2,886 matches
-
se observă nici o urmă de acest fel, morfologia perforației fiind intactă. Fețele și marginile corpului piesei sunt ușor tocite. Fracturarea părții proximale și a celei meziale a intervenit fie accidental în timpul utilizării, fie drept consecință a unei acțiuni intenționate (mutilare rituală?) (fig. 2). 8. Rol funcțional prezumat Absența urmelor evidente de utilizare ca obiect suspendat, fixat liber (cu posibilitate de mișcare) pe un fir/fibră de origine animală (piele, lână) sau vegetală (in, cânepă) ne permite să avem în vedere două
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
Deși reduse numeric, pentru fiecare s-a aplicat un alt stil de execuție. Spre exemplu, antropomorfa de la Vogelherd (Germania), considerată feminină din cauza celor doi sâni, nu pare a fi opera unui artizan abil. Probabil că a fost realizată pentru utilizarea rituală, doar în cadrul unei singure ceremonii (Al. Marshack, 1987). În schimb, la statueta feminină, în contur decupat, descoperită la Stratzing (Austria), s-a acordat o mare importanță detaliilor. Capul este ușor înclinat spre dreapta, patru incizii vizibile separându-l clar de
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
lemn, ale căror amprente au putut fi identificate. În centrul său se afla o vatră cu un diametru de 1,5 m, din care lipseau oasele de animale. Autorul a presupus că, în aceste condiții, construcția putea avea o destinație rituală. La Kostenki 1 și 4, statuetele au fost identificate în interiorul unor mari construcții, probabil colective, depuse în mici fose axiale, unde se poate presupune că aveau loc activități cu caracter ritualic (P. Plumet 2006) Foarte interesante sunt observațiile din situl
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
profil, resturile mâinilor par să reprezinte un alt șir de sâni, puțin mai mari decât cei modelați pe piept, în zona anatomică specifică. Dar, această aserțiune ar putea fi luată în considerație numai în situația în care am admite ruperea rituală a brațelor statuetei în cadrul unor ceremonii cultice, așa cum s-a sugerat că s ar fi putut întâmpla cu statuetele masculine ( și feminine), descoperite cu picioarele rupte, dar poate și multiplicarea acestora, tot în timpul ritualurilor, ca o repetare continuă, periodică, a
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Nicolae Constantinescu, „Droaia de ciute” (Comentarii etnologice la un colind românesc), Al. Dobre, Folclorul taberei militare. Motivul lirico-epic „părul meu nu trebe tuns”, Vasile Adăscăliței, Jocul și cântecul de priveghi în județul Vaslui, Maria Bocșe, Vatra de foc în practicile rituale ale vieții în satul românesc din Transilvania, Petru Ursache, Zburător și zmeu, Corneliu Bucur, Condiția modernă a muzeului etnografic ș.a. Se valorifică astfel tezaurul culturii populare nu numai din spațiul transilvănean, ci și de pe întregul teritoriu românesc. V. V. G.
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
epileptici, oligofreni, psihopați, alcoolici. c) Vagabondajul etnic sau migrator specific unor populații care nu se pot fixa într-un anumit spațiu geo-social. d) Vagabondajul mascat, specific omului modem, manifestat prin turism, mișcările Hippies etc. e) Vagabondajul cultural reprezentat prin pelerinajele rituale, periplul lui Ulysse (Odyseea) sau al lui Enea (Eneida). 17. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) Cadrul general al problemei Nicăieri în știință nu este întâlnită o dispută mai serioasă și parcă de nesoluționat ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la Metapont. 28. A doua distrugere s-a datorat sciziunii și trădării unui anume Hippasos, făcut celebru de akusmatoi politikoi în perioada următoare. Hippasos era liderul mathematikoi-lor. 29. Acusmaticii au transformat „regula tăcerii” în „tăcerea de aur” - echemythia (evcemuqía = „tăcere rituală”), care devenea chiar disciplină de învățământ. De asemenea, Hieros Logos (Vorbirea Sacră) a fost supranumită Chrysa épe (crusav evph = Carmen aureum, „Versurile de aur”). În manuscrisele acusmaticilor se folosește obsesiv expresia generică pythagorica chrysa epeea (Puqagorikav crusav evpheav = „cuvintele pitagoreice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Daniel Bell (The Coming of Post-Industrial Society); Ihab Hassan (The Dismemberment of Orpheus: Toward a Postmodern Literature); M. Benamore și C. Caramello (Performance in Postmodern Culture); M. Köhler (Postmodernismus: Ein begriffsgeschichtlicher Ueberblick); Jürgen Habermas (Erkenntnis und Interesse); Mario Perniola (Enigmas, Ritual Thinking: Sexuality, Death, World); V.E. Taylor și C.E. Winquist (Encyclopedia of Postmodernism); Lawrence Calhoone (From Modernism to Postmodernism); Robert Musil (Omul fără însușiri); E. Goffman (The Presentation of Self in Everyday Life); A. Touraine (La voix du regard); B. Rizzi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
