator, nici pe creatură, decât dacă se face întru adevăr, necesitate și reverență 1. Prin necesitate înțeleg, nu atunci când se afirmă cu jurământ un adevăr oarecare, ci atunci când acesta este de o anumită însemnătate pentru folosul sufletului sau al trupului sau al bunurilor vremelnice. Prin reverență înțeleg atunci când, rostind numele Creatorului și Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dacă se face întru adevăr, necesitate și reverență 1. Prin necesitate înțeleg, nu atunci când se afirmă cu jurământ un adevăr oarecare, ci atunci când acesta este de o anumită însemnătate pentru folosul sufletului sau al trupului sau al bunurilor vremelnice. Prin reverență înțeleg atunci când, rostind numele Creatorului și Domnului, chibzuind, ne îngrijim să-I aducem cinstea și reverența cuvenite. 39. Trebuie luat aminte că, dat fiind că jurând în zadar pe Creator, păcătuim mai mult decât jurând pe creatură, este mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu jurământ un adevăr oarecare, ci atunci când acesta este de o anumită însemnătate pentru folosul sufletului sau al trupului sau al bunurilor vremelnice. Prin reverență înțeleg atunci când, rostind numele Creatorului și Domnului, chibzuind, ne îngrijim să-I aducem cinstea și reverența cuvenite. 39. Trebuie luat aminte că, dat fiind că jurând în zadar pe Creator, păcătuim mai mult decât jurând pe creatură, este mai greu să jurăm cum se cuvine, întru adevăr, necesitate și reverență, pe creatură decât pe Creator, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îngrijim să-I aducem cinstea și reverența cuvenite. 39. Trebuie luat aminte că, dat fiind că jurând în zadar pe Creator, păcătuim mai mult decât jurând pe creatură, este mai greu să jurăm cum se cuvine, întru adevăr, necesitate și reverență, pe creatură decât pe Creator, și aceasta din motivele care urmează: Primul: atunci când vrem să jurăm pe vreo creatură anume, dorința de a numi2 creatura nu ne face la fel de atenți și de prevăzători la rostirea adevărului sau la întărirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atenți și de prevăzători la rostirea adevărului sau la întărirea lui cu necesitate, ca dorința de a-L numi pe Domnul și Creatorul tuturor lucrurilor. Al doilea este acela că, jurând pe creatură, nu e la fel de ușor să se arate reverență și închinare Creatorului ca atunci când se jură și este numit însuși Creatorul și Domnul; pentru că a vrea să-L numești pe Dumnezeu, Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare și reverență, decât a vrea să numești un lucru creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
creatură, nu e la fel de ușor să se arate reverență și închinare Creatorului ca atunci când se jură și este numit însuși Creatorul și Domnul; pentru că a vrea să-L numești pe Dumnezeu, Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare și reverență, decât a vrea să numești un lucru creat; de aceea, le este mai îngăduit celor desăvârșiți să jure pe creatură decât celor nedesăvârșiți; pentru că cei desăvârșiți, prin contemplarea stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e de temut idolatria, mai mult la cei nedesăvârșiți decât la cei desăvârșiți. 40. Să nu se rostească nici un cuvânt de prisos; prin acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iad pentru un singur păcat, de câte ori nu am meritat eu aceasta pentru atâtea șpăcateț. Vorbesc despre aducerea aminte a păcatului îngerilor; cum, fiind ei creați în stare de har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență și ascultare Creatorului și Domnului lor, devenind trufași, au trecut de la har la răutate și au fost azvârliți din cer în iad; și așa mai departe, să cugetăm mai în amănunt cu înțelegerea și, mai apoi, mișcând mai mult simțămintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sau cu doi pași înainte de locul în care voi contempla sau medita, voi rămâne în picioare vreme de un Pater noster și, cu mintea înălțată, voi lua aminte cum Dumnezeu, Domnul nostru, mă privește etc., și voi face un gest de reverență sau de umilință. 76. A patra adăugire. Voi intra în contemplație când în genunchi, când prosternat la pământ, când întins cu fața în sus, când șezând, când stând în picioare, fiind mereu în căutarea a ceea ce vreau. Trebuie luat aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca să nu rămân surd la chemarea Sa, ci să fiu gata și silitor în împlinirea preasfintei Sale voințe. 