1,114 matches
-
celebrul articol 209 din Codul Penal, referitor la uneltire contra orânduirii sociale). Munca era împărțită pe sectoare alocate brigăzilor, constituite din aproximativ 50 de deținuți și escortate de câte 8-10 soldați și un milițian. La Poarta Albă se muncea cu roaba, deținuții având de îndeplinit o normă de 3 m3 de pământ excavat, apoi transportul cu roaba la 100-150 de metri, încărcări și descărcări de vagoane, construirea, întreținerea și modificarea de căi ferate, construirea de barăci și clădiri ori sfărâmarea pietrei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sectoare alocate brigăzilor, constituite din aproximativ 50 de deținuți și escortate de câte 8-10 soldați și un milițian. La Poarta Albă se muncea cu roaba, deținuții având de îndeplinit o normă de 3 m3 de pământ excavat, apoi transportul cu roaba la 100-150 de metri, încărcări și descărcări de vagoane, construirea, întreținerea și modificarea de căi ferate, construirea de barăci și clădiri ori sfărâmarea pietrei la carieră. Peninsula era vestită pentru munca la carierele de piatră, efortul fiind foarte dur, motiv
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
programare "nu mai îngăduie" nici o îndoială cu privire la existența Creatorului. Creatorul, cel care ne-a programat drumul vieții, cum afirmă Konrad Lorenz, dar și Petre Țuțea. Nicolae Steinhardt a găsit rețeta universală a fericirii în creștinism. Toate adjuvantele, inclusiv halucinogenele, sînt roabă neolitică pe lîngă rețeta de fericire a creștinismului. Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne dă libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanții de heroină). Creștinismul dă pace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
256, din 9 aprilie 1959. Cu toții vor ajunge în Balta Mare a Brăilei, unde vor lucra la ridicarea unor diguri imense, prin care să se redea agriculturii circa șaizeci de mii de hectare. Totul se făcea manual: săpatul, căratul cu roaba sau targa, descărcarea pe dig, tasarea. Cînd s-a spart digul de protecție și Dunărea s-a revărsat vijelios, șuvoiul de apă a fost oprit de trupurile deținuților așezate în stive vii, pînă cînd alte echipe au închis spărtura. Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de pămînt folosit la ridicarea digului care în final va înconjura Balta Mare a Brăilei, fiind astfel redate agriculturii mii de hectare de pămînt: "Peste trei metri cubi de pămînt trebuiau dislocați cu tîrnăcopul și cazmaua, încărcați cu lopata în roabe și cărați pe o distanță de cîteva zeci de metri, la început, pînă la cîteva sute, mai tîrziu, cînd digul se înălța, iar gropile de împrumut se îndepărtau tot mai mult de baza uriașului val de pămînt. Era o normă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
își dăduseră jos șubele și dormeau din picioare. Brigada noastră căra pămîntul din apropierea unei bălți curate și abia așteptam să vină amiaza. Cînd au sosit butoaiele cu mîncare și s-a ordonat încetarea lucrului, eu eram gata pregătit. Curățasem bine roaba de țărînă, iar acum am deșertat în ea cîteva gamele cu apă, m-am dezbrăcat pînă la brîu și m-am pus pe treabă. A trecut ceva timp pînă am început să năpîrlesc. Straturile de murdărie se desprindeau de piele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe treabă. A trecut ceva timp pînă am început să năpîrlesc. Straturile de murdărie se desprindeau de piele ca resturile de aluat de pe masa unei bucătărese, iar jegul, acest sigiliu al statutului nostru social, cădea și se agita pe fundul roabei ca tăiețeii în oala cu supă. Îmi era puțin teamă să nu fiu pedepsit pentru obrăznicia mea, însă m-am liniștit repede. Aproape toți cei de pe marginea bălții făceau la fel. Li se vedeau spinările încovoiate peste coșul roabelor, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fundul roabei ca tăiețeii în oala cu supă. Îmi era puțin teamă să nu fiu pedepsit pentru obrăznicia mea, însă m-am liniștit repede. Aproape toți cei de pe marginea bălții făceau la fel. Li se vedeau spinările încovoiate peste coșul roabelor, iar concentrarea cu care acești maniaci ai curățeniei își lepădau solzii trezea imaginea unei mulțimi de băieși cernind aurul din nisipul unor