5,386 matches
-
cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prima dată când am șters geamurile, am spart sticla și m-am tăiat pe lung la brațul stâng, de la încheietura palmei până la cot, m-a dus soțul meu la doctor și m-a cusut ăla, seara aveam spectacol și am rotit o fundă albastră peste rană, am jucat așa, bandajată cochet, l-am invitat pe doctor la spectacol, i-am oferit două bilete în rândul întâi. Întâmplarea a folosit-o și Tina într-o piesă de teatru, așa trece ea întâmplările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
totul, de la proiect la mobilier... Pe unde Dumnezeu am pus cărțile alea? (Se miscă prin casă, le găsește.) Da, e bine, sunt bine... draga mea, îți povestesc, nu prea am ce, că totul e OK. (Râde iar, forțat, strepezit, se rotește pe vârfurile pantofilor, arată lumii o femeie frumoasă...) Da, am de toate, soț (face o pauză, e bucuroasă că persoana cu care vorbește nu o vede, ochii sunt cuprinși, treptat, de disperare și de lacrimi...), am o meserieeee!!!, lux, arhitectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știți, că nu mă cunoașteți, cum să nu pot face bani?, o să fac și bani, că banii contează... Doar că eu, în afară de colegii mei, cred în libertate, contează și libertatea, asta mai cred (își privește brățara de piele neagră, o rotește pe mână)... Așaaa, v-am mai învățat ceva, nu vă uitați așa la mine, așa de luuung, e clar că eu voi avea o superviață... Străinul se uita lung la Anita mea, am văzut bine asta, la sânișori, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unul galben, altul alb și celălalt colorat exotic, flori mari, multe culori, amestecuri. Alege pe cel colorat și se șterge repede. Iese gol din baie, trece spre dormitor, Tina e tot în pat, o mie și una de întrebări se rotesc prin căpșorul ei, dacă eu aș fi avut o casă a mea și aș fi vândut-o, dacă eram eu atunci o femeie bogată, oare el ar fi fost în stare să-mi recomande nefericitul ăsta de parter, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
teanc de lenjerie, alege un mic articol roz și-l ridică la lumină apreciativ. CECELIA: Roz? ROSALIND (de afară): Da! CECELIA: Foarte șic? ROSALINDA: Da! CECELIA: L-am găsit! (Se zărește În oglinda mesei de toaletă și Începe să-și rotească șoldurile entuziasmată.) ROSALIND (de afară): Ce faci, o probezi? (Cecelia se oprește din fandoseală și iese, ducând articolul de Îmbrăcăminte pe umărul drept. Pe cealaltă ușă intră ALEC CONNAGE. Își rotește repede ochii În jur și strigă cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În oglinda mesei de toaletă și Începe să-și rotească șoldurile entuziasmată.) ROSALIND (de afară): Ce faci, o probezi? (Cecelia se oprește din fandoseală și iese, ducând articolul de Îmbrăcăminte pe umărul drept. Pe cealaltă ușă intră ALEC CONNAGE. Își rotește repede ochii În jur și strigă cu o voce puternică: Mama! De alături răzbate o salvă de proteste și, Încurajat, Alec pornește Într-acolo, dar este respins de o nouă salvă.) ALEC: Iată deci unde-mi sunteți! A sosit Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bucate epicureice. Și-a promis vag că va veni un timp când episoadele vor fi sudate laolaltă. Luni În șir a avut senzația că alternase Între a fi purtat cu repeziciune de torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-o bulboană, iar În bulboane nu simțise Îndemnul de a gândi, ci numai dorința de a fi luat de val, dus pe creastă și apoi aruncat din nou. - Toamna muribundă, disperată și iubirea noastră - ce bine se armonizează! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuceream, încet și sigur, o redută pe care nu aveam s-o mai părăsim niciodată. Fata din Andros s-a jucat de 700 de ori. Cred că doar eu și Jeni Maci am jucat toate reprezentațiile, ceilalți s-au mai rotit, au mai plecat, noi am rămas acolo, la datorie. Adevărul era că ar fi fost și greu fără noi, eu aveam, orice s-ar zice, rolul cel mare, iar Jeni, frumoasă tare, talentată și sprințară, era tonică și dădea reprezentației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de furcă, iar altceva nu are cu vârf și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare numai de ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă iar în picioare și‑și strânge îndată cârjele sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
simplu Sophie. Anna întinde șovăitoare o mână, apoi a doua, în căutarea unui sprijin pe care nu‑l găsește și se prăbușește aproape în gol, fiindcă n‑a observat o groapă de la o carieră de piatră. Sus pe cer se rotesc trei ulii. Sau poate că sunt niște ereți? Scot țipete stridente. Rainer simte ceva în legătură cu acest peisaj natural, în care omul a intervenit deja artificial, și își expune impresiile cu lux de amănunte. Anna se vaită și întreabă cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe femeia din fața mea, așa cum nu reușeam să Înțeleg stilul acestei Încăperi. În timp ce femeia Își privea gânditoare pantofii, am aruncat o privire de jur-Împrejur. Nu intenționam neapărat să inspectez camera, Însă era singurul lucru pe care Îl puteam face. Îmi roteam doar privirea, neîndrăznind să-mi mișc gâtul sau umerii, din cauza acelui ciudat sentiment de teamă pe care mi-l inspira această femeie. Mai Înainte, când dusesem paharul cu apă la gură, o rușine cumplită m-a cuprins când am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
