1,005 matches
-
americană, mai degrabă decât coatesvilliană, [...] trebuie să fi fost suficient de inconfortabil, din punctul de vedere al celor care se considerau atât americani, cât și coatesvillieni"122. Din punctul acestora de vedere, apreciază Black, portretul lui Chapman trebuie să fi rezonat cu cel al unui "psihopat fanatic"123. Nu în ultimul rând, elocutio (lat.)/lexis (gr.), adică stilul discursului din 18 august 1912 are, după Black, "meritul că descrie linșarea (persoanei de culoare adăugirea mea) în termeni foarte vii"124, însă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
particularizează sensul general de mai sus, precizează Lewis. Pentru președintele american, mitul are un caracter contextualizat. Cum ne așteptăm, trag nădejde, după toate incursiunile întreprinse în retorica americană de până acum, ne dăm seama că Reagan, ca și concetățenii săi, rezonează cel mai bine la o versiune cu totul particulară a definiției mitului: "Miturile lui Reagan se aplică nu originii lumii, ci originii Americii; nu destinului umanității, ci destinului americanilor"537. El reprezintă o poveste "simplă și familiară larg difuzată și
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
construi un Monsieur Hulot. Pe de altă parte, „literatura Amélie Poulain” (Jean-Pierre Salgas) aduce În pagină o magie a intimității, redecorează clișeele franceze ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul - dar le determină ideologic. Literatura modernă a Început prin a rezona cu sublimul, a trecut prin absurd pentru a rămîne undeva Între cinism, cruzime și umor, În miezul sensibilității de avangardă. Or, minimalismul soft și literatura Amelie Poulain țintesc un segment de public conservator, rural, care respinge modernitatea și celebrează valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
epopei, al unui cînt, al unei ode, al unui sonet, al unei tragedii face parte dintr-o disciplină care s-a numit cîndva retorică. Pe de altă parte, constituie o introducere În mitologia unei civilizații, chiar dacă sensibilitatea contemporană nu mai rezonează cu cea care se presupune că aparținea primilor cititori sau ascultători ai respectivului text. Raportul cititorului contemporan cu un astfel de text este unul strict intelectual. Pentru a-l optimiza, el trebuie cultivat. Literatura europeană clasică este literatura greco-romană. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru acest tip de feedback. Comparația poate fi cu alții sau cu ei înșiși pe o anumită scară. Explorarea valorilor. O focalizare pe valori poate ajuta o persoană să-și definească „sinele ideal” prin explorarea acelor idealuri comportamentale cu care rezonează. Adesea, indivizii au uitat de aceste valori ori le-au respins ca fiind naive sau nerealizabile. Focalizarea pur și simplu pe aceste idealuri poate ajuta o persoană să detecteze comportamentele actuale inconsecvente cu idealul. Așteptând cu nerăbdare. Așteptarea are un
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lucrurilor, dar ridicând perspectiva la înălțimea formelor pure a ideilor care doar ele însele construiesc unitatea lumii (Kant, 1998). Văzute de la înălțimea instanței creatoare, care este omul, lucrurile se ordonează după cuvânt ca în mitul biblic al facerii lumilor, acestea rezonează ca sens și se disting ca semnificații într-o sferă a unității și unicității permise de lege. O lege pe care omul o dă naturii cum o dă și moralei. Proiecția ideologică este la Kant un sistem al lumii create
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
menționează M. Eliade, au interpretat fenomenul ca fiind cel care oferă o nouă viziune despre viață. Apare credința că nu mai ești un ins izolat, condamnat la libertate "într-o lume absurdă" (cum spuneau Heidegger și Sartre), ci te simți rezonând cu întregul univers. Interesant este că o asemenea viziune asupra existenței are drept efect accentuarea funcției parareligioase a divinației în general. Deși apare ca o imagine fatalistă asupra lumii (totul este înscris într-un plan precis ce are un scop
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
va înlesni descifrarea semnelor exterioare ale cerului, vegetației etc. Toate aspectele anunțate aici ne conduc cu gândul la femeia care deține puteri neobișnuite prin însăși natura sa. Ele dobândesc însă conotații peiorative, tocmai din simbolismul demonic al făpturilor cu care rezonează șarpele. Mai mult, aproape toate miturile și legendele ce stăpânesc mentalul colectiv în diverse epoci și spații accentuează misterul și necunoscutul care învăluie femeia. Or, faptul acesta poate induce teamă și suspiciune. b) Această condiție specială a femeii se reflectă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului care face să rezoneze, strident și ironic, golul existenței umane (... și era vânt / și scârțâiau coroanele de plumb). În strofa a doua, sentimentul singurătății devine atât de copleșitor, încât ființa își exprimă spaima de neant prin strigăt. Zadarnic strigăt, fără răspuns, fără ecou întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
