10,861 matches
-
larg, pe cele trei bibliotecare, și să răspundă pe cât se poate, coerent la întrebări. I se părea ceva cu totul deosebit: să stea pe brânci și să aștepte întrebările celor trei fete (că cel puțin așa păreau) și, odată cu acestea, ritualul de citire a cărții extrase din teancul cu cărți de joc proaspăt amestecat. Valetul de pică! remarcă Gerard din nou, vocea gravă, poruncitoare, ca de bărbat, a uneia dintre fete. Acuma nu-i în stare să spună ce carte dorește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea a pornit cu frâna de mână trasă. De aceea eram Încă la semafor, prinși ca două gângănii În același bob de chihlimbar. Era cald. Aerul condiționat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
brațul nostru de șosea circulația Încetase - Întreaga caracatiță de asfalt era blocată. Automobilele păreau niște case mititele, situate pe aceeași stradă, din care oamenii ieșiseră, ca niște vechi vecini, spre a discuta strania Întâmplare În care erau implicați. Odată depășite ritualul datului la cheie și intervențiile chirurgicale, fiecare se mânia pe automobilul proprietate personală ca pe o vită care nu răsplătise suficient Încrederea stăpânului. Ce era Însă de făcut? Unui cal care și-a rupt piciorul poți să-i tragi un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mers atunci mai departe: a claxonat scurt, coborându-și ușor geamul din stânga față. Alfina s-a făcut din nou că plouă, fluturându-și absentă ștergătoarele peste parbriz. Mânios, el a pornit girofarul și a tușit scurt din sirenă, iar acest ritual masculin de etalare a puterii a avut, ca mai mereu În astfel de situații, succes deplin: bambina i-a răspuns, În sfârșit, printr-un chicot delicat de ambreiaj. Sigur pe izbândă, Fauvé s-a apropiat agale, polițienește, În timp ce-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi urât În Întunericul din spatele blocului. La fel, cei câțiva oameni care or fi asistat, În acea după-amiază, la goana lui Fauvé după Alfina nu și-au dat seama că era mai mult decât o simplă urmărire, decât același vechi ritual al vitezei desfășurat Între două automobile. Ascultând de un ciudat impuls interior, ca și cum din momentul În care, adulmecând mireasma stranie a Alfinei, simțise că lucrurile nu mai puteau fi altfel decât personale, Fauvé oprise sirena și girofarul și renunțase la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
emisiunile-concurs de teleshopping, În timp ce lucra la o biografie În versuri a fostului iubit. Eu continuam s-o urmăresc peste tot pe Anna, căutând să rămânem măcar câteva clipe singuri, departe de dogme, paradigme și apoftegme, pentru a Împlini acel vechi ritual pe care nici o religie sau curent filozofic nu cutează a-l aborda pieptiș. Când reușeam s-o Încolțesc Într-o bucătărie, tăindu-i orice posibilitate de retragere, ușa unui dulap se deschidea și Își făceau apariția un raționalist și-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dacă o luai de nebun prin nisip În căutarea Fetei Morgana, după două dune te trezeai În recepția unui Hilton. Nici la Polul Nord nu mai puteai scăpa de oameni: parcarea era mereu supraaglomerată și uneori, când urșii polari prinși În ritualul Înmulțirii dezlănțuiau alarmele auto, mii de flash-uri compuneau o auroră boreală În noapte. Da, solitudinea ajunsese un mare lux În acele vremuri, dar dacă era greu să fii singur undeva, să fii cineva devenise aproape imposibil. Eu Însumi fusesem
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar Tit devine un fel de „olandez zburător“ alcătuit din deșeuri. E semnalată În mai multe zone, uneori chiar simultan, la un festival al mării, la o regată de iahting, la un exercițiu al marinei japoneze de coastă, la un ritual de botez În largul Peninsulei Kamceatka. Este văzută trecând prin Strâmtoarea Bering, pentru a pune apoi umărul la susținerea falezelor de gheață care se prăbușesc În ocean. Ecologiștii Își schimbă sentimentele și salută noua orientare a Țâței, care e propusă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru două ore, când până și circulația turbată a mașinilor se domolea, și se culca. După-amiaza se trezea și se reapuca de scris. Seara