metru. Am pocnit din buze: — Ții în mână un tac de biliard, nu un baston pentru orbi. Nu mai încerca să mă aburești, bine? Uite, dacă asta te face fericit, jucăm pe cinci mărci partida. El zâmbi ușor și-și roti umerii: — Douăzeci de puncte vă convine? Îmi reveni lovitura de spargere a bilelor, dar am ratat-o. După asta, aș fi putut la fel de bine să fiu babysitter. Becker nu fusese la cercetași când era tânăr, atâta lucru era sigur. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care ține un pistol de calibrul 45 îndreptat spre tine. Primele trei sau patru injurii strigate în gura mare sfârșiră în mod abrupt când împușcătura asurzitoare îi zbură gâtul. Horcăind groaznic, Lange se răsuci împrejur ca un derviș care se rotește amețitor în dans, ținându-se înnebunit de gât cu mâinile care mai aveau cătușe și decorând tapetul cu trandafiri roșii în timp ce cădea la podea. Mâinile lui Kindermann se potriveau mai bine pe o vioară decât pe ceva atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în plină zi, rotindu-l în juru-i, luminând cu el fețele trecătorilor și adăugând că este în căutarea unui om... îl știm pe Diogene în stare să tragă după el o scrumbie legată cu o sfoară pentru a-și merita statutul de discipol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Stejeran 1 oftă ca după un somn adânc, deschise ochii și, dând cu privirea de Getta, începu să îngâne stins: — Asta e căciula mea... Episodul 12 Mărturisiri — Ssst! șopti Getta 2, văzând că Stejeran 1 se trezește. Mai încet! Buimac, rotindu-și capul în toate părțile, Stejeran bâigui: — N-am vrut să fac nimic rău, tovarășe comandant!... Nu e comandantul, sunt eu, Getta 2! Nu-ți fie frică! șopti ea și, desfăcându-și cordonul din jurul taliei, cuplă mufa acestuia la acumulatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o nouă orbită, răspunse Felix. Dacă apucă să se stabilească pe-o nouă orbită, ne-am ars: își schimbă coordonatele, viteza de rotație și degeaba mai spui că e satelitul tău dacă el se-nvârte în sens invers de cum te rotești tu din moși-strămoși. Ba se poate întâmpla și mai rău: am avut odată un satelit care nici n-a mai vrut să stea în spațiu, s-a refugiat direct pe o planetă din apropiere și, când ne-am dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
așa fel încât permitea să se observe o părticică din frumosul ei tablou de comandă. — Seamănă - răspunse comandantul Felix S 23 -, dar la ei inelul e artificial, pentru reclame. Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea întruna formând cuvinte luminoase, în toate culorile: „Cinzano”, „Toyota”, „Krepkaya”, „Marlboro”, „Boicil”, „Adidas”, „Women”, „Courvoisier”, „Metaxa”, „Rombac”, „Coca-Cola”, „Matra-Simca”, „Tzuica”. Ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
curții stătea înfipt un catarg în jurul căruia erau strânși vreo treizeci de elevi uitându-se în sus. Priviră și roboții tereștri într-acolo și văzură trei indivizi stând atârnați într-un fel de hamuri de trei brațe metalice ce se roteau în vârful catargului. În timp ce se învârteau cu viteză mică, încercau să păstreze cât mai mult în aer o minge de volei, pasând-o unul la altul. — Sunt profesorii noștri de sport, explică pedagogul, observând nedumerirea roboților tereștri. Le arată copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
seama! răspunse inginerul-șef. Tovarășe stagiar, te rog, faza nr. 1! Inginerul stagiar, dând mai încolo cratița, apăsă pe un buton. Imediat roboții văzură cu uimire cum ditamai porcii, după ce ridicară neliniștiți capetele, începură să plutească ușor ca niște fulgi, rotindu-se și întorcându-se pe toate părțile. Totodată, se porni un guițat general. — I-am lăsat în imponderabilitate, explică Păscuțoiu. — Cum - făcu Getta 2, nu-i țineți tot timpul sub gravitație? — Nu putem, spuse inginerul-șef. Asta ne-ar costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bate - Din timp tăiat cu săbii reci. INCREAT Cu Treptele supui văditei gale Sfânt jocul în speranță, de pe sund, Treci pietrele apunerii egale Supt văile respinse, ce nu sunt. Ți-e inima la vârste viitoare Ca șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - și încrestat. IZBĂVITĂ ARDERE Curcanii au mutat pe soare șirul De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii. La cerul lăcrămat și sfânt ca mirul Rotunzi se fac și joacă pîntecoșii! Șuvița stelei noi întinge
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
izvoarele printre ienuperi și odihnește la pietrele înșirate ca niște statui de regi: privește valea, depresiunea, miracolul întinderii și apoi norii schimbători și vântul. Fața ei uscată și părul fluturând știu că pânzele corăbiei nu mai au catarg, pasărea înălțimii rotindu-se prezice furtunile din gânduri care se ițesc, noaptea care se apropie și stelele care vor privi cum pietrele îi dăruiesc sufletul și-n urma ei se rostogolesc. Referință Bibliografică: Femeia-n suspin / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FEMEIA-N SUSPIN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364321_a_365650]