2,453 matches
-
Schimbă pe engleză: Domnule, doamnă, spuneți-ne, vă rog, ce părere aveți despre Templul și Muntele Clopotul de Piatră. —E frumos aici, spuse Marlena, chiar și pe ploaie. Nu știa dacă să se uite spre cameră sau la femeia În roz, așa că s-a uitat În ambele părți, când la una, când la alta, astfel Încât privirea ei părea furișă și speriată. Harry Își luă poziția de televiziune, spatele mai drept, pieptul Înainte, o privire dârză și onestă drept spre cameră: Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aducă la Muntele Clopotul de Piatră. Îi făcu semn cameramanului și acesta Începu imediat s-o filmeze pe Esmé, care se plimba prin curtea plină cu arbuști golași de liliac indian și vase mari cu cireși sălbatici, cu mugurii lor roz În diferite stadii de Înflorire. La celălalt capăt al curții, o femeie bătrână stătea pe un scaun cu un copil mic În brațe, mama și respectiv fiica Îngrijitorului templului care locuiau acolo. Lângă ele stătea un cățel Shih Tzu, știrb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În Ruili, opiul se scurgea peste graniță ca apa murdară printr-o sită și, odată cu el, treceau dintr-o țară În alta și bolile transmisibile prin refolosirea acelor. Era evident că multe dintre femeile din „saloanele de frumusețe“ luminate În roz erau dependente de opiu. Spun „femei“, dar cel mai bine li s-ar potrivi „fete“. Multe fuseseră răpite din sate la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, drogate și apoi puse să se prostitueze. În lumina aceea roz, aveau o strălucire mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se aflau vânzătorii care ofereau produse mai practice pentru localnici: pepeni galbeni, verdețuri cu tulpini lungi, tomate, condimente aurii și roșii, vase de lut cu murături și pastă de creveți. Sarongurile femeilor aveau culori vii, ca ale unor oameni fericiți: roz, turcoaz, portocaliu. Bărbații stăteau pe vine, În longyin-urile lor În culori Închise, cu omniprezentele țigări de foi Între dinți. —Și ei ce fac aici? Întrebă Moff. Pe ponton erau o duzină de soldați În uniforme de camuflaj, cu puști AK-47
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
salvatori, cu nasuri infailibile, a căror muncă se bazează pe o simplă recompensă sub forma unui joc cu mingea. Iar această superbă doamnă este curajoasa lor dresoare. Camera arătă o femeie Îmbrăcată Într-o rochie Îndrăzneață cu bretele, galben cu roz, din bumbac, mulată pe trupul ei tânăr și slab. —Saskia Hawley. I-a dresat singură, spuse Harry, și a făcut o treabă extraordinară, dacă vreți să știți opinia mea. Folosind tehnici pe care de la tine le-am Învățat, eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trei ori. În săptămâna aceea de spitalizare am avut nenumărate vise. Unele foarte frumoase, altele foarte înspăimântătore. De două feluri. În cele frumoase, când închideam ochii, din ei îmi ieșeau nori. La început erau albi, apoi se colorau treptat în roz, galben și albastru. Apoi norii se dizolvau și acolo se întindea ținutul culorilor naturale. Eu pluteam pe ceva, treceam pe lângă o pădure deasă, de undeva apărea o insulă sau o mare, unde creșteau multe flori tropicale și erau păsări tropicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi-am luat paltonul într-o zi atât de friguroasă. E cam devreme pentru așa ceva.» Regretam. Nu credeam că îmi era mie frig. Credeam că aerul era rece. Când am ieșit din cabina telefonică, drumul era colorat în nuanțe de roz sau maroniu-deschis, roșu pal. Mă refer la dunga albă de pe drum. Pe deasupra, îmi mai era și groaznic de frig. Dacă stau să mă gândesc acum, mi se pare ciudat că nu am făcut nici o legătură între oamenii căzuți din stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe o latură cu o casă pătrată, restaurantul "Mihali", și el, cu toată neînsemnătatea lui, deschis numai vara. Pământ galben, case albe, marea în culori deschise. La dreapta, un munte mic. Ciracmanul. Două pontoane de lemn, puțin nisip, o vilă roz - stranie apariție - pe o colină. Lângă un ponton, o clădire care ar putea fi numită casă: locuința și biroul vameșului. În total, aspect de singurătate grandioasă. Ne-am strecurat printre câteva magazii și am ajuns la o cabană de pescari
