3,443 matches
-
de colo-colo, ca nebunii. Un domn aranjat, cu bărbișon și mustață, aidoma schițelor omniprezentului Caragiale, ce tocmai descinsese dintr-o limuzină impunătoare, îi trase un picior, lovindu-l cu pantoful strălucitor, de firmă aleasă, în pântece, astfel încât bietul animăluț se rostogolise de câteva ori, abia mai având vlag ă să țipe de durere. Un aurolac, apărut din senin, l-a luat în brațe. În ploaia rece, cățelușul căuta cu boticul căldura de la pieptul boschetarului, sub geaca jerpelită de fâș. Acesta îl
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
el, mi-a pus și mie. Mi-au rămas în minte ochii acelei fete, ochi de șarpe. Te hipnotizează, după care face ce vrea: te papă! S-a ridicat brusc. A zvârlit paharul cu forță. Un zgomot cristalalin s-a rostogolit pe gresia adusă din Spania. Am zis că-i țâșnește sângele pe ochi. - Tot aici ești? A fost un strigăt sau un urlet? Am înlemnit. Fata era tot acolo, lângă ușă. S-a dus înspre ea, ca un leu asupra
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Unii își doresc atât de multă iubirea încât vor să nu fie lucizi și atunci indiferența doare. Te umilești cu dragostea din vis orbind de fericire. Nefirească parte de lume! Punctul de sprijin susține nopțile. Greșeala susține păcatul. Simțurile se rostogolesc pe marginea realului. Umplem golul cu divin, poate că renaștem. Cine să te privească cu ochiul milei? Inima curge aceleași lacrimi de dor și de iubire. Îi cântă din palmă o viață interzisă, îi crește dorința de umbră, se vrea
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
O firimitură de vis bântuie toți pașii ce vor veni. Răul își servește cina din urma pașilor. Ca o plantă de toamnă, ridic în vârful degetelor un mon amour rătăcit în iarba de foc. Viața n-are nici o noimă dacă rostogolești lungimea dintre puncte. Amețitor e cercul în care te afli. Tulburătoare stare e copilăria petrecută într-un bocet al străinului care te privește. Umbra groasă leagă pustiul în cădere, crește o mască de indiferență oricui încearcă să înțeleagă cum suspină
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]
-
puțin timp. - Cum așa? Dumneavoastră sunteți cel care i-a salvat viața? Mereu i-am spus să nu mai alerge așa tare, dar ce, ascultă pe cineva? - Doamna Trifan, eu doar am scos-o din mașina care apoi s-a rostogolit în râpă, luând foc în final. Salariații de la SMURD sunt cei care v-au salvat fata. - Da, dar dacă nu o scoteați dumneavoastră, acum era moartă. Nu ați fost cel care i-a dat primul ajutor? - Ba da, eu am
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
opus, care pentru câteva secunde a orbit-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, șoseaua fiind umedă, nu a mai reușit să se înscrie și lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimțit când s-a declanșat și airbag-ul. De restul nu-și amintea nimic. Trifan, auzind că Dunca i-a salvat fiica de la moarte, i-a împărtășit și fetei vestea. Era
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
la soroc neștiut - vântul mai puternic decât toate vânturile dăruind corp formelor invizibile ochiului? VA FI STRĂPUNS zenitul traversat râul ce nu cunoaște nici punte nici barcă? Se va face atunci auzită o voce? ASEMENI SISIFULUI este omul în zadar rostogolind spre înalturi piatra care-i conține sensul. PROFET Sub un arbore bodhi* desfrunzit șezând pe jumătate despuiat un orb niciun cuvânt nu ajunge până la buzele lui doar corbu-i croncăne blesteme sumbre - în vânt. ----------------------------------- * Copacul bodhi este Arborele Vieții la budiști
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
o moleșeală, ca o fericire, și am întins brațele spre ea”. Este trezit la realitate de țipătul pescărușului său și simte o durere în cicatricea dintre sprâncene. Marea este străbătută de un cântec din lumea de sus, spre el se rostogolesc boabe de mărgăritar care sunt lacrimile mamei în care se reflectă chipul ei drag. Pune lacrimile pe rana dintre sprâncene și durerea i se alină. Crăiasa este foarte dezamăgită că nu reușește să-l facă să uite. El se gândește
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Iuliana oftă prelung și îl privi rugător pe Eugen. El înțelese și se ridică pentru a-i pune apă în pahar și a-i oferi un șervețel, pe care ea îl folosi pentru a înlătura două lacrimi mari ce se rostogoleau lin pe obraji. Nu o întrerupse. Comunicau foarte bine numai din priviri. Au înțeles că tăcerea este binevenită din partea amândurora. - Nu știm în ce condiții s-a petrecut accidentul, reluă Iuliana șirul relatării. A! Nu cred că am apucat să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
