1,334 matches
-
bucuria belșugului și mulțumirea față de divinitate „pentru că i-a dat Dumnezeu roadă”. De aici până la sacru nu este decât un pas, pentru că toate acestea induc o stare de satisfacție, bucurie, plăcere, siguranță, ce se transformă În grație față de divinitate exprimată ritualic. Pentru viața cotidiană caracterul ritualic se regăsește Începând cu așezatul mesei, locul la masă, ordinea bucatelor, rugăciunea de binecuvântare și de mulțumire la Începutul și sfârșitul mesei. Toate acestea pot fi asimilate sacrului cu rădăcini adânci În istoria neamului. În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
divinitate „pentru că i-a dat Dumnezeu roadă”. De aici până la sacru nu este decât un pas, pentru că toate acestea induc o stare de satisfacție, bucurie, plăcere, siguranță, ce se transformă În grație față de divinitate exprimată ritualic. Pentru viața cotidiană caracterul ritualic se regăsește Începând cu așezatul mesei, locul la masă, ordinea bucatelor, rugăciunea de binecuvântare și de mulțumire la Începutul și sfârșitul mesei. Toate acestea pot fi asimilate sacrului cu rădăcini adânci În istoria neamului. În plus ele fixează caracteristicile nutriționale
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prin faptul că omul Își satisface nevoile nutriționale pe cale instinctuală reglate fiind de reflexele de foame, sete și sațietate, componenta psihologică este reprezentată de simbolistica alimentației percepută la nivel afectiv, În care servirea alimentelor devine un obicei, capătă un caracter ritualic, ceremonios sau protocolar, de unde rezultă și valoarea lor spirituală, subsumându-se astfel obiceiurilor și tradițiilor locale cu conotație culturală, componenta socială inglobează la rândul ei tradiția și percepția simbolică a importanței și locului alimentației În viața unui individ sau colectivități
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
bine de 3000 de ani În urmă), prima mențiune scrisă apare În Talmud Bavli Mesechet Yevamet 74 B, unde cel de al patrulea băiat al unei familii se exceptează de la circumcizie pentru că primii trei muriseră prin hemoragii datorită acestei proceduri ritualice. În secolul al II-lea după Hristos, maladia este descrisă ca o boală hemoragică fatală de către Rabi Simon Gamaliel, iar În secolul al XII-lea avea să fie descris caracterul familial al bolii de către Maimonides și Albucasis. Este delimitată ca
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
le aduc recompense din partea guvernului mexican. Fiecare pe rând din membrii celor două bande ucigașe își găsește sfârșitul violent, ultimul fiind puștiul. În 1878, acum matur, la 45 de ani, având o ultimă întâlnire cu judecătorul, fostul puști e omorât ritualic și misterios de profesorul de violență, singurul care pare să fie invulnerabil într-un imperiu al răului ca mod de viață și moarte. Este romanul care a fost considerat ultimul western, nu neapărat pentru că nu respectă convențiile (cel bun în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu sunt decât un cadru alienant, în care personajul nu își găsește locul. Zace la soare nu ca să se bronzeze, ci pentru că a fost snopit în bătaie de un polițist brutal, Martinez. Din nou revine în mintea protagonistului imaginea cursei ritualice, în care păstrătorii tradițiilor străbune alungă răul în răcoarea nopții de iarnă, găsindu-și locul în ordinea universului. Preotul soarelui din titlul celei de-a doua secvențe narative este șeful comunității amerindiene locale, ce îi reproșează lui Abel că nu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
vor instaura o ruptură profundă între tradiție și modernitate. De la societățile arhaice până în secolul Luminilor, predominantă a fost soluționarea crizei sacrificiale fie prin victima ispășitoare (ceea ce încă se va mai încerca în Franța, în conflictul franco-german, prin "afacerea Dreyfus"), fie ritualic, în spiritul învierii creștine, fie prin spălarea onoarei în duel, soluție consacrată în viața aristocratică a evului mediu, fie pe calea justiției, care va deveni cea mai eficientă în societățile moderne. Lumea fără lumen este "partea diavolului", cum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Aceasta e și calea nașterii zeilor și a religiilor la popoarele primitive. Până la sacrificiul liber al Mântuitorului, sacrificiile au fost private, locale sau tribale. Sacrificiul iisusiac a fost menit să curme toate sacrificiile reale, spre a fi înlocuite cu sacrificiul ritualic creștin, căci acesta a întrecut orice formă de sacrificiu uman, producând cea mai radicală schimbare în istoria omului. Geniul lui Eminescu a înțeles exact adâncurile sacrificiului hristic, în deplină consonanță cu "descoperirea" lui Girard: Și un stoic ar fi suferit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
