1,088 matches
-
și la mișcèrile ei, observând, sus, deasupra cizmelor, porțiunea goalè din jurul genunchilor, pe care o fustè mai scurtè, îmbrècatè astèzi, i-a lèsat dezgoliți, dorindu-mi imaginar sè îngenunchez în fața ei și sè-i cuprind genunchii, sè-i sèrut, Pe ecran celebrul Rond de noapte, studenții atenți la imagine și la explicațiile profesoarei, ea analizând competent pânză lui Rembrandt, explicând ceva despre variantele anterioare ale tabloului observabile de cètre specialiști la analiza cu raze Röentgen, cum stratul de lac de deasupra vopselelor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
automatul pe umèr, Și dansul?! aratè spre mine plutonierul, Îl rezolv eu, mormèie șeful peste birou, Bine! acceptè plutonierul, apoi, se descheie la haină de iarnè a uniformei, Stèm și noi nițel sè ne încèlzim, dupè aia, mai facem un rond cu mașina! ne anunțè el, Sigur cè prezenta celor noi ne deranjeazè, atât pe mine, cât și pe plutonierul major, mai ales cè începusem, timid, sè ne angajăm într-o profundè discuție moral-teologicè când am fost întrerupți de apariția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la procesele verbale pe care le împarte competent în categorii de infracționalitate, în timp ce subordonatul sèu își exprimè nemulțumirea de a nu fi acasè în ajunul de Crèciun și, într-un elan de naturè confesivè, ne face cunoscute impresiile lui din rondul abia încheiat în Pub-ul de unde l-a sèltat pe zurbagiu, Ne anunțè, apoi, cè orașul e aproape pustiu, declarând cè, în sfântă searè, toți românii creștini stau pe la casele lor, Numai noi, desigur plutonierul se referè exclusiv la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cumplit de trupul ei fragil. Se hotărâse să-i spună cât de mult o iubește, să-i mângâie părul, să-i șteargă lacrimile și poate cine știe să o ducă departe de locul ăsta otrăvit. Un polițist Își făcea absent rondul obișnuit, fluierând și părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o fugă până acasă. După mai multe Încercări nereușite, colega mea, fiind mai Înaltă și mai voinică decât mine, a reușit să escaladeze gardul și a sărit În stradă. De unde să știm noi că tocmai În acel moment Își făcea rondul, exact În locul respectiv... un milițian. Cine e? Stai pe loc! Am auzit o voce fermă, bărbătească, venind dinspre stradă. Sunt elevă! Sunt elevă! se auzea vocea Încărcată de spaimă și aproape plângăcioasă a colegei mele. Cum ai ajuns aici În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
opri din râs. — Eram un mare idiot, nu-i așa, Rachel? m-a invitat el cu un zâmbet șarmant, care te dezarma complet. Mi-a plăcut felul în care mi-a rostit numele. Și am decis să-mi mai amân rondul. M-am mutat discret, poziționându-mă într-un colț, astfel încât Luke stătea cu fața la mine și nici unul dintre cei care contau nu mă putea vedea. —Ce crezi? l-am întrebat cu stângăcie. De ce ne doream niște lucruri așa de ciudate? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu stătuseră afară pe parcursul nopții. Numai așa se explica faptul că mai trăiau. Având grijă să ocolească la distanță împrejmuirea, porni să urce muntele. După ce trecu de colțul gardului și pericolul de a fi observat de paznicii ce își făceau rondul se îndepărtase, reveni la drumul știut. Peste tot se vedeau urme ale noilor veniți. Trunchiuri tăiate și crengi rupte lăsate în voia Domnului zăceau la tot pasul, în pădure. Din loc în loc se vedeau vetre improvizate în care arseseră focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a lui Jupân Dumitrache. Ca sergent în garda civică și ca păzitor al onoarei jupânului, tejghetarul își slujește stăpânul cu „zel și activitate” spre a-și făuri viitoarea situație: organizează exemplar, compania în care Jupân Dumitrache este căpitan cu obligația rondurilor de noapte, în timpul cărora „onoarea”-i este păzită de Chiriac. Paza onoarei jupânului este în realitate expresia propriilor suspiciuni amoroase: „Chiriac (strângând pe Veta cu putere): Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist!...”. Se presimt impulsurile
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
privea cu mirare florile din fața casei, proaspete, pline de sănătate și culoare. Orânduite de mama sa, potrivit perioadei în care trebuiau să înflorească, păreau a fi aliniate după o regulă foarte strictă, ce nu se încălca în nicio primăvară. Erau ronduri ovale, pătrate și hexagonale, săpate într-o anume ordine, nici prea aglomerate, dar nici prea rare, astfel încât ofereau ochiului un tablou uriaș de armonie și frumusețe naturală. Plantele crescute din rădăcina veche, ce fusese bine adăpostită sub stratul bogat de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ideile ori gusturile astea? Și la hăinuțele și flanelele pe care ni le cosea pe când eram noi micuți ori ni le lucra cu andrelele am observat aceeași deosebită înclinare spre frumos...” medita Tudor plimbându-se alene pe aleile curate dintre ronduri, cu mâinile la spate, lipsit de griji, într-o deplină tăcere. „Pe toate bluzițele și puloverele aveam floricele lucrate. Erau în aceeași culoare ori în tonuri apropiate, dar nu-mi dau seama cum de le reușea așa, din același material
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mea dragă...! Deschise ochii încet s-o privească. Dar... era singur. Clipi nedumerit de mai multe ori, privi în jur și înțelese. Visul se terminase. Cu regret mare în suflet se ridică de pe bancă și plecă în curte. Merse la rondurile de flori și culese cu grijă până făcu două buchete mari. Le aranjă așa cum o văzuse pe mama să făcând. „Se va bucura când le va vedea... Poate le va simți mirosul de acolo, din lumea veșnică, în care, sigur