McGee, P. (1993), „Decolonization and the Curriculum of English”, în C. McCarthy, W. Crichlow (eds.), Race, Identity, and Representation in Education, Routledge, New York. McGee, P. (1997), Teachers and Curriculum Decision-Making, University of Waikato, Noua Zeelandă. McLaren, P. (1986), Schooling as a Ritual Performance: Toward a Political Economy of Educational Symbols and Gestures, Routledge & Kegan Paul, Boston. McLaren, P. (1989), Life in Schools: An Introduction to Critical Pedagogy in the Foundations of Education, Longman, New York. McLaren, P. (1991), „Decentering Culture: Postmodernism, Resistance and
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cotidiene (utilizăm aici tipologia lui H. Thomae, făcută cunoscută la noi de către profesorul Andrei Cosmovici) și am construit un ghid de interviu corespunzător: 1. „serviciul”: viața în organizații profesionale; grefajul instituțional; autobiografii de grup; 2. goana după produse (coada ca ritual cotidian și mod de viață); 3. organizațiile (de partid, sindicat, pionieri etc.): limba de lemn a ședințelor; asociațiile - organizații neconvenționale; 4. familia (valori, norme, ritualuri): exemple de „roman” familial și traiectorii sociale; 5. prietenii: criterii de recrutare, norme de reunire
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
precum și concentrarea nefirească asupra unui subiect care nu necesită acest efort (de exemplu, învârtirea unei roți de mașină de jucărie un timp îndelungat cu foarte mare concentrare), lipsa aparentă de interes pentru anumite activități care par strict nefuncționale sau social rituale (de exemplu, nu înțelege de ce oamenii își dau mâna când se întâlnesc sau motivația spălatului pe dinți); - maniere stereotipice sau repetitive (de exemplu, fâlfâirea sau răsucirea mâinii sau a degetului, mișcări complexe ale întregului corp); - preocupări insistente pentru părți ale
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vizuali și auditivi, atenție deosebită pentru mediul neanimat, absența fricii în fața pericolelor reale, interes obsesiv pentru stimuli identici și imuabili; - lipsa identității personale: nu se identifică pe sine, tendința de izolare, absența jocului autentic, preocuparea pentru jocuri ciudate, activități stereotipice rituale, lipsă de inhibiție în comportamentul general; - mișcări ritmice de pendulare a capului, rotirea în jurul axului propriu, stări de anxietate extremă, aparent ilogică: control corporal scăzut în contexte specifice; - deficiențe în vorbire, vorbire întârziată, stereotipii verbale, ecolalie, repetarea unor vocale sau
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
este interesat de originile, de „formele primare”, de geneza fenomenelor abordate. Aceastea sunt raportate la alte rituri arhaice, la nivelul de mentalitate care le-a generat. Sunt urmărite stadiile de evoluție a ritului ori a întregului obicei, seriile tipologice, recuzita rituală, textele poetice de ilustrare, mutațiile intervenite în mentalul colectivităților tradiționale. Nu lipsește nici perspectiva comparativă, mai cu seamă contextul sud-est european, pentru a semnala elementele de poligeneză ori de conculturație. Și studiile rămase în periodice se caracterizează printr-o paletă
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
un spațiu de interes (incluzând valorificarea textelor mai vechi), ca și preocuparea pentru stimularea „purtătorilor” ei, mai cu seamă a celor tineri. SCRIERI: Narodjennia symvolu. Aspekty vzaemodii obrjadu ta obrjadovoi poezii [Nașterea simbolului. Aspecte ale interacțiunii dintre rit și poezia rituală], București, 1975; Curs de folclor literar ucrainean, București, 1977; Individualitatea clasicilor. Impresii asupra receptării literare româno-ucrainene, București, 1997. Ediții: Narodni spivanky [Cântece populare], București, 1969; Oi, u sadu vynohradu [Hei, în vie-n razachie], București, 1971; Vidhomony vikiv [Ecourile veacurilor
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
Șiște, pricolici, necuratu (1890), Uitatul (1891), Cei trei frați (1891) și Turca în Perșani (1893). Începute în Șcheii Brașovului, anchetele sale au fost extinse treptat până în Țara Hațegului. Insistând, deopotrivă, asupra jocurilor de petrecere, obiceiurilor la sărbători și a celor rituale, asupra îndeletnicirilor tradiționale, subliniind valoarea artistică a folclorului literar prin analize de texte, P. se dovedește un etnolog aplicat. Studiază Jocurile de petrecere (1888) și observă că unele dintre ele, mai ales cele de copii, își au originea în vechi
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