faptul că, disimulat sau etalat ostentativ, evenimentul biografic reprezintă un pattern al majorității creațiilor artistice. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume în balada cultă Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu INTRODUCERE: Modernismul interbelic Rezonând cu „spiritul veacului“, literatura modernismului interbelic pune în dezbatere marile teme existențiale: limitele condiției umane, cunoașterea și creația, sensul existenței, iubirea și alienarea, viața și moartea. Toate aceste teme majore se regăsesc în spațiul, deloc întins, al creației lui Ion
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ca un „personaj” (characteră neunitar, dispersat în rețea, care poate fi anonim ori invizibil sau care poate alege multiple identități cât mai diferite de cele reale. Autoarea stabilește, în primul rând, criteriile și fundamentele pe baza cărora identitatea avatarică poate rezona cu ideile postmoderne. Optând în spațiul virtual pentru o identitate diferită de identitatea din lumea real-fizică, utilizatorul este surprins la interfața celor două identități (numerică și respectiv fizicăă. Subiectul uman este și, în același timp, nu este „personajul” ales sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aleși". Dar aceștia sunt "câțiva", sugerează el, și sentimentul lor este "rece" (și sunt de fapt mai degrabă indivizi ridicoli, care trăiesc în mici orășele universitare caraghioase, la adăpost de adierea proaspătă a spațiului larg deschis). Prin această afirmație, el rezonează din plin cu "superstiția literară" a lui Whitehead. Există puține subiecte mai "populare" decât matematica. Foarte mulți oameni au o oarecare apreciere pentru matematică, în același fel în care mulți alți oameni se pot bucura de un șlagăr plăcut; și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
clădirea aceasta (nuvela Kir Ianulea n.n.) a cunoscut un proiect străin" și că "nu s-a dat în lături să folosească și cîteva piese prefabricate"; trec peste maniera tip advocatus diaboli și semnalez alte moșteniri cu bucluc: celebra Scrisoare pierdută rezonează cu O alegere la Senat publicată în 1878 de I. Negruzzi și cu Une camaraderie a lui Scribe, pe care Caragiale o tradusese, Zgîrcitul risipitor "modelează" ultimul act și discursul lui Cațavencu; o scenă din Noaptea furtunoasă (lectura ziarului) se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
trăirea asociată unor evenimente de viață și capacitatea personală de a înfrunta incertitudinea sau amenințarea pe care aceste evenimente o poartă cu ele. Încercarea de sinucidere este deci răspunsul la o adversitate și exprimă incapacitatea individului de a o depăși. Rezonând prin disperare, sentiment de neputință și nefericire, acesta face un efort de a atrage atenția celor din jur asupra propriei situații. El forțează astfel comunicarea cu mediul față de care se află în situația de incertitudine persistentă. Bibliografie Aionițoaie, C. & Sandu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
dreptul fascinat va fi Etienne Lancereaux, profesor de clinică medicală și anatomopatolog de clasă, deschizător de drumuri în științele medicale, a cărui curiozitate științifică, pasiune pentru studiu, rigoare și severitate profesională, empatie cu durerea omului în suferință și înclinație religioasă, rezona cu întreaga ființă a tânărului învățăcel care, în scurt timp, îi va deveni unul dintre cei mai devotați elev, colaborator și discipol (foto pg. 284 jos,288 jos). După absolvirea cursurilor facultății, în 181, ocupă prin concurs unul din cele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
până la moarte, în sfârșit să fie un învățător al omenirii, mai bine zis un apostol al moralei. Cu asemenea convingeri formate în relația excepțională cu mentorul și maestrul său Etienne Lancereaux pe care-l va venera toată viața, convingeri care rezonau cu sufletul său mare și generos, Paulescu nu putea să aibă altă traiectorie decât cea pe care i -a croit- o destinul spre cinstea și gloria neamului său. Și cum putea să nu-și convingă auditoriul când, prin întreaga lui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Iată însă, că aproape inconștient ("degetele"), artistului genial, pe punctul de a ceda impulsurilor htoniene (ca om, el se supune legilor materiei și are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-o măiastra improvizație. Rezonând cu mișcarea din străfundurile sufletului, tonul lamentației se transformă, aproape imperceptibil, în imn - "marele accent poesc" - în glorificare adusă Creației și cunoașterii extatice pe care o presupune, asemănătoare experienței mistice, cu care actul de creație poetica este uneori asemănat 35
