1,124 matches
-
deveniseră adevărate depozite ale unor terți cetățeni, de vreme ce tot aici se înregistraseră și pagubele numitei Aglaia Carp, soția concentratului Ioan Carp, ce fusese în vremuri de pace servitor al acestei instituții. Printre altele, femeia se plângea de „...pierderea a 3 rochițe de fete în valoare de 800 de lei; 9 cămăși a copilelor - 1000; 4 cearșafuri de plapomă de americă - 2400; un dulap cu vase - 2000”, și altele. Pe 28 iunie, 1941, cetățeanul Vasile S. Negoiță, domiciliat pe str. Melchisedec, nr.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
aspectul pantofilor pot crea o impresie pozitivă, mai ales în fața unei persoane necunoscute. Chiar și un profesor care-Ți admiră inteligența și cunoștințele poate fi impresionat negativ de imaginea unui tânăr cu părul dezordonat, cu pantofii murdari sau de o rochiță nepotrivită cu locul în care te afli. Fie că este vorba de o luare de cuvânt, fie că este o ascultare orală, îți alcătuiești un plan care să cuprindă introducerea, cuprinsul și încheierea. Pentru a fi pregătit, este bine să
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
și cățeluș, apoi să precizeze culoarea zmeului corespunzător. Material didactic: Fișe cu desenele de mai jos. Reguli: 1. Fiecare elev trebuie să realizeze corespondența element cu element, pentru ca fiecare fetiță să aibă un cățeluș; ei vor trebui apoi să coloreze rochițele fetițelor în culoarea zgardei cățelușului ales. 2. Elevii lucrează individual sub coordonarea învățătorului. Câștigă cei care au rezolvat corect sarcina dată. Recompensă: Copiii care realizează corect corespondența dintre elemente și care colorează corect vor primi o cutie de creioane colorate
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
de la iarmaroc, pe care-i tăia la sărbătorile de iarnă locatarii din curtea noastră. Într-o zi, sora mea mai mare, care pe atunci era o mogâldeață de fetiță, s-a apucat așa, din proprie inițiativă, să culeagă în poala rochiței ouăle de la găinile noastre. Tocmai când venea cu poala plină de ouă dinspre stoguri spre ușa noastră, mama, care-i dăduse laptele în foc și era cam cătrănită, nu mai stătu pe gânduri și strigă aspru la fată: - Ce-ai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mama, care-i dăduse laptele în foc și era cam cătrănită, nu mai stătu pe gânduri și strigă aspru la fată: - Ce-ai făcut, nenoroceasca cui te are!?! Fetița, care s-a speriat de glasul furios al mamei, scăpă marginea rochiței din mânuțe și toate ouăle, căzând, s-au spart în bună parte. Atunci mama, dându-și seama că a greșit, a luat fetița în brațe și a sărutat-o, îmbunând-o. Unde ești tu, beată mamă acum? Poate nu știi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram atât de fricoasă, încât mă temeam și de umbra mea. Aveam părul răsucit în codițe și eram îmbrăcată cu rochiță și șorțuleț înflorat, cu ciorăpei albi trei sferturi și cu pantofiori de lac, negri. Așa erau timpurile, așa era lumea și așa erau locurile acelea atunci. Eram două verișoare, ea era mai mare decât mine, avea vreo doisprezece ani, atotștiutoare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să afli, taci sau îl întrebi pe Costache a lu’ Pătru, că și-o furat-o an’țărț, când l-a luat gura pe dinainte. Iar acu’ o are dinapoi. Cătălina, fata care servea la mese, râdea și sălta breteau rochiței subțire și înflorată. Mai făcea cu ochiul la câte unu, care era mai tinerel și bun de însurat. Eu am trecut repede și m-am oprit la masa unde îl zării pe nea’ Florin. Mai era cu doi bărbați la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o grădină imensă, în care să cultive nu doar flori obișnuite ci și flori sălbatice, gingașe, de-o frumusețe rară, dar trecătoare, ca toate florile de câmp. De l-ar fi întrebat cineva, ar fi răspuns că macul de câmp, rochița rândunicii, garofița și cicoarea erau cele mai frumoase flori din câte existau. Dar pădurea! Crengile, privite din unghiuri diferite, conturau pe cer, sau pe fundalul întunecat al frunzișului, o mulțime de imagini, unele înfricoșătoare mai ales pe-nserat, altele amuzante, sau