pleca la o plimbare de-o jumătate de oră, ca un stăpân ieșit Întru Împlinirea unor ritualuri canine, lipsit Însă de câine. Cu ajutorul unui dispozitiv optic care putea face vizibil și ochiul din ciorapii unei dansatoare de cancan țopăind pe scena de la Moulin Rouge, Îl urmăream necontenit. Numai două lucruri Îmi rămâneau În continuare necunoscute. Uneori, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hainele mele și-au luat și ele zborul spre țările calde, iar trei perechi de buze rujate au Început să mă Îmbrace din cap până-n picioare Într-o pijama mătăsoasă din cerculețe roșii. Nu era rău. A urmat un scurt ritual de invocare a ploii, desfășurat În jurul subsemnatului, și În scurt timp alcătuiam un grup statuar de genul zeu plus nimfe deloc odihnindu-se. L-am informat mai devreme pe onoratul cititor despre picioarele Verei, lungi ca două autostrăzi. Bariera fiind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiind cea care ne guvernează viața, asigurând motivații și explicații ale prezentului prin revizitarea trecutului, prin descoperirea modalităților de supraviețuire a discursului mitic în contemporaneitate. Astfel, în Faust problema nebuniei, strâns legată de primejdia visării, este configurată și prin prisma ritualurilor dionisiace, dar și redimensionată la condiția modernității, aici putând fi surprinse relația dintre experiența poetică și cea a psihozei, diferența dintre magie și alchimie, relația dintre poezie și viață sau dintre poezie și opera alchimică (Faust fiind considerat un tratat
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
febră? În urma lui, Christina puse ceapa tocată la prăjit, nu pentru că ar fi intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era sigură că mirosul de ceapă Îi va face bine, o va relaxa. Sau poate că era vorba de un ritual ocult, cu fumigații, descîntece și alte asemenea practici, menite să alunge vreun duh rău? Posibil - dacă ținem cont că, la un moment dat, după ce luă tigaia de pe aragaz și o puse deoparte, se opri cîteva clipe În mijlocul bucătăriei, rămînÎnd pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ordine și curățenie, mai Întîi În camera lui Kiki, apoi În bucătărie, apoi În camera lui Vic, care era și cea mai dezordonată. Naggie ar fi putut-o bănui de o formă de fetișism bine disimulat. Era mai degrabă un ritual la care recurgea În momentele de Îndoială. În timp ce ștergea praful de pe tastatura calculatorului, sau atunci cînd Îi aranja manualele de mineralogie și celelalte hîrtii pe masa de lucru - chiar dacă Vic Îi spusese de mai multe ori să le lase așa cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știu despre ce e vorba. Joanna-Jeni continuă să-i pipăie fruntea, pe urmă gîtul, umerii, mîinile și părți inferioare ale corpului, murmurînd ceva cu ochii Închiși. Deodată se opri și se Întoarse către doamnele care urmăreau, ținîndu-și respirația, acest nou ritual. — Ea va sta În centrul Marii Spirale, spuse. Apoi, luînd-o de mînă pe Christina, o conduse spre locul ales mai devreme. Pășea rar, Îngîndurată, cu pleoapele lăsate, murmurînd În continuare cuvinte nedeslușite. Peste Întreaga adunare se lăsă o liniște solemnă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Joanna-Jeni să lanseze semnalul pentru consacrarea Cercului Haosului. Probabil că, dată fiind slaba competență a majorității celor prezenți, orice semnal ar fi fost, pentru ei, la fel de eficient. Totuși, Joanna-Jeni Încercă să respecte, atît cît Îi permiteau Împrejurările, regulile prescrise ale ritualului. Mai Întîi, amintindu-și În ultima clipă că În ceremoniile magice oficiantul trebuie să poarte pălărie, Împrumută de la doamna Eftimia pălăriuța cu dantelă a acesteia, care i se potrivea destul de bine, și și-o puse pe cap. Apoi descrise cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unei roți. Probabil că a mai spus și alte asemenea cuvinte bizare și dificil de reprodus după care hotărî dintr-o dată să Încheie pronunțînd cuvîntul final, de Închidere a Vortexului: — AEPALIZAGE! Nimeni din cei prezenți nu-și dădu seama că ritualul se terminase. Așteptau În continuare nemișcați, așa cum stătuseră și pînă atunci, respirînd adînc și concentrîndu-se pentru a absorbi cît mai multă energie cosmică și a o dirija spre Polul Sud. Încît Joanna-Jeni, un pic Încurcată, se văzu nevoită să precizeze