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Măi, să fie! Casa lui era nevătămată și era acolo! Și a găsit un bilet în ușă, pe care scria: „Nu mi-a trebuit casa ta. Mi-a trebuit doar dragostea ta de jucarie... Acum văd lucrurile ceva mai în roz. Vino la mine în vizită peste o saptămână.“ 8. Și după o săptămână, Pinocchio s-a dus pe Muntele Pleșuv. Acum era complet colorat în verde de la brazi și erau o mulțime de semne de orientare, nu ca înainte, doar
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fel de eșarfa legată; iar brațul îi era dezgolit și complet vizibil. O lampă cu infraroșii revărsa căldură asupra lui și ceea ce rămăsese se simțea bine și confortabil, deloc dureros. Nu sângera; iar din rană răsărea o crescătură, ceva cărnos, roz și răsucit, care părea o parte sfâșiată a brațului sfârtecat și care, din vreun motiv anume, nu fusese tăiată. Apoi văzu că avea o formă. Privi și privi; și în mintea lui apăru amintirea unei fișe militare pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ceva să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și privi afară. Fațade continue de piatră brună, balustrade, bovindouri, fier forjat. Ca timbrele din album - rozul fumuriu al clădirilor anulat de negrul greu al grilajelor, al burlanelor de tablă. Cât de deosebit de greu atârnă viața umană aici, În forme de soliditate burgheză. Tentativa de permanență e tristă. Acum zburăm spre lună. Oare chiar avem dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
elastic ortopedic. Mare, proaspăt la culoare, cu barba maro aprins à la François Premier și nasul drept, Feffer tot timpul părea să ceară zor de la corpul și picioarele lui. O pripă mereu la un pas de fugă. Mâinile, stângace și roz, erau ridicate ca și cum s-ar fi temut să nu intre În coliziune cu o altă pripă ca a lui. Ochii căprui Îi erau În formă de cheie. Pe măsură ce va crește În vârstă, colțurile le vor deveni din ce În ce mai elaborat crestate. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
inventarul pantofilor de plastic ai păpușilor. Câteodată adoarme acolo și trebuie să mă duc și s-o trezesc pentru masa de seară. Întotdeauna arată mai degrabă tristă și stranie, așa cum stă azvârlită în patul de prințesă decorat în alb și roz, cu picioarele ei mari și aspre atârnând peste margine. Ca o gigantesă care s-a năpustit în casa greșită. Casa îi aparține acum fratelui ei, Eddie. După ce a murit tatăl Shebei, mama lor a hotărât că e prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o puternică influență a listelor cu „Cartea anului“ publicate prin ziare. Se vedea că nu prea existau iubitori autentici de literatură în familie. Piesa de rezistență era o grămadă de epave familiale. Un desen de copil. O felie de Play-Doh roz. Un pașaport. O banană cu aspect antic. Era acolo un nivel al dezordinii pe care mă îndoiesc că aș putea să-l suport. Și totuși era ceva în acel haos care te făcea invidios. Când locuiești singur, mobila, lucrurile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și a rămas în picioare. Sheba a cerut voie la baie. Chiar dacă era pe hol vizavi, Connolly a insistat s-o ducă el. Pe drum, a prins o imagine din camera surorii lui Connolly: o margine de pilotă de un roz chinuitor și o mulțime de volănașe și jucării de pluș. I-ar fi plăcut să vadă mai mult, dar simțea că asta îl făcea pe Connolly să se simtă prost. La ușa băii, el s-a tras în spate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pământul, pietrele, apa. Aveau să treacă luni întregi până când Jina să folosească iar culori naturale în tablourile ei, aveau să treacă luni întregi până când peisajele ei să fie altceva decât imagini ale unor tărâmuri de basm compuse din nuanțe de roz, mov și albastru. Jina era conștientă c-ar fi trebuit să-i fie frig la picioare, dar, în loc de asta, ea și le simțea în flăcări. Limbi de foc îi brăzdau tălpile și-i urcau în sus, pe glezne. Căldura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ninsoare, chipul, încremenit în ziua de ieri, îi era sete de fericire, n-avea putere ca să mai ceară “Doamne, dă-mi bucurie!” *** Oglinda concavă devine rotundă, în ea abia mai zăresc chipul femeii cu mâinele albe ce colorează iarna în roz. Îi urmăresc cu atenție fața, pe care au crescut lăcrămioare, înflorește trecutul în iarnă, la gât o cruce de piatră, ce arde. *** Oglinda rotundă e spartă, destinul n-o mai poate lipi, femeia aleargă prin viață asemeni unui fulg rătăcit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
