1,828 matches
-
ochii copilului erau încercănați și obosiți, parcă văzuse atât de multe încât acum nu mai putea să privească nimic și așa tare se necăji copilul că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite ascuzându-i și mai rușinat la spate. și era atât de rușinat că nu mai îndrăznea deloc să-l mustre pe bătrân și imediat inima fragedă a bătrânului intră în pieptul gol al copilului și începu să bată cu atâta bucurie că și ochii vii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
văzuse atât de multe încât acum nu mai putea să privească nimic și așa tare se necăji copilul că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite ascuzându-i și mai rușinat la spate. și era atât de rușinat că nu mai îndrăznea deloc să-l mustre pe bătrân și imediat inima fragedă a bătrânului intră în pieptul gol al copilului și începu să bată cu atâta bucurie că și ochii vii ai bătrânului intrară în orbitele goale ale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de discuție, erau foarte spirituale dar și foarte reci, hotărâte parcă, să nu închege nicio relație pe durata școlii. Moldovencele, dimpotrivă, cu toate că aveau trăsături deosebite, erau îmbrăcate cel mai sărăcuț, își ascundeau părul după baticuri înflorate, erau modeste și se rușinau chiar și de dialectul pe care-l vorbeau. Deveniseră mai toate complexate de ceea ce reprezentau și singurul loc unde se puteau regăsi era biserica din piața sârbească. Nu lipseau nicio duminică fiindcă acolo se simțeau mai aproape de viața satelor unde
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu avea de unde să știe că aș fi făcut același lucru pentru oricine altcineva. M-am ridicat cu sfială și până la geam am mers cu mâinile în buzunar, fiindcă umbrele de pe perete îmi scoteau în evidență contururi de care mă rușinam, iar odată ajuns în camera mea, a trebuit să mă culc, fiindcă Shumy nu avea chef de vorbit. A doua zi, toată lumea știa de aventura mea și ce mă durea cel mai tare, era faptul că aflase și Creața. Erjika
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la normal. Abia de avea putere să-și dezlipească mâinile de pe fața mea. Mă treceau fiori necunoscuți pe șira spinării și pielea mi se făcea ca de găină. Ea mă privea și nu știu ce simțea în acele momente fiindcă eu mă rușinam și preferam să țin ochii închiși, de parcă numai așa puteam să mă ascund. Poate că-i era milă de mine, poate că-și vedea în ochii mei toată copilăria pierdută prea de timpuriu, poate că se lăsa purtată de val
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a reluat și numele de pe când se scăldau legiunile pe acolo: Aque. Cum am spus, whisky, beri nemțești, mâncare pe toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
A lu’ Ghiura Niculaie.” „Aspru om ăla”, și începeau să povestească... Tata a fost om sărac; când s-a căsătorit, și-a adus toate lucrurile într-o noapte, în spate, peste câmp, să nu-l vadă oamenii și să se rușineze. S-a angajat la fabrică la Cugir, să facă un ban. Cei care lucrau acolo erau încă puțini și rușinați că pleacă la oraș. La început, lumea-i numea în batjocură „ciocănari” și „barabe”; ceilalți se uitau de sus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-a adus toate lucrurile într-o noapte, în spate, peste câmp, să nu-l vadă oamenii și să se rușineze. S-a angajat la fabrică la Cugir, să facă un ban. Cei care lucrau acolo erau încă puțini și rușinați că pleacă la oraș. La început, lumea-i numea în batjocură „ciocănari” și „barabe”; ceilalți se uitau de sus la ei „Ni, mă, vin ciocănarii! Da’ di ce sunteți așe slabi? Ce mâncați mă? Ziarul Scânteia?”, strigau după ei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveam 5 ani. Am urcat toată gașca să tragem clopotul în timpul slujbei, la ora cuvenită. M-am prins și eu de sfoară, ca tot copilul. La sfârșit, Popa Timișan a făcut o slujbă de despurcare a clopotniței și mi-a rușinat bunicii că nu mă cresc cum trebuie. Fată la locul ei. Toată viața m-a urmărit acest „ne-la-locul-meu”. Mărul. Am crescut o dată cu crucea crestată de bunica. Fetițele s-au împrăștiat în lumea altor relații și au început să graviteze, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
