2,703 matches
-
la livresc. Idealul cunoașterii directe, fără a fi maculat, rămâne irealizabil. Nu numai privirea este impregnată de cunoaștere, întregul comportament poartă această amprentă, inclusiv „actul lecturii” apare ca „modalitate de cunoaștere” (p. 191). Cu toate acestea, nu rareori năzuința spre reverie se împlinește. Cartea ne arată un spirit elevat, uitându-se atent să vadă pe unde merge. Privirea înregistrează prospețimea peisajului. Totodată, în mod analog, spiritul filmează câmpul de comprehensiune intelectuală. Privirea este modulată de sfială. Spiritul este marcat de devoțiune
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
diagnosticului. În căutarea gândirii poetice a textului, gândirea critică înfruntă și depășește riscul de a fi temerară și a rosti cu precizie și lucid adevărul axiologic în ce privește opera. Atent la fenomenul literar actual, Ștefan Vlăduțescu identifică „noi resurse poetice ale reveriei“, motive de „inteligență iubitoare pentru a rămâne în cartier“ sau glosează pe marginea „lexicului de consemnare a stărilor de grație“. Ștefan Vlăduțescu prezintă autorii în raport cu „obiectul și modul meditației lor“. Eul discursiv este văzut ca stare, nu ca situare. Prin
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
ca situare. Prin urmare, autorul rămâne el însuși în propria sferă a interesului estetic, pe care n-o părăsește decât pentru a-și afirma seducția finală, din unghi extern, pentru credibilitate. Reverberațiile eu-lui sunt atât de frecvente, încât „starea de reverie devine modalitatea de a sesiza realul“. Ștefan Vlăduțescu stabilește deosebiri clare între onirism și realism pentru că „visul ca trăire internă nu poate fi transcris; despre el se poate doar scrie. Limbajul ajută visul să intre în lume“. Intertextualitatea e o
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
realism pentru că „visul ca trăire internă nu poate fi transcris; despre el se poate doar scrie. Limbajul ajută visul să intre în lume“. Intertextualitatea e o variantă de recuperare a unei părți din ceea ce se pierde la transcriere, din fascinația reveriei. Pentru a proba originalitatea unui volum în discuție, Ștefan Vlăduțescu îi va izola elementele particulare care trebuie să fi supraviețuit confruntării dintâi cu tendințele mișcării la modă. După aceea, elementele specifice sunt descifrate cu logică și acuitate filosofice, în timp ce instanța
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
o lirică a sub-simțurilor, a simțurilor tocite. Lirica aceasta este una a ființei minime, în continuă contracție, retragere, sub apăsarea unei tot mai accentuate oboseli. Vocea ei este modulată de efectele directe ale fenomenelor ce afectează simțurile: oboseala, băutura, somnolența, reveria, îmbătrânirea, anestezierea. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie de Ștefan Vlăduțescu The article refers at the book Dan Ionescu, Vis visus or the force of the dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie de Ștefan Vlăduțescu The article refers at the book Dan Ionescu, Vis visus or the force of the dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008) de Dan
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
acela al unei „visări în cunoaștere” („Șoapte”). Pornind dintr-o trăire și creând o trăire, poezia ne aduce la experiența estetică a visului care ne vizează, la visul care ne mișcă, la visul care are efect, adică la forța visului. Reveria poetică, arată G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
dintr-o trăire și creând o trăire, poezia ne aduce la experiența estetică a visului care ne vizează, la visul care ne mișcă, la visul care are efect, adică la forța visului. Reveria poetică, arată G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
arată G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului aduce la acreditare ideea de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care să te iei”. În „Exteriorizare” se vorbește despre „starea casnică
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Visarea se configurează atât ca o stare fundamentală a spiritului, cât și ca o formă a sensibilității. Modul în care apare ea în text este prin imagini: „imagine cu linii” („Tendință”), „ca într-o imagine” („Șoapte”, p. 38). Starea de reverie, deci, este modalitatea de a sesiza realul. Reveria, ca stare de suflet, constituie o stare internă. Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
a spiritului, cât și ca o formă a sensibilității. Modul în care apare ea în text este prin imagini: „imagine cu linii” („Tendință”), „ca într-o imagine” („Șoapte”, p. 38). Starea de reverie, deci, este modalitatea de a sesiza realul. Reveria, ca stare de suflet, constituie o stare internă. Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a reveriei
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
imagine cu linii” („Tendință”), „ca într-o imagine” („Șoapte”, p. 38). Starea de reverie, deci, este modalitatea de a sesiza realul. Reveria, ca stare de suflet, constituie o stare internă. Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a reveriei poetice o reprezintă punerea în limbaj. De aceea, visarea și limbajul trebuie comensurate: „Între vis și limbaj/nu va
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Reveria, ca stare de suflet, constituie o stare internă. Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a reveriei poetice o reprezintă punerea în limbaj. De aceea, visarea și limbajul trebuie comensurate: „Între vis și limbaj/nu va exista vreo nepotrivire./ Alternativa la opoziția realitate limbaj/Va fi visul” („Tendință”). Problema nu vine din volatilitatea stării de visare, ci
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
cuvintelor, devenind astfel poezie (externă): „Un vis despre care se scrie/are însăși forma cuvintelor./ Unele opere ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea este „în cunoaștere”, fiind, totodată, o stare de cunoaștere
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
vis” („Reguli“, p. 48). Un aspect al forței visului îl reprezintă și intervenția lui corectivă: „Visul poate elimina posibilele erori din vederile de peste zi” („Constrâns la amurguri”). Punerea visului în limbaj face ca visul să devină discurs. Orice translație a reveriei (ce inevitabil preia obiectele lumii) către poezie reprezintă „o dezvoltare a discursului liric” („Legi fantastice”). Discursul liric provenit din punerea visului în limbaj va crea un nou vis: visul literar, trăirea estetică. Visul ca stare interioară se va exterioriza ca
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
o aceeași nedeterminare și cu aceleași trăsături de confuz, ambiguu, incert. Una peste alta, devenit realitate literară, discurs liric, visul vrea claritate și distincție, vrea determinare, se vrea certitudine în lumea iluziei: „Literatura se vrea certitudinea unei iluzii” („Legi fantastice”). Reveria inițială poate fi și de natură erotică, în care caz discursul liric va aduce la experiență estetică trăirea erotică: „Într-o iubire/orice discurs trebuie să indice,/după înțelegere,/obiectul trăirii,/ca în formulele este vorba despre” („Legi fantastice”, p.
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
de natură erotică, în care caz discursul liric va aduce la experiență estetică trăirea erotică: „Într-o iubire/orice discurs trebuie să indice,/după înțelegere,/obiectul trăirii,/ca în formulele este vorba despre” („Legi fantastice”, p. 74). Prin discursul liric reveria inițială, odată înțeleasă, se proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
aduce la experiență estetică trăirea erotică: „Într-o iubire/orice discurs trebuie să indice,/după înțelegere,/obiectul trăirii,/ca în formulele este vorba despre” („Legi fantastice”, p. 74). Prin discursul liric reveria inițială, odată înțeleasă, se proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
indice,/după înțelegere,/obiectul trăirii,/ca în formulele este vorba despre” („Legi fantastice”, p. 74). Prin discursul liric reveria inițială, odată înțeleasă, se proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
liric reveria inițială, odată înțeleasă, se proiectează într-o altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
altă reverie: visul produce vis; starea de visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
visare generează o visare a stării de reverie. Odată constituit drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
drept mecanism de visare, discursul liric stă la baza unui comportament estetic care extrage reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
reveria din lucruri, din natură, din cosmos. Ca atare reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]