1,470 matches
-
a lacăt, șovăise, apoi, luîndu-și cel mai măreț ifos, zisese sacadat, deci sarcastic: - Dumneata, madam, ai crezut că trăiești cu proștii! apoi ieșise. Nu era decât o atitudine de circumstanță. De fapt, Rim nu știuse. închipuise poate, în râs, o romanță de juneță a Linei cu Lică, iar dacă cumva se întrebase vreodată a cui e Sia, nici un moment nu-i venise în minte că Lina ar fi putut avea curajul să o aducă în casă. . . Lui Rim îi trebuia numai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
efluvii de dragoste ce se simte pregnant din priviri și din gesturi. Ulterior, pe parcursul zilei s-au adăugat alți și alți prieteni dragi. Mariana și Liliana se întrec cu vocile lor puternice, vibrante, cu înalte calități de voci cultivate. Multe romanțe, mai vechi și mai noi, precum și o salbă de piese de rezonanță deosebită din muzica ușoară românească și chiar și străină. Pe lângă vocile lor tonice, eu mă mulțumesc doar să fredonez, să mimez melodii atât de frumoase, care de multe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și mai rele. Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul și că amestecam în relațiile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care m-au împins, ori m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. Îi plăceau lui romanțele? Eu le detestam. Se lăuda că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit îndemnat să-mi pierd timpul hoinărind prin cartier unde mă înhăitasem, cum zicea el, "cu toate gunoaiele". Desigur, pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și mai rele. Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul și că amestecam în relațiile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care m-au împins, ori m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. Îi plăceau lui romanțele? Eu le detestam. Se lăuda că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit îndemnat să-mi pierd timpul hoinărind prin cartier unde mă înhăitasem, cum zicea el, „cu toate gunoaiele”. Desigur, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
estetismului românesc are loc în preajma anului 1908: atunci se produce și segregarea polemică dintre „tradiționaliști” și „simboliști” în mediile cafenelei literare (Kubler, Capșa, Terasa Oteteleșanu). Segregarea se va prelungi, complicîndu-se în cadrul proaspăt-înființatei Societăți a Scriitorilor Români. Tot în 1908 apar Romanțele pentru mai tîrziu, Casa cu geamurile portocalii și Revista Celor l’alți cu primul nostru manifest simbolist, Ovid Densusianu publică în Vieața nouă pledoaria „Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare“, iar Iosif Iser îi aduce la București en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iulie/14 august 1896, pp. 16-17, 28-29 august 1896) de prezentare sintetică a curentului din întreaga noastră presă literară”. Simbolismul românesc este discutat de aceasta prin prisma celui francez, cu sublinierea contribuției lui Rimbaud și reliefarea antipozitivismului structural. După apariția „Romanțelor...“, Ion Minulescu va fi remarcat, cum spuneam, de către I.L. Caragiale și recomandat lui M. Dragomirescu la Convorbiri critice, cu argumentul caracterului „viril” al poeziei sale („În orașul cu trei sute de biserici este ceva de neprețuit! Asta nu mai e domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune. (Și în plan politic Minulescu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune. (Și în plan politic Minulescu face o figură aparte, ca adept al Partidului Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primului număr - cu poemul „Ură“ (adaptat după Cecco Angioleri), exclus cu 15 ani în urmă din sumarul ediției a doua a volumului Excelsior. Al.T. Stamatiad își onorează colegii mai tineri cu poemul „Templul iubirii“. Ion Minulescu publică în avanpremieră „Romanța unui rege asiatic“, iar Claudia Millian - două îndrăznețe poeme simboliste de un erotism aprins: „Ție, obsesia mea“ și „Filozofie banală“, ultimul cu metafore explicate între paranteze. În numărul 3, la rubrica de note, e prezentată „lucrarea despre cubism scrisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin figurație (nave, trenuri) atingere și cu «poezia spațiului», lirica minulesciană de dinainte de primul război este, în același timp, întru cîtva futuristă, în virtutea retorismului patetic și a poetizării produselor civilizației și tehnicii”. Atitudinea futuristă era perfigurată încă, de fapt, din Romanțe pentru mai tîrziu (1908), unde un poem post-cronic („Romanța celor care vin“) amintește articolul-manifest din Revista celor l’alți: „Veniți cu toți cît mai e vreme/ Și mai puteți cînta -/ Veniți!.../Veniți să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lirica minulesciană de dinainte de primul război este, în același timp, întru cîtva futuristă, în virtutea retorismului patetic și a poetizării produselor civilizației și tehnicii”. Atitudinea futuristă era perfigurată încă, de fapt, din Romanțe pentru mai tîrziu (1908), unde un poem post-cronic („Romanța celor care vin“) amintește articolul-manifest din Revista celor l’alți: „Veniți cu toți cît mai e vreme/ Și mai puteți cînta -/ Veniți!.../Veniți să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii/ Și-n versuri fantasmagoria și vraja noilor magii!...// Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici peste propria cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele cazuri, referențialul/realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală! Patrie în care e sortit să pregătim cu o sută de ani mai înainte cărțile și legile, pentru ca atunci, la vremea potrivită, nevoile și gusturile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neliniștit și zvârcolitor, direct spre gâtul ofilit al Nălbicăi. Și pe urmă a început s-o chinuiască. Se scula cu noaptea-n cap și alerga până la pădure. Râdea singură în mijlocul curții pline de argați ori cânta de răsuna casa cine știe ce romanță deșucheată. Așa că i s-a dus repede numele de nebună. De aceea nimeni nu s-a mirat când Nălbica a hotărât să se întoarcă la mănăstire, renunțând la toată averea. A dat pământurile locuitorilor din Coteni, să le stăpânească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sub castanii înfloriți. Haiku 2 aromă de capucino pe masă un trandafir alb. Haiku 3 livadă înflorită nașii, la o cafea... Haiku 4 prin stufăriș două rațe și-un cântec de broaște. Haiku 5 ghiocei și-o invitație pe pasarelă romanță. Lăzărescu Adriana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis Captivă într-un vis mă simt. Înlănțuită tind spre-un vid infinit. Mă lupt zadarnic, dar cred În împlinirea unui vis, Un vis
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cunoscut îndeaproape pe căpitanul de pe KM 103. Știu cum a pierit el și vasul lui. Mai știu că era austriac, îl chema Ludwig Adler și era intermediarul dintre Führer și un bijutier din Rio de Janeiro. I-am turnat o romanță cu mistere și pauze, cu un „se pare” bine plasat și cu „bijuteriile doamnei Braun pentru renașterea Reichului”. A fost suficient de naiv încât să creadă tot. L-a sunat imediat pe Dietmar, arheologul de care îmi vorbise, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși ceva o nemulțumea. Își aranjă părul răsfirat de briza mării. Se scărpină la brațul stâng. Nimic n-o ajuta să scape de această stare neplăcută. Fixă din nou peisajul pe care, cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în gând. Simțea că sufletul lui este undeva, alături de al ei și îi aude toate gândurile și durerea din ele. În camera unde se afla sicriul, într-un colț, pe banda unui magnetofon se auzea în surdină melodia lor preferată, „Romanță fără ecou”, versurile lui Ion Minulescu, cântată de formația Mondial... “Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... " Își amintea prima lor întâlnire, primul sărut, prima dragoste
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să te întreb: Îți place Aurica? Felix făcu un gest evaziv. - Să te ferești de ea, că umblă să se mărite și se-ndrăgosteștede cine-i iese-n cale. Otilia sfârșise de depănat ibrișinul și acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix.Fata ridică o privire indignată asupră-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr că e cam gras, recunoscu ea gânditoare, am să-i spun să slăbească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cumpărase tanti Aglae, dar nu putea să cânte decât câteva linii de exercițiu elementar. Mai mult decât muzica propriu-zisă îl pasionase colectarea materialului. Își făcuse un album de muzică, în care copiase tot ce-i picase în mînă: arii populare, romanțe italiene, fragmente de operă pentru partea cântărețului solist, cântece populare nemțești. - Când ai ceva frumos, zise Titi lui Felix, te rog să-mi dai să copiez. - Am putea să facem împreună duete, când îmi voi aducevioara de la Iași și notele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și pe Aglae) și căzu iar la ariile după ureche sau chiar după note, însă din motivele cunoscute, banale. Cu pasiunea lui pentru munca manuală, se consacră tot mai obstinat unei adevărate industrii. Ceru note de pe la prieteni, cu muzică populară, romanțe, chansonete pentru pian, vioară sau voce, indiferent, își confecționă hârtie de note cu ajutorul cunoscutului său pieptene cu cinci dinți, pe care-l apăsa pe un număr de foi de hârtie sub care așezase hârtia de carbon, copiind apoi, cum îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae, care venise cu ceva de lucru în mină, pretinse că era bine ca Titi să-l distreze pe G. Călinescu moș Costache, cîntîndu-i cu vioara. Titi nu se lăsă mult rugat și începu să cânte jalnic și fals o romanță de Em. Drossino, Te duci. Moș Costache nu se arătă deloc încîntat de producție, deși nu avea pricepere în muzică, în schimb femeile ascultară pe Titi cu religiozitate. Aurica începu s-o fredoneze în tovărășia viorii, apoi intră în corul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ascunsă, și rochia ei, făcută cu luni în urmă, ședea rău pe trupul slăbit. Nădușise la subsuori și nu spunea nimic. Sorbea numai berea rece și înțepătoare, fericită puțin, abia gustmd din friptura proaspătă adusă de chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii. Între mulțimea de colegi era cu deosebire unul de-o frumusețe femeiască. Palid, delicat, era cu toate astea capul tuturor esceselor de student. La beție el bea îndoit cât orișicare din noi, numai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
durere ce n-etai [e]nt pas. Ș-atunci o lacrimă curse... una... Era viața lui pierdută în zădar. Viața unui om, a părinților, poate a unui șir infinit de oameni... într-o lacrimă... Dar * căzuse scursă * în cafea și *** ce romanță cântă *, zise el! în această noapte, la lumina dulce a țigărei mele... Este o romanță ***... îmi aduce aminte de [ce] a zis *** ********************** atuncea * va face glose asupra unei femei *, căci va fi în[c]întat * omul de nimic * ce este
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pierdută în zădar. Viața unui om, a părinților, poate a unui șir infinit de oameni... într-o lacrimă... Dar * căzuse scursă * în cafea și *** ce romanță cântă *, zise el! în această noapte, la lumina dulce a țigărei mele... Este o romanță ***... îmi aduce aminte de [ce] a zis *** ********************** atuncea * va face glose asupra unei femei *, căci va fi în[c]întat * omul de nimic * ce este. Nu credeți că sânt în viața omului momente care rezumă-n ele soarta lui întreagă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]