9,222 matches
-
trebuia neapărat să ne găsească ferchezuiți, faptul că În timpul excursiei de o oră de-a lungul coridorului nu puteam fi văzuți decât de către aceiași colegi de celulă nu a putut Îndigui acest ciudat val de cochetărie, care nu a rămas rodul unei simple furtuni, ci a deprins caracteristicile unei maree, permanentizându-se Întâi ca obicei, apoi ca reflex, și sfârșind prin a se instaura ca obligație. Din motive obscure, simțeam nevoia de-a fi mereu aranjați și spilcuiți. Când cineva mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-ar părea "privilegiate". Pot doar să-i asigur că nu există plăcere mai mare decât să-ți petreci câteva ore pe zi în preajma unor oameni deștepți și talentați (și nu arareori bizari) și să dai "bunul de tipar" pe rodul muncii de o săptămână sau o lună. O revistă joacă în viața comunității rolul drojdiei în aluat: dă consistență, gust și o indescriptibilă savoare cenușiului trudei de fiecare zi. Ceva misterios iradiază din orice redacție, trecând prin ziduri și peste
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
Dar s-a Întrebat oare cineva de ce sunt leneși românii? Explicația acestei situații, În consens cu Învățătura materialismului istoric, este următoarea: de-a lungul secolelor, românii au fost permanent sub stăpînirea unora și altora, care au căutat să le fure roadele muncii. Și atunci, s-au gîndit că, decît să muncească degeaba, mai bine stau degeaba, situație care se perpetuează pînă În zilele noastre. În consecință, pentru acești oameni, hrana a constituit Întotdeauna o problemă, aș putea spune, dureroasă. Din momentul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oamenii noștri au avut realizări deosebite acolo, iar la mijlocul anilor ’80, cu ocazia primei vizite oficiale efectuate pe pămînt australian, am constatat că unii dintre ei ajunseseră să se ocupe de afaceri foarte prospere. Însuși fostul primar al orașului Melbourne, Rod Atkinson, se asociase cu un român, Împreună cu care deschisese un hotel și un restaurant. Am primit cu satisfacție invitația de a lua masa la Restaurantul București, aparținînd celor doi, după ce generalul Pleșiță m-a asigurat că proprietarul român al acestuia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
colegele și în cele din urmă hotărîse să formeze nucleul. Cînd mi le prezinți și mie pe restul fetelor? se arătase Roja peste măsură de nerăbdător imediat ce fu informat că în sfîrșit se coace ceva serios, că planul său dă roade. Te-ai pricopsit cît pentru zece vieți, norocosule, începu Roja să se felicite pe sine după prima întîlnire clandestină pe care o avuseseră toți patru. V-am spus eu fetelor, că merită să încercăm marea cu degetul, le întîmpină Angelina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai mult captivă aroma ei. Vara făceam acest lucru În fiecare dimineață desculț, În livadă, lângă o brazdă de tufănele luând apă dintr-o cană de lut. Simțeam limba rece și amorțită plăcut. Urma o inspecție prin livada gemând de rod, ca o femeie În pragul nașterii. Iarba se culca supusă sub pașii mei și răspândea o mireasmă puternică, nedefinită, care mă amețea. Dumnezeu o luase pe mama acolo, sus În ceruri, cu gândurile ei cu tot, cu amintirile ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