A pierdut controlul și a ridicat ambele brațe, țipând în momentul în care a constatat că sania alunecă veselă la vale și ea cade în zăpadă. Încerca să se ridice și nu reușea. Aluneca la fiecare încercare și se mai rostogolea de două-trei ori, până când două brațe au prins-o de umeri și au oprit-o. Era un tânăr în echipament sportiv adecvat anotimpului și pârtiei, care mai mult se juca decât o ajuta să se ridice. - Te-ai lovit cumva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
ă fugi, să revii, să dispari, să învii Iubito, ți-ai lăsat inima în gaura cheie Spirit copil se întreabă: nu vii? Sorbind cu nesaț amintirea-ți femeie ILEGAL Pute a benzină bandit peste tot, Respirăm petrolul gri-mort Care se rostogolește din funduri de oțel În trandafirii sufletelor noastre LECȚIA DE FOTOGRAFIE Foaie verde de piftie Facem toți fotografie, Facem clic sau facem clac, Trei, cinci poze... tot un drac. De vrei să constați schimbare, Să faci chip din arătare, Trage
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
rugăciune, într-o rugăciune caldă, plină de umilință și credință. La strigătul curemurător al leproșilor, Domnul Iisus Hristos se oprește, ascultă și-i privește cu dumnezeiască îndurare și cine știe dacă pe chipul Său ars de soare nu s-au rostogolit lacrimile durerii și ale milei. Fără să rostească vreun cuvânt sau să facă vreun gest, ca în atâtea alte cazuri de suferință omenească, ci numai prin simpla Sa voință, Mântuitorul Hristos îi tămăduiește pe loc de cumplita boală, spunându-le
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
birou, suspină adânc, închise ochii și rămase neclintit, imaginându-și mersul trăsurii ce dispărea în norul de praf. După un timp, se retrase de la fereastră, întinzând mâna să ia paharul cu apă, care se afla pe măsuța alăturată. Paharul se rostogoli, căzu pe podea, spărgându-se. Cristoroceanu se aplecă și luă un ciob. Îi studie forma așezându-l după aceea pe măsuță. Față de fata pe care o avea măritată departe de țară și care nu îl mai vizitase de mult, Necula
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Dinspre San Mateo Bridge - care traversează golful în partea sa sudică (penultimul din cele cinci dispuse de la nord la sud) panorama orașului este ascunsă după o perdea cenușiu-albicioasă strecurând irizările unei lumini difuze a soarelui de dimineață și care se “rostogolește” alene dinspre colinele Berkeley-ului spre ocean iar noi ne trezim dintrodată cu un profil de “poveste” al downtown-ului civic, o “ofertă” pe care n-o așteptam chiar pe nepusă masă ... Abia acum înțeleg apelul factorilor responsabili către toți participanții la
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
facă experiența celor contrare ca să cunoască purtarea dumnezeiască care le-a dăruit bunurile. Și s-a rânduit așa, ca nu cumva, îngăduindu-ni-se de Providență să ne păstrăm neclintită părerea de noi înșine pentru faptele cele bune, să ne rostogolim în dispoziția opusă mândriei, socotind virtutea și cunoștința ca izbânzi firești ale noastre, nu ca daruri dobândite prin har 23. Așadar, încercările sau necazurile fără de voie sunt cauzate de abaterea noastră de la calea cea dreaptă a vieții virtuoase. Cauza generală
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
tron pe Alexandru. Acum însă, fiica marelui nobil maghiar Toma Csomortany, proprietar al unei întinse moșii la Lozna lângă Lwow, soția fostului principe al Moldovei, pleca umilită, roabă în împărăția păgânilor. Stropi grei de ploaie, stârniți ca din senin, se rostogoleau pe obrajii femeii ce ședea dreaptă, neclintită, sfidându-și soarta. Trupurile ude se mișcau în legănatul carului. Schender Pașa gândi că, într-un astfel de mers, nu vor mai ajunge la Dunăre nici într-o lună de zile. Așa că, pe
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Nemernicie. Ghiauri netrebnici. Faceți ceva să tacă! răcni puternic, îndemnând să i se taie cât mai repede capul. Ienicerii îl aplecară pe butuc. Vocea lui nu înceta să se audă: "Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum..." Capul i se rostogoli, înroșind pământul. Ochii îi deschise, clipind repede de câteva ori, limba și-o trase în gura năclăită de sânge, rămânând așa, nemișcat. Tobele tăcură. Trupul târât prin fața carului din care, timp de aproape cinci ore, Principele Alexandru împreună cu mama sa