civică, ci din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenței umane, acest sâmbure de adevăr care dizolvă adânca dizarmonie și asprimea luptei pentru existență ce bântuie natura întreagă"68. Săptămâna patimilor, moartea și învierea Mântuitorului readuc ritualic, în fiecare an, sacrificiul real, refăcând dialogic unitatea comunităților umane întru iubire, unitate veșnic amenințată de pornirile violenței malefice care ne însoțește existența ca parte a diavolului. Raționalizarea crizei sacrificiale în societățile moderne, cu începuturi încă din vechime, este dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Guinee venereaz] o zeitate numit] Datagaliwabe care „se ocup] în special, de pedepsirea tr]d]rii leg]turilor de rudenie și, pentru această, observ] tot timpul comportamentul social (...), pedepsește minciună, furtul, adulterul, uciderea, incestul, inc]lcarea exogamiei și a tabuurilor ritualice. El îi pedepsește și pe aceia care nu reușesc s]-si r]zbune o rud] ucis]. Ins] nu se preocup] de comportamentul celor neînrudiți” (Glasse, 1965). Populația Manus din Insulele Amiralit]ții crede c] viața moral] a gospod]riei este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Analectelor. Au existat și dezacorduri în rândul discipolilor cu privire la taoismul promovat de c]tre Confucius. Unii dintre ei puneau accent pe ritualul li, în timp ce alții înclinau spre ren (umanism). Conceptul de ren apare frecvent și oarecum bizar în Analecte. Codul ritualic descris de Confucius era alc]tuit din denumiri și definiții ale unor atribuții. Declarațiile sale nu conțin în mod expres formul]ri cu caracter prescriptiv, obligatoriu. Principiile codului li nu sunt segmentate în reguli distincte, generatoare de obligații. În opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
individuale și comune cu cei mai puțin privilegiați. Aceste obligații sunt incluse în Coran în datoria de zakat, un termen care are semnific] „d]ruirea”, „virtutea”, „creșterea” și „purificarea”. Pe parcursul timpului, acesta a devenit un act obligatoriu, asimilat în cadrul pilonilor ritualici ai credinței, care includ rug]ciunea, postul și pelerinajul. Coranul a c]utat s] aboleasc] practicile c]m]ț]rești din cadrul comunit]ții mercantile din Mecca și Medina, stigmatizând-le, deoarece acestea reflectau lipsa unei etici a muncii și exploatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Asemenea formul]ri ale poruncilor și ale interdicțiilor sunt exprimate în termeni etici în c]rțile de drept musulmane. Sunt utilizate cinci categorii pentru a evalua toate acțiunile: 1) Acțiuni obligatorii, cum ar fi datoria de a face rug]ciunea ritualic], plata zakat-ului și practicarea postului; 2) Acțiuni recomandate, care nu sunt considerate obligatorii, cum ar fi acțiunile superflue de caritate, bun]țațe, rug]ciune etc.; 3) Acțiuni permise, în leg]tur] cu care legea adopt] o poziție neutr], adic] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ion Barbu, el se face remarcat încă de la publicarea primei cărți, Echinox în odăjdii, pentru concentrarea imagistică și tendința spre ermetism. Dar lirica lui se va apropia, așa cum sugerează chiar titlul, „și de imnurile liturgice, și de rostirea oraculară și ritualică, îmbibată de gravitate și solemnitate sacră” (Eugen Simion). Trăirea filosofică și religioasă începe să se întemeieze în versuri precum cele din Certitudine: „Cu siguranță lumea-i prea mare / Pentru durerea mică din noi, / Pentru ce-am durat nevârstnici și goi
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
în cenaclul revistei „Amfiteatru” (1979), Ion Gheorghe îl susținuse pentru publicare în suplimentul 15 poeți din „Biblioteca «Luceafărul»” (1980), iar Al. Cistelecan îi prefațase un ciclu de versuri în „Familia” (1982), notând câteva semne („constanța de formă poetică”, „unitatea tonului, ritualic și incantatoriu”, „coerența viziunii lirice”) de bun augur în perspectiva evoluției poetului. Confirmarea o aduc după un deceniu primele sale cărți - Singurătatea supremă, Obiecte după frig (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), Amintiri de pe malul celălalt. Comentariile criticii vizează nota
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
Caracterul solemn al primei scalde este subliniat prin respectarea obiceiului de preparare a unui colac mare și frumos Împletit, pe care se strâng darurile pentru moașă. Prin urmare, pâinea, colacul, azima reprezintă simboluri benefice: bucurie, rodnicie, belșug, fertilitate, puritate. Funcțiile ritualice ale pâinii sunt cea apotropaică și cea augurală, de menire rituală a unui viitor bun. Practica rituală masa ursitoarelor se bazează pe principiul analogiei: obiectele simbolice care se pun vor transfera copilului calitățile: sănătate, frumusețe, noroc. Iată că norocul este
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
