3,927 matches
-
1955), iar în ierarhia universitară este promovat (1960) profesor de filologie romanică la Leipzig. Între 1965 și 1991, B. se află la conducerea unor institute de cercetare ale Academiei de Științe din partea răsăriteană a Berlinului (director al Institutului de Limbi Romanice, director adjunct și șef de secție la Institutul de Limbi Romanice, director adjunct și șef de secție la Institutul Central de Istorie Literară, director al Institutului Central de Lingvistică). În anul 1965, a fost ales membru al Academiei Saxone de
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
romanică la Leipzig. Între 1965 și 1991, B. se află la conducerea unor institute de cercetare ale Academiei de Științe din partea răsăriteană a Berlinului (director al Institutului de Limbi Romanice, director adjunct și șef de secție la Institutul de Limbi Romanice, director adjunct și șef de secție la Institutul Central de Istorie Literară, director al Institutului Central de Lingvistică). În anul 1965, a fost ales membru al Academiei Saxone de Știință din Leipzig, al cărei președinte este în perioada 1980-1991; în
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
Științe din Berlin îl primește în rândurile sale, iar în 1987, devine doctor honoris causa al Universității din Leipzig. După o ședere îndelungată la Berlin, B. se stabilește la Leipzig. Pe cât de diverse sunt domeniile de investigație ale cunoscătorului lumii romanice în vasta ei extensiune geografică, pe atât de strâns legate sunt aceste domenii între ele. Cercetător și popularizator al fenomenelor românismului cultural, B. este preocupat mai ales de evoluția limbii române populare și literare, precum și de istoriografia cercetărilor dedicate vorbirii
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
operele cronicarilor într-un studiu privind elementele naționale în conștiința lingvistică și istorică a cronicarilor români din secolul al XVII-lea, publicat în volum la Berlin, în 1977, și tradus în românește în 1982: Forme, idei, evoluții în literaturile popoarelor romanice. Revine mereu la Dimitrie Cantemir, acest reprezentant al științelor în pragul luminismului timpuriu, și la concepțiile lui (de exemplu, acelea referitoare la istoria limbilor). Plasează într-un larg context european configurațiile spirituale românești din epoca luminilor, în studiul Aspecte comune
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
reprezentant al științelor în pragul luminismului timpuriu, și la concepțiile lui (de exemplu, acelea referitoare la istoria limbilor). Plasează într-un larg context european configurațiile spirituale românești din epoca luminilor, în studiul Aspecte comune și specifice ale iluminismului în țările romanice. Manifestă preferință pentru corifeii Școlii Ardelene, pentru reprezentantul „cel mai de seamă” din acea mișcare cultural-literară, Ion Budai-Deleanu. Mai sporadice sunt reflecțiile lui B. asupra creațiilor literare din vremurile mai noi: îngrijește, sub semnul „Luceafărului”, un volum de versuri de
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
Dimitrie Cantemir (1673 bis 1723) [Un cărturar de seamă în pragul iluminismului: Dimitrie Cantemir (1673-1723)], în Dimitrie Cantemir, Berlin, 1974; Formen, Ideen, Prozesse in den Literaturen der romanischen Völker, I-II, Berlin, 1977; ed. (Forme, idei, evoluții în literaturile popoarelor romanice), tr. Yvette Davidescu, București, 1982; Zur Geschichte der Rumänistik von 1700 bis 1890 in den deutschsprachigen Ländern [Despre istoria românisticii dintre 1700 și 1890 în țările germanofone], în Beiträge zur Geschichte der Sprachwissenschaft, VII, Münster, 1997. Traduceri: Iorgu Iordan, Einführung
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
valențele artistice ale limbii scriitorului au fost totdeauna discutabile, A. apare bine orientat teoretic în dezbaterile filologice. Într-un Referat asupra „Gramaticii” lui Gh. Săulescu (1833), considera limba un bun comun al societății. Pentru îmbogățirea ei, recomandă împrumuturi din limbile romanice și resuscitarea arhaismelor, din fondul autohton al limbii vechi. Și textele bisericești, unitare prin norma lor, pot fi valorificate de limba literară (Omul literat). Soluțiile propuse ar asigura unitatea etnică prin cea lingvistică, limitându-se ereziile filologice. Articolul Câteva observații
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
383-399; Lovinescu, Opere, III, 307-466; P.V. Haneș, Studii literare, București, 1925, 183-225; D. Caracostea, Izvoarele lui G. Asachi, București, 1928; Claudio Isopescu, Il poeta Giorgio Asachi in Italia, Livorno, 1930; Ramiro Ortiz, Gheorghe Asachi e il petrarchismo rumeno, în Varia romanica, Firenze, 1932; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 78-88; D. Caracostea, Le préromantisme de G. Asaky, București, 1940; Călinescu, Ist. lit., (1941), 96-111, Ist. lit. (1982), 94-110; Cioculescu- Streinu-Vianu, Ist. lit., 18-28; Popovici, Studii, II, 125-144, 153-156; H. Blazian, Gh. Asachi
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