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de parcă s-ar fi temut să nu i se ceară dovezi. Mulțimea aștepta În continuare Încremenită, neluîndu-i În seamă ultimele cuvinte, sau poate, zăpăciți de atîtea formule neobișnuite auzite pînă atunci, crezuseră că și acestea din urmă făceau parte din ritual, Încă nu ajunseseră la Înțelesul lor, Încă așteptau să-și producă efectul magic... Poate că totul a fost doar o iluzie, un delir consumat În numai cîteva momente. Mai tîrziu, unii dintre ei Își vor aminti, sau doar vor crede
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că mă prăbușesc, Delfinașule, că sînt o ruină. Unde ești porumbița mea? făcea pe actorul, tot la baie? Să lase la dracu’ robineții ăia. Nu era apă caldă la bideu, și ea trebuia neapărat să se spele, făcea parte din ritualul ei, de ce era nevoie să fie un nesuferit de fiecare dată? Ea cu irigațiile, el cu ciorăpeii, fiecare cu ale lui, spune Tîrnăcop. — Pînă la urmă l-au lăsat pe el în pace și au început să se ciorovăiască între
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care Antoniu, se apleacă, ia din țărâna proaspăt săpată un bulgăre pe care-l aruncă peste capacul coșciugului. Zgomotul sec cu care bulgărele se izbește de capacul din lemn al coșciugului, Îl Înfricoșează. Funcționarul și preotul au pleacat, semn că ritualul de Înmormântare al ultimului ,, Neidentificat,, ,a fost Împlinit. Trece un timp ce i se pare nesfârșit, până când groparii, scuipându-și În palme și mânuind cazmalele umplu la loc pământul. Crucea pe care e scris ,, Neidentificat,, este Înfiptă și ea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajuți, Georgie. Am zgâlțâit-o până mi-a pus o mână pe braț ca să mă opresc. A luat un șervețel ca să-și șteargă ochii și a mai turnat puțin gin. A luat o înghițitură și apoi mi-a întins paharul. Ritualul bine-cunoscut ne-a ajutat să ne revenim. Am strâns lângă mine trupul ei cald și fără vlagă. Și-a lăsat capul pe umărul meu. Măcar trupurile noastre erau prieteni vechi. — Ce este atât de îngrozitor în felul în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și Martin, pentru Georgie și Alexander, numai dragoste, urări de bine și felicitări! Am ciocnit paharele, cam stingheri, și am băut. Am turnat din nou în pahare. Toți simțeam nevoia să bem ceva, așa că am băut cu nesaț. Pe parcursul acestui ritual, în timpul căruia ne priveam unii pe alții, se lăsă o tăcere stranie. M-am uitat la Alexander. Pe fața lui, care acum părea mai severă și absurd de tânără, se așternuse acea expresie rătăcită și nebunească pe care doar fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă rugă s-o Împing mai departe. Poate nu-i plăcea mirosul dinspre bucătărie sau voia să ne continuăm discuția Într-un loc mai ferit. Ne-am deplasat Încetișor prin curte. Un roi de muște, planând În văzduh, Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi unul din băieți. - „Venim imediat“, replică celălalt, verificându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost servit, o doamnă mai vârstnică cu o pălărie se holbă cu ochi mari la sticlele vânzătorului, sporovăind cu proprietarul lor. Când În sfârșit a decis ce gust preferă, Italianul scutură containerul ceremonios, de parcă ar fi fost parte dintr-un ritual religios complicat, și turnă amestecul prețios - care se scufundă cu o grație tardivă În muntele de gheață mărunțită. În curând, mixtura avea să devină foarte galbenă și foarte acră. Mi-era greu să mă smulg de lângă priveliștea aceea. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-un somn lung și adânc - nervii adunați într-o veritabilă piramidă în ultimele săptămâni. Ne încuiem hainele de stradă în dormitorul de la etaj. Pe paturile de fier înșirate perpendicular pe dulapurile de haine, bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi o batistă muiată În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața din obraji și de pe pleoape. În tot acest interval Își focaliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]