greu de ținut minte... Uite luna, Antoniu, e ca o turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de dimineață, bună. O să mi-o amintesc toată vă culcați târziu, și mâncați viața. pâinea durerilor. Astfel, El dă somn preaiubitului Său. Am transcris pentru tine Psalmul 127. Mi-a plăcut foarte mult. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui Plăcințica este o răsplată. Ca niște săgeți În mâna unui viteaz, așa sunt fiii tinereții. Ferice de omul care și-a umplut tolba cu ele; lor nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unit oare și ce Îi desparte acum? Ce au avut În comun? Se mai iubesc oare? Am ajuns În casa asta acum șase luni, cu cei doi copii ai mei: un adolescent de 17 ani și o fetiță de 7, roadele Ă ca să folosesc un cuvânt banală unei căsnicii cu un antrenor de tenis, și mezinii, doi gemeni băieți, În vârstă de 5 ani, Înfiați cu doi ani Înainte ca mariajul meu să ia sfârșit, de la o verișoară bolnavă de scleroză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci! De cinci secole și mai bine, geniul tău strălucește ca un astru pe bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unei țări Înapoiate. -Oricum, Uniunea Europeană e o șmecheră fără pereche. -Exagerați! Dar șoselele, podurile, trenurile confortabile, mașinile nepoluante, turismul, interzicerea fumatului În locurile publice, de care ea are grijă, pompând sume uriașe de bani?...,O să vedeți nu peste mult timp, roadele ... Antoniu a obosit, ridică din umeri și scrie, cu piciorul În praful de la rigolă, cu litere cursive, citețe: Uniunea Europeană... S-a jucat destul. În fond, ce rost are să dea niște răspunsuri dureroase, cinice, neavenite, unor Întrebări pe care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am găsit că mariajele între frate și soră erau destul de frecvente, mai cu seamă în rândurile zeilor și regilor. În definitiv, cine putea fi un partener mai potrivit pentru un frate de viță regească decât o soră de viță regească? Roadele acestor împerecheri, am observat, erau de tot felul, uneori adevărați monștri. Când imaginația mea nu era prinsă în astfel de speculații, urmăream, într-o manieră incompetentă și nesatisfăcătoare, firul legăturii dintre Palmer și sora sa în anii copilăriei. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dumnezeu și nici n-a existat vreodată, îmi pare rău, dar în vocabularul meu asta se cheamă minciună! — Și-atunci, cine a creat lumea, Alex? mă întreabă el plin de dispreț. Îmi închipui că, după mintea ta, totul a fost rodul întâmplării. — Alex, se bagă-n vorbă și soră-mea, tata vrea să spună că, chiar dacă nu vrei să mergi cu el, ai putea măcar să-ți schimbi hainele... — Da’ de ce? urlu eu din toți rărunchii. Pentru ceva ce n-a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mama pe plac? Și-a făcut ea socoteala că două țâțe plus doi craci fac patru? Pare-mi-se că mie mi-au trebuit două decenii și jumătate ca să ajung la acest calcul brutal. Of, probabil că totu-i doar rodul imaginației mele, zău așa... Taică-meu... cu o șikse? Imposibil. Nu era el în stare de una ca asta. Propriul meu tată să fi futut o șikse? Recunosc, la o adică, strâns cu ușa, că o futea pe maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ohio, promite-mi că n-o să urci la volanul unui automobil decapotabil. Ca să pot închide liniștită ochii seara în pat, promite-mi, Alex, că n-o să-ți riști viața cu vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă. Și nu vrem ca rodul ăsta să cadă din pom înainte de a se fi copt! 1. Promite, măi, Rodule, că n-o să urci niciodată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
promite-mi, Alex, că n-o să-ți riști viața cu vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă. Și nu vrem ca rodul ăsta să cadă din pom înainte de a se fi copt! 1. Promite, măi, Rodule, că n-o să urci niciodată într-un un automobil decapotabil. Ia, un fleac, acolo, ce te costă să-mi promiți atâta lucru? 2. O să-l cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ÎN TINE ȘI PE URMĂ O SĂ TE ABANDONEZE SÂNGERÂND ÎN DRUM! UN COPILAȘ STRĂLUCIT, NEVINOVAT CA TINE, O SĂ TE MĂNÂNCE DE VIU! Ea să mă mănânce pe mine de viu? Ei, dar știm să ne revanșăm și noi, copilașii străluciți, roadele. Știi, desigur, bancul ăla cu Milty, soldatul care dă telefon din Japonia. — Mami, zice el, aici Milton, am vești bune! Am cunoscut o japoneză minunată și ne-am cununat azi. De cum o să fiu lăsat la vatră, vreau s-o aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