CĂLIMAN, Valeria (24.III.1901, Lugoj - 18.VI.1992, Brașov), memorialistă. Este fiica Mariei (n. Boamben) și a gazetarului Valeriu Braniște. Face școala primară (1908-1912) și liceul (1913-1918) la Lugoj, urmează Facultatea de Filologie Romanică a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, devenind profesoară de limba și literatura română la Liceul „Marianum” din Cluj (1923-1926), la o școală profesională din Turcheș, județul Brașov, la Liceul Industrial (1928-1939) și Liceul „Principesa Ileana” din Brașov. În anul
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
École Speciale des Langues Orientales Vivantes. Înapoiat în țară, a funcționat ca profesor de limba franceză la Gimnaziul „Frații Buzești” din Craiova și la Liceul „Mihai Viteazul” din București. În anul 1913, a fost numit conferențiar suplinitor în specialitatea filologie romanică la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. În 1916, a devenit docent, iar în 1922, conferențiar definitiv. Între anii 1927 și 1936, a activat ca profesor titular la Catedra de dialectologie și folclor romanic a aceleiași facultăți
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
în specialitatea filologie romanică la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. În 1916, a devenit docent, iar în 1922, conferențiar definitiv. Între anii 1927 și 1936, a activat ca profesor titular la Catedra de dialectologie și folclor romanic a aceleiași facultăți. În anul 1938, s-a pensionat pentru limită de vârstă. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Arhiva românească”, „Buletinul Societății Filologice”, „Curentul”, „Grai și suflet”, „Junimea literară”, „Magyar román szemle”, „Noua revistă română”, „Oltenia”, „Printre hotare
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
parte din ceea ce s-ar putea numi „școala folcloristică” de la „Grai și suflet”. Numirea în postul de conferențiar la București îi oferă posibilitatea prezentării lecției de deschidere din 19 noiembrie 1913, Straturi de cultură și straturi de limbă la popoarele romanice. Pentru cercetările sale orientate spre folcloristică, ca de altfel și pentru cele privind dialectologia sau istoria limbii, care au necesitat anchete de teren, C. folosește metoda investigației directe, precum și anumite chestionare, între care Chestionarul folcloric (1933), publicat sub auspiciile Institutului
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
limbii, care au necesitat anchete de teren, C. folosește metoda investigației directe, precum și anumite chestionare, între care Chestionarul folcloric (1933), publicat sub auspiciile Institutului de Filologie și Folclor; acesta, îmbogățit, a fost lansat, ulterior, la Seminarul de dialectologie și folclor romanic și este structurat pe câteva capitole tematice ample: Pământul, Apa, Cerul și fenomenele atmosferice, Focul, Interiorul pământului, Flora, fauna, Ființe supranaturale, Neamuri legendare, Neamuri străine, Personalități și tradiții în legătură cu Vechiul și Noul Testament, Tradiții istorice și legendare, Omul și viața omenească
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
El percepe cu finețe nevoia de popularizare a informației, făcută riguros, de către specialiști, nu lăsată în seama diletanților, și are o activitate remarcabilă în acest domeniu de activitate. Manifestă preocupări constante pentru comparatism, cu interes special pentru elementele de origine romanică, Antichitatea latină și cultura iudaică antică. Perspectiva lucrărilor publicate și a cursurilor universitare este de tip etnologic. Sunt folosite relatări ale fenomenelor concrete, cunoscute din teren, sesizându-se, cu acuitate, detaliul semnificativ și, nu de puține ori, atractiv. De asemenea
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
n-ar putea progresa fără să încerce mereu ipoteze nouă”. Cercetările sale sunt susținute de savante demonstrații etimologice. Faptele de cultură sunt analizate dintr-o perspectivă incipientă la noi, a antropologiei culturale. În conformitate cu orientări europene, în cursul Dialectologie și folclor romanic. Raporturi între limbă și cultură (1929-1930), autorul evidențiază rolul psihologiei în studiul limbii. Spirit deschis progresului în cercetarea umanistă, C. oferă lucrări care rămân modele de metodologie și rigoare științifică. SCRIERI: Dicționar de rime, București, 1890; Influența țiganilor asupra literaturii
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
oferă lucrări care rămân modele de metodologie și rigoare științifică. SCRIERI: Dicționar de rime, București, 1890; Influența țiganilor asupra literaturii poporane române, București, 1893; Dicționar de proverbe și zicători, București, 1912; Straturi de cultură și straturi de limbă la popoarele romanice, București, 1913; Iarba fiarelor. Studii de folclor, București, 1928; Dialectologie și folclor romanic. Raporturi între limbă și cultură, București, 1929-1930; Lumea basmelor, București, 1932; Folclorul român în legătură cu al altor popoare, București, 1933-1934; Privire generală asupra folclorului român în legătură cu al altor
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