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
identificării naționale. Decisivă este existența unei "comunități de amintiri" (community of recollections), care să păstreze vie memoria "mândriei colective", dar mai ales a "umilințelor" suferite în comun (cf. Hutchinson și Smith, 1994). Și în acest punct concepțiile celor doi gânditori rezonează armonic, Renan (1990) accentuând faptul că "suferința în comun unește mai mult decât o face bucuria. În privința memoriilor naționale, durerile au mai mare valoare decât triumfurile, întrucât acestea impun obligații, și necesită un efort comun" (p. 19). Importanța decisivă a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cristalizată în conștiința intelectualilor și a elitelor politice, de aici și până la "naționalizarea" corpului social în întregul său e cale lungă, presărată de obstacole mentalitare și reziduurile identităților tradiționale. Transformarea țăranilor, ignoranți față de propria lor naționaliate, în cetățeni patrioți, care rezonează identitar cu ideea de națiune, vine întotdeauna cu o întârziere substanțială față de impunerea ideii naționale în rândul intelectualilor. Prin memorie, spre națiune. Rolul memoriei în construirea națiunii a fost îndeajuns subliniat în vasta literatură din științele sociale și istorice dedicată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au trecut preste suprafața acestui pământ; cu toate aceste Românii, ca când ar fi vrut să înfrunte nestatorcinia și vijeliile veacurilor, au stat până astăzi și cu mândrie pot să zică: Noi suntem Români" (Albineț, 1845, p. 9). Aceeași idee rezonează armonic cu mesajul similar transmis în Transilvania de Ion Micu Moldovan, care recurge la aceeași explicație a munților ca aziluri ale naționalității pentru a justifica permanența românească. "Furtunile" care au bătut continuu asupra teritoriului dacic "au înghițit toate popoarele barbare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 78). În condițiile în care țările vecine, rivale geopolitice ale încă plăpândului stat național românesc, investeau masiv în promovarea egoismului național, educația umanitaristă ar fi soră cu sinuciderea statală. Nu aceasta este calea de urmat. Pe bună dreptate, Michailescu rezonează pe aceeași lungime de undă a ideilor cărora le va da glas, câteva decenii mai târziu, É. Durkheim: "La ce ar folosi să concepem o educație ce ar fi mortală pentru societatea ce ar pune-o în practică?" (Durkheim, 1980
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
esențialitatea uitării istorice în crearea națiunii (p. 11) sau definiția idealistă a națiunii ca "principiu spiritual" (p. 19) și ca solidaritate colectivă fundamentată pe o formă specifică de "conștiință morală" (p. 20). Nesensibilizat de aceste reflecții profund novatoare, Delavrancea nu rezonează decât cu ideea importanței limbii în fenomenul național. Mi-aduc aminte că acum 30 de ani Rénan ținu o conferință la Sorbona despre "Patrie". Par'că-l văz. [...] In ultimă analiză el se oprește la limbă. Limba hotărăște despre Patrie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezultatul a două faze succesive: i) coagularea primară a neamului românesc din contopirea elementelor etnice în urma romanizării, urmată de ii) asimilarea slavilor în fondul daco-roman. Versiunea cea mai elaborată a teoriei etnogeniei românești o întâlnim la C.C. Giurescu (1942), care, rezonând cu consensul epocii, admite că "suntem un popor romanic de coloratură slavă" (p. 75). Tocmai prin această "nuanță aparte", conferită de înrâurirea slavică, poporul român prezintă "o posibilitate de civilizație și cultură unică în mijlocul marei familii romanice" (Giurescu, 1942, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Doctrina este consfințită teoretic odată cu publicarea lucrării omonime Ortodoxie și Românism (1939) avându-l ca autor pe teologul națiunii, D. Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N. Crainic, D. Stăniloae atribuie ortodoxiei calitatea supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul cuprins virtual în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legea lăcomiei. E mai bine să ai o sete moderată, o foame moderată, pe care să ți le menții, chiar să ți le protejezi - decât să fii mereu ghiftuit și să nu mai știi ce e lipsa. Cred că am rezonat în sensul Jocului secund de Ion Barbu, și am dori să insistăm întrucâtva asupra acestui „zbor invers”. A plonja în nadir acvatic, adică a-ți urma setea către adevărul cât mai adânc - asta implică drum prin „grupurile apei”, din grup
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]