revistă literară, sau, dacă în holurile hotelurilor ar fi standuri cu cărți, ar fi putut cumpăra un roman, indiferent de cine, chiar dacă ar fi fost exemplar unic, pentru care să alerge mulți cu sufletul la gură, să piardă vreme, nervi. Rodul muncii tale în ceasurile tîrzii, la masa de scris, aruncat de ea sub tufe, unde se ușurează cîinii." Înainte de a schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș face-o și eu pe grozavul spune un șofer aflat prin sala de informații. Bine întreținută că noaptea-n garaj mai mult de ea se ocupă mecanicii, motor bun, puternic, traseul Iași Valea Brândușelor este fără probleme... Nu oricine "roade oase", ca Andrei... *** Muzica de la radio întregește somnolența din cursă. Roțile mari, aproape uriașe, taie cu siguranță valurile mici de zăpadă ce se aștern tot mai des de-a curmezișul. În dreapta, un simbol al industrializării anunță intrarea pe teritoriul județului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă exiști și pretinzi că ești "bun și de oameni iubitor", de ce-ți bați joc de mine?" s-a întrebat Maria cu groază, simțindu-se atunci, pentru întîia oară, înfiorată profund de gîndul că fetița aceea e copilul ei, rod al unei seri de infidelitate născută dintr-o nebunie, ca o explozie din subconștient a dorinței de-a cunoaște și un alt bărbat, pe care, odată cunoscîndu-1, și 1-a înfipt adînc în suflet, să aibă la ce se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lucru, văzînd că tata tot nu vrea să semneze, am rupt-o cu el. Era la modă să-ți renegi obîrșia, să-ți schimbi numele... Hm! surîde Săteanu parcă-l și văd pe Haralamb la ședința următoare cum a elogiat roadele muncii sale: "N-a reușit să-l lămurească pe tatăl său, un țăran avar, înrăit, dușman declarat al e-t-c și atunci a rupt-o cu el. Ba mai mult, tovarăși! Într-o perioadă cînd toți tremurau în fața familiei Bujoreanu, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care a avut tăria de caracter, tărie consolidată pe o conștiință nouă, muncitorească, a avut îndrăzneala s-o critice pe soția lui Bujoreanu. Cîți au mai făcut-o, tovarăși, atunci, cîți?!" Și uite-așa, oftează Săteanu m-am trezit erou. Rodul muncii tovarășului utemist Haralamb. Adevăru-i surîde Săteanu că-mi era așa de dragă profesoara încît o dată, cînd ne-a luat peste picior, m-am dus la director și am reclamat-o; nu pentru ca ea să pățească ceva, ori s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care a crescut-o pe Doina. Prin ce-s mai bună eu ca el? Pentru că n-am încercat să scap de sarcină? Era prea tîrziu cînd am aflat, m-am temut de sănătatea mea, departe de mine gîndul că era rodul unei mari nebunii -, că de scăpat tot am scăpat, dînd-o la orfelinat. Era și greu, dar... nu, eu n-am avut niciodată sentimente profunde, de mamă, poate pentru că nici n-am vrut să mă gîndesc la ea. Ce urlă vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nas că n-aș fi în stare să arunc cinci mii de lei... probabil că a chiuretat-o vreodată, și știe... Doamne!, cum de-i posibil să existe o asemenea femelă, Maria Săteanu, ce-și ignoră pînă la ură propriul rod al pîntecelui?; ești treaz, Doamne?, auzi?, înțelegi?, și de ce nu-mi răspunzi?!... Nici n-am nevoie de răspunsul tău, Doamne; am avut, în schimb, parte de Cristina, fata din clipele sublime, cînd mi-a dovedit cu prisosință că numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a plămădit Doinița plămădit, Doamne, de ce nu-s mai cult, să găsesc cuvinte mai frumoase?! -, atunci, din cauza mea; așa mi-am zis întotdeauna; eu sînt Diavolul acelor întîmplări, eu am semănat ispită și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]