acesta se vindeca - aici contribuind și miturile și legendele privind originea regilor merovingieni, din care era descendent și Ludovic al XIV-lea. Prin urmare nu trebuie să ne mire dacă, după încoronare, vreme de două zile, Ludovic, într-o atmosferă ritualică, a trebuit să atinga peste două mii de bolnavi de scrofuloză, zicându-le„Regele te atinge, Domnul te vindecă“. Importanța momentului încoronării, ceremonialul fastuos, mulțimile care îl ovaționau, și au pus profund amprenta asupra tânărului adolescent. Deși privit cu neîncredere de către
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se acuză reciproc de fățărnicie, carierism, lașitate, prostie, după care se încaieră burlesc sub privirea calm dezaprobatoare a Puștiului. Este simbolizat chiar și Ceaușescu, de un Jorj Voicu în costum și purtând pălărie, așezat pe un fotoliu și întorcând lent, ritualic, capul către șoptitorii din stânga și din dreapta lui. Securitatea e și ea întruchipată, de tinerii în combinezoane negre care supraveghează grupul de tovarăși și dinamitează pădurea. Firește că toate acestea au stârnit mici râsete satisfăcute și chiar aplauze în sălile de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în satul Crăcăoani, ca diacon de biserică. Bunicul pictorului a fost preotul Constantin Stahie. Avem de-a face cu o familie în care, din tată în fiu, preoția era vocația principală practicată și transmisă prin consacrarea unuia dintre copii, practicilor ritualice din fața altarului. Numele inițial de botez al străbunului devine numele de familie pe care îl vom întâlni inscripționat pe pânzele pictorului în forma de “Stachie” la începuturile carierei sale, și cel de “Stahi” apoi, pe majoritatea operelor până la sfârșitul vieții
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
dintre Prut și Nistru sau dacă, pe baza rezultatelor investigațiilor din acea regiune, extinde concluziile asupra Întregii Bucovine de nord, aflată În cuprinsul regiunii Cernăuți, incluzînd etnografiei ucrainene orice este În legătură cu ritualurile din calendarul popular bucovinean. 2. Se vorbește despre ritualica calendaristică a bucovinenilor, cultura ritualică la bucovineni, poezia calendaristică ritualică din Bucovina, prin al căror studiu cercetătorii au datoria să trezească În poporul nostru sentimentul demnității, simțămintele măreției și respectului pentru tradițiile naționale. Ar rezulta că poporul nostru despre care
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
dacă, pe baza rezultatelor investigațiilor din acea regiune, extinde concluziile asupra Întregii Bucovine de nord, aflată În cuprinsul regiunii Cernăuți, incluzînd etnografiei ucrainene orice este În legătură cu ritualurile din calendarul popular bucovinean. 2. Se vorbește despre ritualica calendaristică a bucovinenilor, cultura ritualică la bucovineni, poezia calendaristică ritualică din Bucovina, prin al căror studiu cercetătorii au datoria să trezească În poporul nostru sentimentul demnității, simțămintele măreției și respectului pentru tradițiile naționale. Ar rezulta că poporul nostru despre care se vorbește este cel bucovinean
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
din acea regiune, extinde concluziile asupra Întregii Bucovine de nord, aflată În cuprinsul regiunii Cernăuți, incluzînd etnografiei ucrainene orice este În legătură cu ritualurile din calendarul popular bucovinean. 2. Se vorbește despre ritualica calendaristică a bucovinenilor, cultura ritualică la bucovineni, poezia calendaristică ritualică din Bucovina, prin al căror studiu cercetătorii au datoria să trezească În poporul nostru sentimentul demnității, simțămintele măreției și respectului pentru tradițiile naționale. Ar rezulta că poporul nostru despre care se vorbește este cel bucovinean. Dar se poate vorbi despre
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
acord cu dl. Iosif Selejan că Între cultura populară laică și cea religioasă există legături foarte strînse, biserica avînd un rol foarte important În coordonarea vieții colectivităților sociale. De aceea credem că, o dată cu frecventarea bisericilor ortodoxe din Bucovina, În practicile ritualice ale ucrainenilor au trecut numeroase elemente românești. În anul 1912 Zaharia Voronca publica la Cernăuți Mihalcea, cu neamurile boerești ce au stăpînit-o, carte din care aflăm că În această localitate din fostul district al Cernăuților, populația era, la acea dată
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de antropologie creștină. Dogmele sau primirea certitudinii, Iași, Timpul, 2000, p. 62: "A cerceta existența lui Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Iată în continuare o statistică a ocurenței pronumelor interogative 18 în IVLRA: Tipul întrebării CE DE CE19 CINE CARE CÂT CE FEL DE Întrebare propriu-zisă 128 35 30 27 8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1 - Valoare exclamativă 13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]