2,564 matches
-
grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându-se de uluca grajdului. - Ce stai, omule? Să-l acoperim mai repede, Andrei. Acum se face ziuă... Au aruncat coceni, paie, resturi de lemne, iar deasupra au umplut cu bălegarul adunat, pe care trebuia ca la primăvară să-l ducă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
să oprești acasă fiecare lacrimă ce-ți dă ocol lucrurile spre care alergi capătă un nou contur un bun venit așteaptă să te îmbrățișeze la orice pas tu te-ai lăsat cuprinsă cu totul de umbra cuvintelor așa cum florile își reazemă zilele pe soare dar frunzele și îmbrățișările și florile au timpul lor și în timp e un punct tare ca o piramidă de ceață tu să nu te sperii însă ascultă și privește mai bine nebunia plecării timpului așa cum zilele
UN PUNCT TARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344832_a_346161]
-
pe soare dar frunzele și îmbrățișările și florile au timpul lor și în timp e un punct tare ca o piramidă de ceață tu să nu te sperii însă ascultă și privește mai bine nebunia plecării timpului așa cum zilele își reazemă lumina pe tine. Referință Bibliografică: Un punct tare / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
UN PUNCT TARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344832_a_346161]
-
Bolborosea cuvinte abia auzite, ca pentru sine însuși. Tinerii creștini l-au ridicat de jos și, cu mare greutate, l-au înduplecat să intre cu ei în holul unui bloc din apropiere, unde s-a încălzit puțin stând cu spatele rezemat de calorifer. Era și băut, după cum se cuvenea unui bărbat tânăr în noaptea de revelion, lucru care stânjenea și mai mult comunicarea cu el. Curând au aflat ce era mai important din istoria lui; singur-singurel pe lume, dezamăgit și sătul
DUPĂ CREDINTA VINE FAPTA de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344911_a_346240]
-
condamnat! -Și cât ți-au dat? -Parcă v-am spus...Condamnare pe viață... -Ciudată poveste!- răsuflă Bondoace. -Nu trebuie decât o clipă de nebunie ca să ajungi de la nevinovăție la vinovăție... -Și totuși, cum te-au mirosit?- întrebă Bondoace cu capul rezemat de pernă. Lucrasei destul de acoperit! -O fată care lucra la tata la Canton știa de mine că vânez căprioare...Au găsit petece de sac mânjite de sânge la poartă la învățător...Și mama a recunoscut sacul...Ea era bolnavă în
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict. 4 minute mai târziu: Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească. 6 minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas și pleacă în trap ușor spre peron. 10 minute: Un copil de 3 ani se oprește în fata muzicianului dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuță. Copilul se
NONVALOAREA STĂPÂNEŞTE LUMEA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345959_a_347288]
-
firava lui substanță, spațiul și timpul, bătrânul e atat de singur, încât nu-și mai află loc în spațiu și timp, s-a ghemuit în vechiul lui faeton de cenușă, cu vizitiu de cenușă, cu doi căi de cenușă, stă rezemat pe tapiseria de scrum și cenușă, străbate un peisaj neînchipuit de pustiu, neînchipuit de frumos, opera a incinerării universale, străbate un peisaj peste care noaptea coboară definitiv, o singură flăcăruie, un rest al incendiului cosmic, îi luminează, de foarte departe
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
eu eram albgardistul acela din filmul lui Grigori Ciuhrai, intitulat Al 41-lea, și ea bolșevica, ce se lasă abandonată în brațele dușmanului de clasă, dușman pe care avea să-l împuște până la urmă, în ciuda nopților de dragoste, cu arma rezemată de marginea patului, până într-o zi, când, zărind în depărtare o corabie, albgardistul o ia la fugă și ea nu ezită să-l ia în cătare, să-l asasineze, în ciuda distanței. Așa cum stăteam cu ochii închiși, strivindu-i buzele
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
parte din setul de 15 poezii participante pentru calificarea în Antologia Sărutul iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Cerc în rostogolire un altul în el prin ele zărim orizonturi sărim afară prin raze săgeți roșii ce curg îmbracă priviri rezemați de gânduri tot răul golim în ape sub poduri în zid prăvălit pe mormanul de pietre în praf și nisip în văile morții păcate străvezii sunt locurile voastre cu ușile căscate priviți ce sunteți vă prind două brațe ce schingiuiesc