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
aibă cu cine vorbi, să aibă de la cine să învețe, dar chiar era o problemă că avea trupul pătrat și accesorii neobișnuite? Gândurile îi fură întrerupte de scârțâitul zăpezii. Un omuleț întârziat, plin de cărbune din cap până în picioare, se rostogolea pe drum într-o grabă uimitoare. Se opri gâfâind în dreptul lui pentru a-și trage sufletul: - Vino cu mine! Nu vii? Șirul nu se va opri până la palat, să știi! - Eu nu arăt ca un om de zăpadă obișnuit, nu
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
către pădurea din dosul grădinii noastre. Vuia văzduhul și soarele abia se mai întrezărea prin norul sinistru de făpturi malefice, ale căror scânteieri verzui incendiau armonia naturii ce fusese luată cu asalt. Noi am urmărit incredule roiul înspăimântător ce se rostogolea în eter, ca un bolovan aruncat din infern de însăși fiorosul Hades, ca o insultă la adresa luminii și curățeniei noastre sufletești. După ce ultima insectă spurcată fu înghițită de infinitul străveziu, liniștea ce rămase în urmă aproape că ne zgârie auzul
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
deceniu al secolului al XIX-lea din inițiativa unui producător local de cablu, Andrew Hallidie. Se zice că un accident banal i-ar fi inspirat „drăcovenia”: o trăsură trasă de cai mișcându-se și balansând-se datorită denivelărilor s-a rostogolit la vale și a luat și caii cu viziteu cu tot. Dacă pâna atunci circulația pe aceste terenuri accidentate fusese privită cu neîncredere, iată această invenție care face posibilă traversarea dealurilor abrupte, apariția și apoi instituirea unui mijloc inedit de
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
ce unea cei doi versanți era ca un gigant zeu antic, cu brațele larg deschise în măreția sa, lungi de peste patru sute cincizeci de metri, pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova, sosind tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
adică făcută aproape ca o răsturnare și înaintare. În primele momente de rostogolire muzica execută bătăile din ce în ce mai intense ale ceasului, dansatoarele realizând necesitatea trezirii la lucru, dar oboseala le prelungește chinul sculării. Ceasul a încetat să mai sune, trupurile se rostogolesc executând superbe figuri de gimnastică, femeile realizează ivirea zorilor, „gimnastica dimineții” continuă. O singură muzică se aude, este cea a trupurilor umane, răsuflând din greu, în timp ce ele glisează pe pardoseala scenei. Apoi începe ritmul instrumentelor, lovind perpetuu, obsedant, sincronizându-se
2011 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367114_a_368443]
-
i-a și lipit o palmă peste față, de a văzut aceasta stele verzi. Cum nu se aștepta la un asemenea tratament din partea lui, foarte slăbită și fără de putere, abia reușind să se mențină pe picioare, din forța loviturii, se rostogoli peste pat, răsturnând și un scaun în cădere. Cât pe aci să se prăvale în cădere peste cele două micuțe. - Dumnezeii mă-tii de nenorocită, ți-am spus că dacă nu faci băiat, să te arunci de pe stânca de la Lacuri
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
întoarcerea la sacralitate. „În cântec de clopot” „E o dualitate pe care o trăiesc zilnic și cred că fiecare dintre noi trăiește așa prin ascunsul din noi. O parte din mine a țâșnit în sus, către cer, și cealaltă e rostogolită în bolovanii călcați de pașii oamenilor, indiferenți la mersul lumii și al lor”, se confesează poeta. În stihurile Victoriței Duțu, firescul gândului și naturalețea expresiei dau valoare conduitei morale a creștinului, conduită din care face parte și rugăciunea. „Rugăciune/ Clopot
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
că-și pot ține tonusul în echilibru și că panica în care intrasem era pentru ei o stare de neînțeles. Cum de altfel se și întâmpla, pentru că undeva, la picioarele povârnișului stâncos, pe falia de țărm în care valurile se rostogolesc spumegânde își drămuiesc viața în semicaptivitate leii de mare, asemănătoare în parte morselor, fără colții acestora proeminenți și în parte focilor, cu mustățile lor abundente și mai lungi, că-ți vine să zici ca la oameni, de n-o fi
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]