rime, București, 1890; Influența țiganilor asupra literaturii poporane române, București, 1893; Dicționar de proverbe și zicători, București, 1912; Straturi de cultură și straturi de limbă la popoarele romanice, București, 1913; Iarba fiarelor. Studii de folclor, București, 1928; Dialectologie și folclor romanic. Raporturi între limbă și cultură, București, 1929-1930; Lumea basmelor, București, 1932; Folclorul român în legătură cu al altor popoare, București, 1933-1934; Privire generală asupra folclorului român în legătură cu al altor popoare, I-II, București, 1933-1935; Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
a scrie în spirit critic, autorul se străduiește să definească diferențele dintre cunoașterea dogmatică și cunoașterea științifică. Cunoașterea dogmatică se bazează pe credința în revelație, cunoașterea științifică se bazează pe cercetarea critică. Stolnicul demonstrează că apartenența noastră la comunitatea popoarelor romanice, conform surselor istorice, nu poate fi pusă la îndoială. El crede cu putere că, mai mult decât o realitate istorică, afirmarea acestei apartenențe constituie o acțiune constantă a românilor pentru comunitatea spirituală și culturală a popoarelor europene romanice. Istoriia Țării
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
comunitatea popoarelor romanice, conform surselor istorice, nu poate fi pusă la îndoială. El crede cu putere că, mai mult decât o realitate istorică, afirmarea acestei apartenențe constituie o acțiune constantă a românilor pentru comunitatea spirituală și culturală a popoarelor europene romanice. Istoriia Țării Rumânești... oferă cititorului o imagine modernă a Daciei, imagine izvorâtă atât din spiritul critic cu care sunt folosite izvoarele, cât și din cumpătarea cu care sunt recunoscute calitățile, dar și defectele dacilor. Stolnicul este cel care dă imaginii
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
, Mihai (14.II.1945, București), poet și traducător. Este fiul Mariei (n. Zamfirescu) și al lui Ion Cantuniari, inginer. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București (1962), după care a urmat cursurile Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția spaniolă, din cadrul Universității bucureștene (1962-1967). Corector la Editura Meridiane, redactor la Editura Academiei și la Editura Enciclopedică Română, bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Uniunea Artiștilor Plastici, între 1977 și 1983 a devenit cercetător
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
Volum câștigător al Concursului de Debut Literar UniCredit, ediția a Va, 2012 Mihaela Erika Petculescu s-a născut pe 17 decembrie 1953, la București. A absolvit Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale din cadrul Universității din București. În prezent este profesor de limbi străine. În amintirea părinților mei, Corina și Cornel Îi mulțumesc dnei Ileana Vulpescu, care a avut amabilitatea - și răbdarea - să citească manuscrisul și să sugereze unele corecturi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră București. 21 M.A.E.-ISRAEL: Facts about Israel 1966. 22 Prima parte în Pagini din diplomația României, vol. I, pp. 262-276. * Diplomat de carieră și arabist, licențiat al Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, a fost angajat în M.A.E. după o specializare de 3 ani și jumătate la Universitatea din Bagdad. A activat in diplomație 38 de ani neîntrerupți din care 26 la misiunile diplomatice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile romanice și gotice cunosc aceste chipuri ale groazei. La Chateau de Vincent, între ritmurile regulate ale ornamentației și printre frunzele pietrificate din decorația fațadei se conturează o figură umană care susține în spate un balaur asemenea unei reptile cu gât alungit
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
germanilor a dat imagini mai apropiate de viața obișnuită și animalele domestice devin subiecte preferate. Meditația germană cu privire la moarte și trecere transpare în gargui cu formă de schelete pe turnurile catedralei. Monștrii și himere ciudate se întâlnesc și în catedralele romanice. Șarpele pare să fie aici element preferat. La biserica St. Mary and St. David pe stâlpii intrării sunt sculptați doi șerpi. La biserica Anzy-le-Duc din Sâone-et-Loire înfricoșători șerpi cu picioare amenință plăpânde ființe umane. Stranii himere se nasc acum: animale
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
în conceptul „transcendentului care coboară și se relevă din proprie inițiativă”, radical opus față de interpretarea arhitecturii gotice caracterizată prin linii verticale care se unesc și se armonizează în boltă. Credincioșii protestanți se înalță ei înșiși spre transcendentul din boltă. Arhitectura romanică caracterizată prin linii orizontale ce sugerează doar o aspirație către transcendent, credincioșii reușind cel mult să se găsească în pragul transcendentului, acesta dovedindu-se inaccesibil. Componenta sofianică a cultului ortodox se mai poate regăsi și în conceptul gnostic elaborat de
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]