SĂRUTUL ÎN ROUĂ ŞI PICURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347913_a_349242]
-
tale picioare / Mici, dulci și albe. O, Odin, / Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării, / Pe fruntea ei coroană pune, mare, / De diamante, umede, topite / În strălucirea lor cea înfocată,/ Căci ea-i regina frumuseții-a lumii”... Veronica-și rezemă capul de umerii lui și cu glasul ei dulce, catifelat, îi șopti la ureche: -Mihai, voi îndulci tot chinul, tot amarul cu care acești zei te-au adăpat, căci te iubesc, sărmanul meu copil! Visul tău anticipează realitatea, împotriva situației
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
pentru înfrânarea trupului și purta un brâu din lanțuri de fier. Se hrănea numai cu pâine și apă doar după ceasul al nouălea al zilei (orele 15). Nu folosea vin și nici alte băuturi. Nu dormea pe pat ci numai rezemat de pietre pentru alungarea oboselii. Duminicile și în zile de sărbătoare cobora la schit pentru a asista la slujbă și a se împărtăși cu sfintele taine. A petrecut ca un înger în trup și viața lui a fost o rugăciune
SF. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII de ION UNTARU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347264_a_348593]
-
primăverii, alta luminii, o alta a păcii și una a tăcerii. Cea de a cincea se numește „Baladă fără sfârșit”. Lecturi agreabile, cantabile, stenice. Toate aceste simboluri - primăfvară-lumină-pace-tăcere-sfârșit pot fi pilonii trainici pe care autorul poate construi ori își poate rezema îndoielile, neliniștile, iubirile. O stranie predilecție însă, manifestă poetul pentru fetid, descompus, pentru baudelaire-ienele „flori ale răului” simbolizate prin: schelete descompuse, morți, „jertfe pe catarge rupte”, „umbre de ruină”, râs hidos, o lume care delirează, mizerie, mulțimi de cerșetori, câini
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
acasă de la muncă, pregătesc starea emoțională tulburătoare a poetului: „ Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește; Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagi, Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă! Te-i rezema, dulce copil, de-al meu umăr- Și fir cu fir păru-ți aurit am să-l număr, Ap-am să beau din a ta gură frumusețe, Dulci sărutări din ai tăi ochi de blândețe. Îmbrățișați noi vom ședea la tulpină, Fruntea
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
între cei doi și de multe ori se întreba ce simte sora ei, când băiatul o sărută pe gură sau când o pipăie pe micuțele mere aflate în plină creștere, ori când mâinile lui curioase, îi pipăiau pulpele picioarelor. Stătea rezemată cu spatele de câte un copac și-i privea atentă ce fac. La cei doisprezece ani ai săi încă nu avea nicio tresărire sexuală. Era insensibilă parcă la aceste reacții. Chiar se întreba, ce poate fi așa de deosebit, când
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
acasă dar... - Știi bine că trebuie să ne întoarcem la Vâlcea, îmi reteză mama fraza așezându-se mai comod în scaun îmi aruncă o privire compătimitoare. - Îmi spui și mie de ce ne întoarcem aici? întrebai arțăgos, încrucișându-mi brațele, mă rezemai de geam. - Bunicii tale îi este dor de tine. De ce nu vrei să te relaxezi vara asta Alex? Mai lasă cărțile că ai să tâmpești de atâta citit! Relaxează-te! Și bucurăte de vacanță! - În fine! mă dădui bătut știind
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
asta nu fiindcă băuse altceva în afară de apă. Și-a pus armele într-o scorbură a unui copac aflat mai jos și s-a culcat lângă el. Alții au adormit cu sulițele ținându-le în mâini stând șezut, ori s-au rezemat de ceva și acolo au adormit. -Ați simțit miros de fum în apropiere? întrebă magistratul Comus Lucretius. -Aveam focuri aprinse ilustre și noi și oamenii lui Ahav, aflați mai jos. -Să fi înmiresmat cineva aerul cu ceva? întrebă Ponțiu Pilat
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