paradigmatice, bașca trimiteri la temă: femei de femei, o temă în jurul căreia mă voi învârti pe ocolite, că habar n-am ce sunt acelea: cele pe care le știu eu nu se dau mâțe leșinate, sunt tari și nu se rușinează să plângă, sunt atât de tari că nu le e rușine că sunt adeseori slabe. În luna lui august 1999 îmi însoțesc în teritoriu soțu’, demnitariu, pe post de soție. Acum, este drept, el mi-a zis că mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și timpurilor. Walizada se radicalizase: - Bărbații nu pun mâna pe nimic în casă, nici măcar nu ne văd: se adună și fac noi reguli pentru femei. Nici acum nu ieșim fără văl pe stradă, fiindcă ne pierdem reputația, și familia se rușinează. Dacă au venit „eliberatorii”, bărbaților noștri nu le-a scos nimeni din cap ideea că suntem slugi plecate și demne de dispreț. O femeie de-a lor fără văl este tratată mult mai rău ca o curviștină de duzină de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de atunci. Mă duc cu vorba, când unul când altul. Sunt trei... Mă gândeam să vă rog... în amintirea ei... Spuneați că ați fost colegi... Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocând o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Marin, totuși pornește: Unde-i? Ce-am făcut? Ce-am făcut eu? Dar tu ce-ai făcut?... Și iar rânji neclintit, lângă mine. —Boierule!... ciocoiule! Și tu, mă, ai făcut ca ălălalt, ca ăl de-a murit!... El mi-a rușinat muierea, m-a sărăcit, m-a prigonit - și acuma ciocoiul iar s-arată!... Iar s-arată! Ce-ai făcut, câne? Spune, câne de ce mi-ai rușinat copila? De ce-ai ucis-o? De ce m-ai otrăvit? Nici n-am puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tu, mă, ai făcut ca ălălalt, ca ăl de-a murit!... El mi-a rușinat muierea, m-a sărăcit, m-a prigonit - și acuma ciocoiul iar s-arată!... Iar s-arată! Ce-ai făcut, câne? Spune, câne de ce mi-ai rușinat copila? De ce-ai ucis-o? De ce m-ai otrăvit? Nici n-am puterea să mă clintesc. În glasul lui grozav, tremură o ură zeci de ani stăpânită, o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alamă; s-a întors dreaptă spre mulțime și a ridicat mânile. A zis așa: —Oameni buni, iertați-mă!... Au răspuns toți: „Dumnezeu să te ierte!“ Iar bătrânii au început a plânge: —Aniță, Aniță, ce-ai făcut! Cum de ne-ai rușinat tu pe lumea asta!... Atuncea s-a întors ea și a băgat de samă că și bătrânii sunt acolo. A început a tremura, pe când călăul îi pregătea juvățul, ș-a răcnit cu ură, spre dânșii, i-a blăstămat: —Să deie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în jurul meu... parcă vrea să-mi spuie ceva...“ Tudorița nici mâhnită nu se arătase umblând pe lângă dânsul, nici nu voise să-i spuie ceva; dar domnu Ion Rusu tot mai multe dovezi de vinovăție găsea în cugetul lui de tată rușinat în fața lumii. Când intră în casă, izbi ușa ș-o încuie cu cheia. Puse cheia în buzunar; trânti pălăria pe un pat și cortelul pe altul, puse mânile în șolduri și ridică o privire alburie, întărâtată, spre Tudorița, care sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce grăiți, că boala trece; voi rămâne și eu pe lume și s-a ridica și Octavian. Ieronim Dragu se miră: —Cine-i acela Octavian? N-avem onoarea să-l cunoaștem. —Vai, domnilor iubiții mei, nu râdeți de mine, se rușină nana Floarea. Octavian al meu n-are împlinite două luni vârstă și-l hrănește o nevastă din Laz, care mi l-a primit și căreia îi plătesc laptele. Biata Ana, atâta ne-a lăsat. Fată fără zestre - s-a plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unui berechet opt lei, să-mi cumpere pâine și pamblică. N-ar mai fi ajuns! Pâine să se facă și pamblică - să-l mănânce și să-l întindă... Ștefan Gâdea râse: — Am auzit cât de frumos îl descântai. —Eai!... Se rușina puțin, dar nu prea se rușina. Ca și cum ținea la stima mea îndeosebi, îmi adresă un zâmbet dintre cele mai plăcute și porni c-un mers legănat înapoi, spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cumpere pâine și pamblică. N-ar mai fi ajuns! Pâine să se facă și pamblică - să-l mănânce și să-l întindă... Ștefan Gâdea râse: — Am auzit cât de frumos îl descântai. —Eai!... Se rușina puțin, dar nu prea se rușina. Ca și cum ținea la stima mea îndeosebi, îmi adresă un zâmbet dintre cele mai plăcute și porni c-un mers legănat înapoi, spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că firele înțelegerilor și intrigilor au fost date la iveală. Cum? e cu putință una ca asta? a strigat ea cu iuțeală. Copilul inimii mele? Cel pe care l-am socotit cel mai tare sprijin al părintelui său? Să mă rușineze într-atât? Cred tot, stăpâne; înțeleg tot, stăpâne; însă cred și înțeleg prea târziu. Trebuia eu cea dintăi să bănuiesc; de la început nu mi-au plăcut purtările acestui nenorocit copil pe care l-am purtat în măruntaiele mele. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Care bunică? — Spune că se numește... Mary? Am clătinat din cap. Nici o bunică pe nume Mary. —Bridget? Am clătinat din nou din cap. —Bridie? Nu, am spus stânjenită. Destest momentele când astfel de oameni o dau în bară. Mă simt rușinată pentru ei. —Maggie? Ann? Maeve? Kathleen? Sinead? Morna a înșirat fiecare nume irlandez de care auzise vreodată, uitându-se la Ryan’s Daughter și cumpărând CD-uri cu Sinead O’Connor, dar nu nimeri numele nici uneia din bunicile mele. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Nu mint! Adevărul adevărat. Tot. OK, m-am gândit - nu întru totul convinsă - și am citit mai departe. M-am așezat pe scaunul din față lângă Gorila 1. Gorila 2 a trebuit să stea în spate, rușinat de perdelele cu volane. Eu: Gorilă 1, ai și-un nume cumva? Gorila 1: Colin. Eu: Gorila 2 are un nume? El: Nu. Gorilă e suficient. Eu: Care-i treaba cu perdelele cu volane? El: Doamna Big. Eu: Există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se goliseră, prăvăliile din suk rămăseseră fără tejghele, vacarmul de pe străzi se stinsese, până și în cartierele sărace. În piețele publice, soldații castilieni nu mai treceau decât pe lângă cerșetori, căci toți musulmanii grijulii cu onorabilitatea lor, dacă nu plecaseră, se rușinau să se arate privirilor. Și ea mai adăugă, cu o voce covârșită de tristețe: — Atunci când nu asculți de voia Celui-de-Sus, e mai bine s-o faci pe ascuns, căci a te împăuna cu păcatul tău înseamnă a păcătui de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el într-un mod ciudat, toți se credeau obligați să-l salute cu răceală sau chiar să nu-l bage în seamă. Mă simțeam îndurerat. Aș fi vrut ca el să nu se afle acolo, să nu fie tatăl meu. Rușinat de gândurile mele, am venit spre el, mi-am pus capul pe umărul lui și nu m-am mai mișcat de acolo. Dar, în timp ce el mă mângâia ușor pe ceafă, am început să mă gândesc, nu prea știu de ce, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nedespărțit în incursiunile pe câmpiile din Tolosa. Își aminti ziua rușinii sale, când înota în râu împreună cu Salix. Curentul îl luase pe prietenul său, care era îndrăzneț și se aventurase prea departe. Cuprins de teamă, Valerius se îndreptase spre mal. Rușinat de lașitatea sa, îl privise pe Salix luptându-se de unul singur cu apele râului și dispărând la un moment dat. Își aminti că nu făcuse nimic să-l ajute. Disperat, o luase la fugă de-a lungul malului, scrutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]