albii de rîu. Erau atît de mulți bandiții care nesocoteau regulamentul, încît perspectiva unor represalii colective părea improbabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sugestii de acuarelă, mă proiectau într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-am reluat munca, am încercat un sentiment nou față de antipatica mea roabă de tablă ruginită. În după-amiaza aceea, am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de marmură, cu jacuzzi și aer condiționat. Eram posesorul de necontestat al unei senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime este aventura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din Cadrilater. Erau și repatriați din exil printre noi. Dorul de casă îi făcuse să se întoarcă din țările Occidentului, din Americi, ba chiar din Australia, de la capătul lumii. Securitatea îi primise cu brațele deschise, fără prejudecăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avioane). Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova 30 nov.-17 dec. 1953] Luni 30 noiembrie 1953 Plecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moștenii tronul după moartea lui Ștefan. În anul 1479, domnul suferă două pierderi: la 26 iulie moare Bogdan, fiul Mariei de Mangop, care a fost înmormântat la Putna lângă mama sa. „În același an, august 8, duminică seara, a răposat roaba lui Dumnezeu, Cneajna, fiica lui Alexandru voievod, iar Stanciul Marele a răposat a treia zi după dânsa”. Este pentru a doua oară când este consemnată moartea unui mare boier în Letopisețul țării. Fuseseră amintiți mai înainte Oancea logofăt și Costea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și acordul dintre destinul universului cu cel personal este holomorfic și total. Teama de mutația existențială este îndepărtată prin promisiunea pețitorului de a-i recunoaște statutul superior: „ -Taci (numele fetei), nu mai plânje,/ Că nu te iau să-mi fii roabă,/ Te iau doamnă curților,/ Stăpâna argaților!” (OlăneștiSuvorov). Valoarea magică a plânsului este revelată de gestul nobil al colectării lacrimilor: „Dar nu știu, coase ori descoase,/ Dar la lacrimi știu că varsă/ Și le varsă’ntr’un stacan,/ Le stropește sub
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fetei, face din episodul miresei-pasăre o recompensă pentru tânărul capabil să surmonteze obstacolul cetății invincibile: „- Nu strica, voinic, cetatea,/ Că noi bini te-om dărui:/ Fată dalbă din cetate,/ Potârnichea soarelui,/ Soarelui și-a lunii ei,/ Nu ți-o dăm roabă să-ți fie,/ Și ți-o dăm doamnă să-ți fie” (Bratovești - Vâlcea). Păsărica gălbioară este aici marcată explicit de apartenența solară, în timp ce astrul nopții apare dominat de fecioara din cetate. Lebăda reprezintă o altă ipostază solară a fetei, adusă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmăm calea vieții Împreună. “ Un biet pribeag sunt, Însă merg drept, cu fruntea sus, / Și n-oi ști să fiu orbul care se lasă dus.../ Ci ți-oi Întinde mâna și vino de vei vrea / Dar nu te vreau nici roabă și nici stăpână a mea, / Nici sprijin, nici povară - așa te vreau, și-acum / De vrei să mergi cu mine, gătește-te de drum.” (Elena Farago) Eleva Emilia Mărgineanu (Milly) Cu promisiunea de a ne scrie, eu am plecat În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
credința. Cel care crede în Dumnezeu se eliberează de toate fricile, trăiește în pace și în bucurie. În aceeași ordine de idei, eu unul, consider greșită formularea folosită curent de către preoți la cununie: „se cunună robul lui Dumnezeu Vasile cu roaba lui Dumnezeu Elena”. Noi nu suntem robii, ci suntem fiii lui Dumnezeu. Iar El nu este stăpânul, ci este Tatăl nostru cel iubitor. Mulți sunt de acord că iubirea adevărată e minunată și întreabă cum se poate ajunge la ea. Ea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mama de câteva ori să-l vedem cum arată după operație. La anul o să se ducă iar la serviciu. Mama lucrează pe calculator și face acte pentru firme. Mama a pus în curte o groază de flori. Și-ntr-o roabă a pus. Io nu știu cum le cheamă pe toate. Acuma s-au ofilit, dar vara e foarte frumos. Și cel mai frumos e seara, când e lună plină. Răsare pe dealul din fața casei. Io am zis prima