mi ațintește ochii de-ndată ce-n fața ta apar cu zâmbetul pe buze ori fruntea mi-o descoase când umbre triste o brăzdează și cute-ntre sprâncene se ascund difuze... Te iubesc pentru mângâierea părului pe pieptul ce-ți reazemă bărbia, când oboseala mă cuprinde și-n liniște adâncă asculți cum inima îmi bate în ritm de vechi colinde... Te iubesc pentru vocea-ți caldă, ce-mi amintește de chemarea în prag de dimineață, când mă descoperi lin și intri
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348955_a_350284]
-
ochi albaștri, piele deschisă la culoare...”. „... Faptul este dovedit și de afirmația lui Ponțiu Pilat: „Trecând într-o zi pe lângă locul ce se chema Siloan am văzut acolo mare mulțime de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr care stătea rezemat de un copac și, în seninătate și calm, predica mulțimii. Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ceea ce puțin mă așteptam să văd, atât de mare era deosebirea dintre el și ascultătorii lui. Părul și barba sa aurie
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
și noaptea își spuneau cuvântul. Chiar dacă a promis că nu vrea să doarmă, știam că îl ia somnul imediat ce pune capul pe pernă. Așa că, în el nu mai aveam speranțe. Am rămas singură în sufragerie. Stăteam în șezut pe canapea, rezemată de spătar, îmbrăcată pentru drum. Eram foarte tristă. Aș fi vrut să plâng, dar nu puteam. Cu toate că nu l-am iubit pe tata, vestea morții lui m-a tulburat foarte tare. Îmi reveneau în minte scene din ultima vizită pe
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
mai arde. Era greu de suportat felul în care mă ardeau. Nu mai simțisem niciodată asemenea arsuri la ochi. Neștiind cum să-mi alin arsurile, am hotărât să închid ochii. Eram, însă, foarte atentă să nu mă fure somnul. Stăteam rezemată de canapea, cu ochii închiși, așteptând o alinare a arsurilor. Deodată, în fața mea a apărut un tablou de formă dreptunghiulară, cu laturile cam de un metru pe un metru și ceva. Nu era fixat pe perete, nici de tavan. Stătea
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
o bucată de mușchi de vită, rupând din pâine din când în când.Mânca și privea la animalele, la ochii lor blânji. După ce mâncă, strânse cu grije ce mai rămase și le așeză în straiță.Apoi se întinse pe iarbă rezemat cu capul pe trunchiul salcâmului.Își trase pălăria neagră peste ochi.Boii terminară brațul de fân și se așezară rumegând. Carol adormi și un vis venind din trecut îl cuprinse. “Bunul Gheorghe îl ținea de mână și cu pași măsurați
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CU VEȘNICIA A-NCEPUT... Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1239 din 23 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mă grăbesc! N-am să te-aștept o veșnicie! Șopteai glumeț, rezemat de tocul ușii... Iar din șoapte se desfăceau brațe Care mă-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]
-
grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându-se de uluca grajdului. - Ce stai, omule? Să-l acoperim mai repede, Andrei. Acum se face ziuă... Au aruncat coceni, paie, resturi de lemne, iar deasupra au umplut cu bălegarul adunat, pe care trebuia ca la primăvară să-l ducă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 661 din 22 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Se despărți de Gicu mulțumită că s-au limpezit lucrurile între ei. Merse în cameră, făcu un duș, se schimbă și se așeză pe pat, comodă, rezemată de pernă. Dădu drumul la televizor dar gândurile ei zburau la Ștefan. Era nerăbdătoare să vină cât mai repede să se vadă. Se auzi sunetul discret al unui mesaj pe telefonul mobil. Se uită să vadă de la cine este. Citi
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346451_a_347780]
-
ai casei s-au dus la culcare, mi-am scos cu grijă scaunul din paie din fața măsuței unde se odihnea telefonul și l-am tras în curte, într-o liniște deplină. M-am tolănit într-o poziție comodă, cu spatele rezemat de spătar și am ridicat ochii către acel cearceaf al naturii care ne acoperă pământul. De luni de zile voiam să fac asta, de luni de zile voiam din nou să am acea relație strânsă cu natura, să purced la
NOAPTEA STELARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348314_a_349643]