matură. Mai amplu concepute, lucrările referitoare la „juni” - Sărbătoarea junilor la Paști (1889) și Junii la Crăciun (1890) - reprezintă contribuții de seamă la cunoașterea acestui străvechi obicei românesc. Intenția lui P. de a realiza un studiu monografic asupra tuturor practicilor rituale la naștere, nuntă și înmormântare nu s-a materializat decât în parte, lucrarea alcătuită nedepășind faza descriptivă. Cercetările sale rețin totuși atenția prin câteva probleme privitoare la evoluția acestora sau la valoarea literară și socială a cântecelor de leagăn și
PITIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288828_a_290157]
-
Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
, specie folclorică în versuri ce se rostește la nuntă, de obicei pe un ton ceremonios, și care stăruie asupra principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul al XVIII-lea în scrierile cronicarilor, acestea derivă din polonezul
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
interior și a fluxului psihic. Dacă există o posibilitate de afiliere a acestei rețete la proza contemporană, atunci este vorba de scrisul Gabrielei Adameșteanu (printr-o fericită întâmplare, redactorul cărții). Decesul unui pensionar oarecare - un banal Alexandru Ionescu - și circumstanțele rituale ale unei înmormântări de provincie îi prilejuiesc autoarei o incursiune în mediul amniotic al unei faune umane memorabile. Trei bătrâne - Berenice, Paula și Veronica - reconstituie din fragmente incoerente de memorie destinul lor, pe al altora și soarta unei lumi declasate
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
care Vânătoare interzisă (1967), Pasărea vine la noapte (1968), Planete albastre (1970) ș.a. Ca poet, P. își trage seva din pământul Bucovinei, topos, fundal și temă principală a poemelor sale. Din feerica lume a nordului țării, dominată de vechi practici rituale, autorul preia magia cuvântului și creează elegiac o altă lume, sui-generis, în care elementele de peisaj, oamenii și vietățile își schimbă rolurile obișnuite și regnurile ajung la coabitări insolite. Nu de puține ori „jocul” lingvistic trece pe primul plan. Poetul
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
secole. Se infirmă astfel falsa impresie de coincidență absolută sau, dimpotrivă, de divergență totală, dintre realitatea creației și realitatea terminologică a domeniului, care a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
mitologic, ai cărei adepți au fost A.I. Odobescu, G. Coșbuc, Th.D. Speranția și H. Sanielevici. Astfel, Coșbuc considera balada ca fiind un bocet solar, ciobanul reprezentând soarele, iar maica bătrână, pământul. H. Sanielevici mergea mai departe, atribuind omorului un caracter ritual, ciobanul fiind jertfit unei divinități. N. Iorga a folosit o prismă istoricistă, încercând să stabilească o datare riguroasă a momentului apariției baladei. La rândul lor, Duiliu Zamfirescu și D. Caracostea au adoptat un punct de vedere estetizant. D. Caracostea a
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
competiției deschise. Niciodată însă micii idoli și marile „staruri” de mahala - de la Michael Jackson și Madonna la maneliștii Vali Vijelie și Nicolae Guță - nu vor putea să aducă pacea și armonia între diferitele grupări etnice. Ne putem aștepta ca violența rituală și rivalitatea mimetică să dispară? Experiența ne arată că nu. Creștinii, în schimb, au alte mijloace. Nu mesajul orgiastic al postmodernității multimediatice, nici mesajul efeminat al ideologiilor umaniste îi vor împăca pe români și pe țigani. Pentru curățarea cangrenei este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1981) compară mecanismele psihice de apărare cu mecanismele de apărare socială și încearcă să elaboreze o tipologie a relațiilor dintre aceste două tipuri de mecanisme. Cu titlu de exemplu, mai menționăm că, pentru Mucchielli, anularea retroactivă și legămintele sau anulările rituale ar fi expresia, pe nouă niveluri diferite, a unui mecanism biologic fundamental, reflexul biologic de supunere. Comparația făcută de Mucchielli evidențiază mai multe tipuri de relații și-l conduce la formularea unei constatări: un număr mare de fenomene, fie ele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pune accentul mai mult pe agresiune decât pe culpabilitate și propune denumirea de „identificare cu agresorul” pentru transformarea curentă a agresatului în agresor, prezentă atât în jocurile copiilor, cât și în viața adultă unde se derulează, dintotdeauna și pretutindeni, practici rituale sau de exorcism. A. Freud îi descrie variațiile plecând de la exemplul copiilor care au fost victime de război, întâlniți la terapie (Sandler, 1985/1989). Ea va sublinia, în plus, rolul important al acestui mecanism în constituirea supraeului. Lucrările Annei Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]