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o săptămână la pat. Cât ar fi vrut s-o ajute... cât!... Anuca se transforma de la o zi la alta, uimitor de repede. Copilăria ei creștea, spre viață, ca zborul ciocârliei spre soare. Frumoasă la chip, înăltuță, subțirică, purtând o rochiță, cusută de doamna învățătoare pentru ea anume, albă înflorată, cu o fundiță roșie la mânecuțe și la piept... Cu buzele vii și obrajii fragezi și rumeni, când mergea în sat, atrăgea toate privirile asupra ei. Surprinzător, dar, deși trăia izolată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un fel, viața ei nu ajunsese să fie așa cum se așteptase pe vremea când se plimba țanțoșă simțindu-se, pentru o zi, ca o prințesă din lumea zânelor (această etapă durase mai puțin de un an, timp în care purtase rochițe roz și o lăsase pe mama să-i pună agrafe și panglici în părul bălai și ondulat. După aceea hotărâse că prințesele-zâne nu mai erau la modă, își tăiase părul cu o forfecuță de unghii - spre groaza mamei sale - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
importante decât banii. Se ridică și se privi în oglinda dulăpiorului. Buza tot umflată îi era, cu toate că acum părea să scadă. Zău așa, se gândi, câteodată chiar mă port ca o disperată. Se duse în dormitor și scoase din dulap rochița nouă și drăguță pe care o cumpărase cu o reducere de douăzeci la sută dintr-un butic micuț de pe Shop Street. Trăgându-și rochia peste cap, se lăsă în voia gândurilor despre viitorul ei și al lui Aidan. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
petrecere. Hotelul era deja ticsit când ajunse ea. Se bucură că cedase până la urmă și stătuse atâta la salonul de frumusețe, pentru că fiecare femeie de acolo arăta transformată, și ar fi fost dezastruos dacă ar fi apărut, așa cum intenționase, în rochița ei neagră veche și cu părul aranjat de mâna ei. S-ar fi simțit groaznic. Așa, se simțea minunat. Merse la bar și ceru un pahar de vin. Compania avusese un an foarte bun, așa că acum le oferea băuturi gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
clipă, care poate nu se va mai repeta, o vezi deodată: o față subțire, ca modelată într-o coajă de sticlă luminoasă, niște umeri goi și firavi. O păpușă de cârpă strânsă la piept. Codițe lungi, cuminți, coborând peste decolteul rochiței de stambă, ca un sac diform care îi lasă doar umerii goi, ca niște lujeri. Vă priviți în ochi. Ea se înalță spre tine. Te sărută lângă colțul gurii, îți strigă niște cuvinte disperate, dar noaptea nu conduce durerea, vă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul unei bile de sticlă pe mozaicul podelei, sărind stângaci în căsuțe strâmbe de șotron, ștergîndu-mi palmele de creta colorată pe țesătura aspră a rochiței... uitîndu-mă, la fereastră, pe pozele unei cărți cu dragoni... Nu-mi mai aminteam însă în nici un fel însuși apartamentul, nu știam cum erau orientate camerele, ce mobile aveau părinții mei pe atunci, deși fragmente nebuloase, amestecând anii și locuințele, mi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atâta vreme? Căci ochii aceia negri și fermi, genați delicat, erau ochii mei, așa cum mi-i văzusem de atâtea ori în oglindă, în prima copilărie, ca să-i uit apoi pentru atât de lungă vreme. Ființa cu cozi împletite stângaci, în rochița cu un desen în piept, știam acum, eram eu. Acum îmi aminteam (dar se numește amintire leșinul acela, topirea aceea în chinul nostalgiei?) pozele străvechi din pachetul pe 179 care-l găsisem cu doi ani în urmă, ciudatul capriciu al
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