dată că e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și de aici reciprocitatea în furt. Furăm statul, că și el ne jefuiește, furăm unul de la altul. Circulația furtului în natură. Foarte bine, i-am urat veterinarului, să caute un om serios. Unul la optzeci de ani cu coaiele-n roabă, care să nu atenteze la integritatea sexuală a fiică-sii. Totuși, avea și el ceva dreptate. Apropo de seriozitate, un scriitor mai cinic mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a apărut printre noi cu celular. Nici profesorii n-aveau pe vremea aia. Prin ’96-’97, era un lux inutil. Nici oamenii de afaceri, parlamentarii nu prea aveau. Sau, mă rog, puțini dintre ei. Era moda mobilelor gigantice. Transportate cu roaba. Să vadă tot prostul ce meseriaș ești. Că-ți permiți. Ea lucra pe atunci la o companie de telefonie mobilă. Câștiga cam 600 de dolari pe lună. Nu împlinise nouășpe ani. Avea părul galben și uneori portocaliu. Când nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prin redacție și amoroase cu stăpânul lor comun În felul fiecăreia și după gustul sau temperamentul lor divers. (Iară el - mai tare ca patriarhul Abraham din Biblie, carele avea numai două femei, pe Sara ca nevastă și pe Agar, frumoasa roabă egip teancă, numai bună să se culce cu stăpânul ei de nouă zeci și nouă de ani.) Dispariția prematură a unora dintre ele de pe această lume plină de bucurii, dar și de tristeți, și În Împrejurări chibzuite și alese numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În seara aceasta aprinzând eu focul, nu doar alimentându-l, cum am procedat altădată. Și, pentru că vântoasa asta prevestete vreme rea, ajutat de fratele Gheorghiță, meșterul care se ocupă acum de reabilitarea unor chilii mai vechi, am cărat mai multe roabe cu deșeuri lemnoase, utile tocmai la pregătirea patului de jar necesar aprinderii brichetelor. Fiind lumină, mi-am făcut și rugăciunile pentru spovedanie și Împărtășanie, așa că mâine dimineață nu voi mai orbecăi la lumânare sau lanternă. Deși astă-noapte am dormit pe
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
lumânărilor. Cel mai mult mi-a dat de furcă apa Înghețată din cuve, dar până la urmă am răzbit-o, deși n-am avut la Îndemână decât o șurubelniță. N-am Îndepărtat decât gheața de la suprafață, după care am cărat trei roabe de nisip și am creat un strat de câțiva centimetri, În care se pot Înfige mult mai bine lumânările decât În găurile din tavă, care și așa se Înfundau continuu. Acum, lumânarea va arde până va da de nisip, care
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
anunțat primăria din Iași, prefectura, presa. Unde au fost partidele? Toate, nu unul, toate, toate, absolut toate!?......... Slujba a fost oficiată de către preotul Victor, preotul satului Taxobeni. NECROLOGURI LA îNMORMÂNTAREA NATALIEI ILAȘCU 1 octombrie 1999 Părintele Victor: „Pomenește, Doamne, pe roaba lui Dumnezeu, ctitor Natalia, mama deținutului politic Ilie Ilașcu! Dumnezeu să primească tot ce s-a pregătit pentru sufletul adormitei! Dumnezeu să-i dea iertare și ușurință, să o așeze în ceata celor drepți și pe noi bunul Dumnezeu să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Urban al II-lea pentru dimineața și seara și pentru amiază de Grigorie al IX-lea, spre a asigura victoria cruciaților care luptau în Asia pentru liberarea locurilor Sfinte, a mai adăugat întreitul verset: „Îngerul Domnului a vestit Mariei”; „Iată roaba Domnului” și „Și Cuvântul s-a făcut trup”. Nu se poate spune entuziasmul cu care a fost primită această rugăciune de credincioșii din acele timpuri. Cronicile contemporane ne spun că ei nu se rușinau să se pună în genunchi în mijlocul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care se va naște din tine, va fi sfânt și se va numi Fiul lui Dumnezeu. Totul este cu putință la Domnul”. Și atunci lumea întreagă a ascultat un cuvânt mare când Fecioara a vorbit la rândul ei zicând: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. O, răspuns de umilință și de credință! Sf. Treime se bucură și plecându-se către ea cu un gest de dragoste. O aude și o ascultă. Pentru această clipă au fost făcute toate veacurile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]