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
lumea veșnică, în care, sigur, a primit-o Dumnezeu... Și bunicul se va bucura. Va înțelege că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa. Aniversa o anumită vârstă. Nu-și amintea exact câți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
acelor momente am compus poezia: „Împlinire.” Era vreme de vară când pajiștile sunt pline de verdeață, păsările își exprimă bucuria prin concertul lor ad-hoc, brotăceii se cațără printre ramurile de măceș anunțându-și bucuria pentru că-i minunat, cocostârcii fac de rond pe vale, prin grâu pitpalacii își caută prepelițele anunțându le unde sunt și pasărea măiastră, ciocârlia, urcă la ceruri unde mulțumește divinității pentru splendoare. Soarele lumina puternic cerul curat și albastru. Copacii verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-le vorbele copilărești, Hideyoshi își îndemnă ușor calul și reveni la tabără. Era seara celei de-a treia zile din Luna a Șasea. Hideyoshi încă nu avea cum să fi aflat ce se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea de la rondul său zilnic al taberei, cu o suită între cincizeci și o sută de ajutoare. Ocazional, pajii îi însoțeau suita. Duceau o umbrelă mare, cu coada lungă, și defilau cu stindardul viu colorat al comandantului. Soldații care asistau la această „paradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
E dimineață? întrebă Hideyoshi, ridicându-se buimac. Kanbei îi descrise imediat întâlnirea cu Ekei. Hideyoshi se încruntă, dar se sculă repede din pat. Pajii îl așteptau la intrarea băii, cu apă pentru toaleta de dimineață. — Imediat ce mănânc, voi face un rond al taberei. Aduceți-mi calul ca de obicei și vedeți ca ajutoarele mele să stea pregătite, ordonă el, în timp ce se ștergea pe față. Hideyoshi porni călare, sub o umbrelă mare și roșie, cu stindardul înainte. Legănându-se ușor în șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față. Hideyoshi porni călare, sub o umbrelă mare și roșie, cu stindardul înainte. Legănându-se ușor în șa, trecea pe sub frunzele proaspete ale cireșilor înfloriți, care creșteau pe drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă, dar rareori pornea atât de devreme dimineața. În ziua aceea, părea mai bine dispus și, din când în când, glumea cu aghiotanții ca și cum totul ar fi fost absolut normal. Nimic nu sugera că știrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era gata să susțină planul în fața lui Hideyoshi, și spuse: Mâine vom merge în tabăra principală de la Gakuden. Pentru planul său, noaptea se dovedi un sfetnic bun. În zori, însă, sosi un mesager, care îi spuse: Întrucât astăzi își face rondul de inspecție, probabil că Seniorul Hideyoshi se va opri la Castelul Inuyama, pe la amiază. Simțind boarea blândă de la începutul Lunii a Patra adiind peste el, Hideyoshi ieși călare din Gakuden și, după ce observă atent tabăra lui Ieyasu de pe Muntele Komaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
profesorul; era clar că pentru el eram doar un elev. — Nu, nu mi se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui rond de flori ornamental, a unui hamal gras, a unei firme care se legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor în acest secol a însemnat că ele au dobândit - sigur, într-un mod mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
picioare. Stai să te zgâiești la șmecheriile jagardelelor din mijlocul valului de spermă. Juanita del Pablo o ia în cur. Cine scrie chestiile astea? Cu siguranță cineva care are un profund dispreț pentru sexul opus. Între timp îngrijitorii își fac rondul zornăindu-și săculeții cu bani. Pentru început, am servit o porție de sado-masochism în cabina 4A. Au pus gagica pe spate, au strâns-o ca pe un burduf și i-au înfipt o bâtă de baseball în spatele genunchilor îndoiți. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am spus eu când am bunghit-o prima dată făcându-și rondul. Și cu toate astea trebuie să recunosc că pipița câștigă bine din afacerea asta. Nu o dată am văzut-o aleasă din grupul celorlalte de vreun deget negru care îi făcea semn în lumina galbenă. O alta e iraniană (cred), bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
s-au clătinat astfel amân doi, iar el părea de-a dreptul beat, mai beat ca ea, și a Închis ochii, dar nici un fel de muzică nu l-a salvat În clipa aceea - și au căzut amândoi Într un mic rond cu flori, unde era mai mult noroi decât erau flori, și au rămas acolo secunde bune, până când el s-a ridicat buimăcit, a bolboro sit ceva cu voce guturală, cu vocea strămoșilor lui făcuți de Dumnezeu din noroi, și a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că Vasile era de față. A zis doar atât: — Și acum o să te omor, poponarule. Apoi a tras iarăși din țigară. Vasile s-a aplecat cu infi nite precauții și a pipăit pământul În jur. În spatele lui era un mic rond de flori, Împrejmuit cu pietre mari, de râu. A dezgropat cu grijă una dintre ele, a strâns-o În mână de parcă ar fi vrut să se convingă de realitatea ei și de realitatea a ceea ce vedea cu ochii, a ieșit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
luminându-i intermitent bara de protecție posterioară cu farurile. Pe neașteptate, Catherine își opri mașinuța în curtea unei benzinării, forțându-l pe Vaughan să facă o violentă întoarcere cu o sută optzeci de grade. Cu roțile scrâșnind, acesta viră pe după rondurile ornamentale cu flori în ghivece smălțuite, însă i-am blocat drumul cu propria-mi mașină. Surescitată de toate acestea, Catherine stătea între pompele stacojii de benzină, scăpărând din ochi spre Vaughan. Rănile de la picioare și piept mă dureau din pricina efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]