portofelul din buzunarul interior. Negru, pătrat, din piele-Întoarsă, ros pe la colțuri - semn că fusese mult folosit. La Început am vrut să scot din el tot și să-i Înșir conținutul, dar prea bătea la ochi pe masa aceea de un roz pal. M-am decis să scot obiectele din el, pe rînd unul cîte unul, Începînd cu banii. I-am slăbit catarama fără cel mai mic zgomot. Mai avea două clape cu broaște, una mare și una mică, fiecare cu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
7-8). Copiii lor veneau mereu să se plimbe cu ei prin parcul japonez de alături. Cei valizi își luau câte un rucsac în spate să vadă lumea în coada unei ghide cu drapeluț în față. Erau frumoși așa, în galben, roz, verde, în adidași, cu cleme cochete în păr. O bătrânică m-a tras de mânecă și mi-a șoptit conspirativ, în engleză: - Do you think that he is still handsome? Mi-a arătat discret, cu coada ochiului, un bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în alți termeni, de aceea oamenii se poartă diferit. Nu pentru că natura lor umană e mai bună sau a noastră este mai rea. Să-ți iasă din cap chestia asta. Nu vreau să zic că trebuie să ne vopsim în roz și să strigăm că suntem vulturi. Pericolul cel mare este să repetăm mereu că „așa suntem noi, lași/leneși/murdari/neserioși etc.”. Ne repetăm mereu lucrul ăsta până când ajungem să-l privim ca destin inexorabil, de care nu poți scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
evenimente. Ce a găsit ăla, și alții după el, e că estimările depresivilor sunt mult mai realiste decât ale nondepresivilor. Cu alte cuvinte, nu depresivii văd lumea mai în negru, ci noi, care nu suntem depresivi, o vedem mai în roz! Nu ei distorsionează realitatea, ci noi. Cu asta s-a dovedit că adaptarea nu înseamnă adecvarea totală la realitate, ci distorsionarea ei în sens pozitiv. Ca să supraviețuim, trebuie să ne construim iluzii, dar astea promovează adaptabilitatea, așa că le numim iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tăiase limbarița complet. Adina mai vorbea câte ceva. Conținutul ceremoniei era în sine foarte frumos și neformal, ofițera Stării Civile era emoționată și ea, Nick se purta ca un copil zăpăcit, impresionat că semnează ca martor lângă Pauline, îmbrăcată frumos în roz. Amândoi au găsit puterea să fie veseli. Mai balcanice am fost Adriana și cu mine, un fel de substitut de mame soacre, cam smiorcăite. Și ca să o facem lată, la masă am vorbit toți la telefon cu părinții Adinei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rămas acasă pe post de tată casnic. Dar prea adesea acesta ia direcția cârciumii și lasă copiii în grija Domnului și a bunicilor. Învățătoarele, multe dintre ele, au luat drumul clasicizat deja, către curățenie, căpșune sau trotuare. E departe de roz ca să nu viseze generația vârstnică la comunism. Poate doar moldovenii educați în valori liberale și capitaliștii ruși care stăpânesc de fapt economic Moldova să nu mai vrea comunism sovietic. Microbuzul. Cumpărături, război și sex. Pro sau contra. Ne pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Candy Grrrl era oarecum rebel și trăsnit, trebuia să mă îmbrac conform rolului, dar m-am obișnuit destul de repede. Bizareriile sunt apanajul femeilor tinere, iar eu aveam treizeci și unu de ani și deja mă cam săturasem încercând să asortez roz cu portocaliu. Încântată de o ocazie de a mă îmbrăca sobru, îmi scosesem cu bucurie toate bentițele și accesoriile ridicole și purtam un deux-pièces bleumarin (ce-i drept, înțesat cu stele argintii, dar asta era chestia cea mai conservatoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în sine. Era, de asemenea, extrem de crud - avea obiceiul s-o lase pe Jacqui să-l aștepte cu orele prin baruri și restaurante și apoi să-i spună că a înțeles greșit locul sau ora. Avea obiceiul să susțină că rozul e verde, fără vreun motiv anume, a încercat s-o convingă pe Jacqui să petreacă o noapte în trei cu o prostituată și conducea un Porsche roșu - total anacronic - căruia tipul de la garaj îi curăța cauciucurile cu periuța de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]