92. Primul punct este să-mi pun în fața ochilor un rege omenesc ales de mâna lui Dumnezeu, Domnul nostru, căruia îi poartă reverență și îi dau ascultare toți principii și toți creștinii. 93. Al doilea punct. Să privesc cum acest rege vorbește cu toți ai săi, spunând: „Voința mea este să cuceresc întreg pământul necredincioșilor; de aceea, cine ar vrea să vină cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și pe slujnică și pe pruncul Isus după ce s-a născut, luând eu chipul unui mărunt sclav sărac și nevrednic, privindu-i, contemplându-i și slujindu-i în trebuințele lor, ca și cum m-aș afla de față, cu toată supunerea și reverența cu putință; apoi, să reflectez în mine însumi, ca să trag vreun folos. 115. Al doilea punct. Să privesc, să iau aminte și să contemplu ceea ce vorbesc șStăpâna noastră, Iosif etc.ț și, reflectând în mine însumi, să trag vreun folos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceva solemn în întreaga scenă în nemișcarea acestui grup reunit în fața televizorului (deși nu îmi mai amintesc în ce poziție stă fiecare), în comentariile care se fac din cînd în cînd (deși nu îmi mai amintesc cuvintele) , un aer de reverență, de ocazie rară, în care privilegiul de a fi împreună devine inseparabil de privilegiul de a ne uita la Bette Davis. Peste tot prin casă sînt reviste și almanahuri Cinema și cărți care au legătură cu filmul. E pe-acolo
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
asigurare tehnică cu armanent și muniție. S. B.: Era un mustăcios și cu căpitanul Andrei, alt mustăcios. Voinea a venit, a întors mașina și a stat de vorbă cu cei doi în fața Comandamentului și a plecat. Purcaru era plin de reverențe, a cerut permisiunea să se retragă. După plecarea lui, Voinea i-a spus lui Andrei: "Vezi, ți-am spus, îmi propui un om, dar să fie unul de-al nostru, trebuie să fie un băiat bun!" I-a cerut lui
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în munți sau la ocean, la o partidă de pescuit sau seară de seară, la partide interminabile de tenis de masă. Însă în diplomație, profesie "subțire", unde te-ai aștepta ca totul să se deruleze cu zâmbetul pe buze și reverențe, loviturile "sub centură" sunt la ordinea zilei. Îmi amintesc în acest context de deviza "Congresului de pace de la Viena", de după războaiele napoleoniene, "Congresul râde, cânta și dansează" deviza în spatele căreia au fost călcate în picioare destinele multor țări și popoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
constituia însă decât o parte minoră a bagajului său lingvistic. Ceea ce uimea la profesor era profunzimea cu care aprofunda fenomenul limbii. Deși pentru studenții săi Theofil Simenschy era un nec plus ultra, savantul avea propriile lui venerații: era plin de reverența în fața gramerianului antichității sanscrite, Pănini, pe care profesorul îl considera un Homer al gramaticii. Acesta comprimase legile unei limbi complexe precum sanscrita în formule de o lapidaritate algebrică. Apropo de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Monza, am avut parte de aceeași glumă jovială: "Diplomația românească se recrutează din fașă?"). Cu noul rege, scena s-a schimbat: fiecare misiune intra în totalitate în sala tronului și trebuia să se retragă cu spatele, făcînd trei saluturi și reverențe încercare periculoasă, de aproape 20 de metri de parchet alunecos, din cauza piedicilor neașteptate pentru doamnele cu trene lungi de catifea sau de mătase care le încurcau picioarele în timpul plecăciunilor prescrise de protocolul nemilos... În aceste condiții, mi-a fost dat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prescripții și stimulări aproape macabre. La balul cel mare, în fața unei canapele goale, unde nu aveai voie să te așezi, dar pe care trebuia să stea fantoma Împărătesei defuncte 81, Marea Maestră a Suveranei dispărute, Contesa Harrach, primea omagiile și reverențele invitaților ca și cum ea ar fi fost Împărăteasa înviată, fiind interzis în acea seară să atingi mîna acestei amabile văduve de neam mare, oricare ar fi fost relațiile de rudenie și prietenie pe care le-ai fi avut cu ea în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]