masă cu cearșaf aspru pe ea, sub o mare farfurie plină de becuri orbitoare. Un cap bărbos s-a aplecat deasupra mea, am mai țipat o dată, cu disperare și n-am mai știut nimic. Am plâns apoi săptămâni întregi după rochițele și păpușile mele, dispărute pentru totdeauna... 180 Toate astea-mi veneau deodată în minte, cu presiunea enormă a unui arc comprimat cu efort ani de zile, pe când mă dizolvam în fericirea și suferința odăii interzise. Zîmbindu-mi de bun venit, copilul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
foarte, foarte sus, Corina, arată-mi! tu mai întâi! Tu! Cântă și păsărelele, amândoi deodată! Acum! Dar eu n-o văd pe-a ta fiindcă m-ai lăsat numai pe mine să fac gestul, m-ai păcălit! Și printre copaci rochița albă a fetiței se pierde curând, un foșnet de frunze, foarte, foarte, desenez! Cinci ani, ce bine e! Râd! Râzi! în jurul meu se-nvârte soarele, și soarele se-nvârte în jurul meu, mâinile nu mai sunt ale mele, desenez cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am de-a face cu tenebrosul univers al dorințelor masculine, o răsucesc pe neastâmpărata fetiță din spatele meu și-o aduc în brațe peste desenul neterminat al surorii ei, își încolăcește brațele în jurul meu ca o iubită așteptând s-o sărut, rochița ei albă cu floricele albastre i se ridică, cea mică însă, îi spun impropriu cea mică, par să fie gemene, nu-i decât diferență de-un an între ele, cea mică a ajuns-o la înălțime pe cea mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Chiar mereu plouă în țara asta anostă? — Nu știu, răspunse el nervos. Eu nu am decât douăzeci și șase de ani. La intrare, Lisa fusese întâmpinată de o fată pe nume Trix. Era plină de coșuri pe față, purta o rochiță transparentă și țopăia de pe un picior pe altul ca să se încălzească. Când a văzut-o pe Lisa, fața i s-a luminat și a aruncat rapid țigara. —Ce’aci? mârâi ea, lăsând să scape ultimul fum din țigară. Mortali pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părerea. La fel i se păruse și lui Clodagh cu puțină vreme în urmă. —Ei bine, nu este, spuse Clodagh fermă, după care își reorientă atenția înapoi la haine, hotărâtă să le vină de hac. Până la urmă, a cumpărat o rochiță strâmtă de la Oasis, atât de scurtă și de transparentă încât Ashling se gândea că până și Trix s-ar gândi de două ori - și așa ceva nu se întâmpla tocmai des. Când o vei purta? întrebă Ashling curioasă. Nu știu. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iarbă. Dar, odată cu trecerea timpului, chiar și ea putea vedea că hainele pe care trebuia să le îmbrace erau murdare. Veselia a făcut loc nesiguranței. Ceva nu este în regulă. —Să port asta azi? Se prezentase mamei ei într-o rochiță de vară murdară. Observă-mă, observă-mă. Ochii morți ai mamei sale se ridicară dintr-o figură de om chinuit de durere. — Dacă vrei. Janet și Owen nu erau nici ei tratați mai bine. Și nici mama ei nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fire veselă, sociabilă și mă adaptez destul de ușor; de curând am schimbat școala, dar mi-am făcut destul de repede noi prieteni. Îmi place să fiu diferită, de exemplu prefer să port blugi și tricouri sau haine sport decât fustițe sau rochițe. Ador culoarea albastră și urăsc rozul! Cu toate acestea, nu sunt o fire băiețoasă, sunt doar o sportivă serioasă! Sunt săritoare și protectoare; îmi place să-i ajut pe copiii mai mici atunci când sunt necăjiti de colegi. Sunt sensibilă și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și mai atent pe noua ei prietenă. Avea o înălțime potrivită. Un chip peste medie, cu un năsuc simpatic și un zâmbet frumos. O figură destul de frumușică, își zise ea, deși era aproape imposibil să ghicești ce se afla sub rochița aceea babydoll. Nu suporta rochiile gen babydoll. Orice femeie din lumea asta, inclusiv ea, arăta fie îngrozitor de grasă, fie gravidă în opt luni într-o rochie babydoll și, cu toate astea, erau ultimul răcnet. Adriana bănuia că Mackenzie ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]