1,007 matches
-
tăi. Dacă m-aș gândi la mine, m-aș mulțumi cu roadele pe care le culeg an de an din livada pe care mi-a lăsat-o moștenire tatăl meu, care o are și el de la tatăl lui. Am plecat rușinat capul, gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
mânecă cu putere. Aceasta s-a descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a renunțat la ea. Învățătorul fâstâcit de-a binelea, cu mâneca elevului în mână, nu mai știa ce să facă, o arăta la public rușinat și dezorientat, în timp ce micul încăpăținat, zdrențuit precum invalidul ce se întoarce șontâc însă cu mândrie și speranță de pe front grăbindu-se spre casă, descris de Marele Alecsandri, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, își continua rolul sinistru: "Dar când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe gânduri cu privirea fixă.. Moașa și Anton schimbară, priviri cu înțeles, au priceput că despică vreo amintire ascunsă într-un ungher al inimii ei, o taină știută numai de ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o bucată de carne, aproape de gură... Dar el, nici măcar nu întoarce capul spre ea. Doar ochii îmi caută privirea..., ciudat enigmatică, vrând parcă să-și întipărească în memorie chipul meu, întreaga mea făptură pentru viața lui viitoare. Retrag mâna, parcă rușinat că mi-a refuzat carnea... și stau mai departe de vorbă cu el. Mă ascultă. Dar ochii îi fug mereu după ceva din depărtare, ca o caldă aducere aminte... Apoi, se întoarce către sine... După o adulmecare în vânt, s-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul mai departe... Bufnița se aude șuierând. p
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru, exact ca într-o piscină, cu capul înainte și cu ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea când rușinat și descurajat, când nesocotit în optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să înfrunte adevărul și să accepte înfrângerea. Se întoarse la birou, ridică receptorul și formă numărul de acasă, așteptând ca servitorul s-o anunțe pe soția sa, iar când aceasta veni la telefon, vocea lui sună ciudat de răgușită, aproape rușinată: — Fă-ți bagajele, iubito, îi ceru. Aș vrea să pleci pentru câteva zile la Tunis cu copiii... O să te anunț eu când să te întorci. Chiar așa de rău stau lucrurile? — încă nu știu, recunoscu. Totul depinde de ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajuta să-l țintuiască pe Czinner, odată pentru totdeauna, În prima pagină a ziarului, Într-o cruficicare În exclusivitate. — La revedere, spuse fata. Mabel Warren, privindu-i cu ochiul antrenat al observatorului, văzu umerii ridicați ai evreului, ca ai hoțului rușinat care, aplecându-se În boxă, protestează slab - mai mult din obișnuință decât din vreun sentiment real de justiție - că n-a avut parte de un proces corect. Observatorul neatent ar fi putut citi pe fețele lor urmarea unei certe Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zidului viaductului. Aceasta a fost clipa În care dr. Czinner a dat cu ochii de domnul Opie, care stătea singur Într-un compartiment de clasa a doua și scria ceva Într-un carnețel. Îl urmări cu un fel de lăcomie rușinată, pentru că era pe cale să cedeze unei credințe pe care se mândrise c-o ținea la distanță. Dar dacă Îmi aduce liniștea, protestă el și, Încă Înainte de a-și clarifica obscurele asociații ale cuvântului, trase de ușă și intră În compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te-ai zvâcolit în așternut șî ai strâgat dupî agiutori nu știu di câti ori...Di când stau eu aici șî nu îndrăznesc sî ti trezăsc?! Da’ amu, dacî te-ai trezât, eu m-oi duci, conașule - a răspuns ea rușinată, îndreptându-se spre ușă. ― Mergi sănătoasă, Sevastițo - am răspuns eu încă sub impresia visului de peste noapte. Cu greu mi-am revenit la starea firească... Altădată, când mă aflam la mănăstirea din codru, porneam în zori spre izvorul din vale. Acum
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vine și privind revista, așa cum nu mai privise niciodată ceva care nu era o banană, și părând să vrea să afle, din fotografie, ce anume găsea bărbatul în cărți. Se priviră. Apoi, ea se întoarse în hamacul ei, iar bărbatul, rușinat, ascunse revista sub pat și își căută în Perla lui Steinbeck consolarea pentru necazurile lui. O auzi scotocind neliniștită prin lăzi și agitându-se mai mult ca niciodată să pregătească prânzul. După o lungă tăcere, își dădu seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
însemna a se lipsi de zahăr, de cafea și de câteva cutii de conserve. A se lipsi, poate, și de... — Bună seara... Ridică din cap. I se păru diferită fără ochelarii cu sticle groase și cu acel aer timid, parcă rușinată că îi adresase cuvântul. — Bună seara... — Mă tem să nu vă las cu o impresie greșită... Nu e obiceiul meu... — Vă rog... Vreți să luați loc...? Nu vă deranjează? — Câtuși de puțin... Se așeză în fața lui. Avea niște picioare minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trebuiască să întrebi aproape totul înseamnă adesea să nu poți întreba nimic - să nu poți pune nici o întrebare care, rostită înaintea tuturor celorlalte, să nu pară un punct de plecare ridicol. Iar eu mă simțeam destul de ridicol. Și rătăcit. Și rușinat. Așa că am stat pur și simplu acolo. — Disociativă, am spus. Bine. — Da. Asta înseamnă că nu e nimic în neregulă cu tine din punct de vedere fizic. Din punct de vedere fizic, nu există absolut nici un motiv de îngrijorare. Punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prostețte când ea termină cu îmbrăcarea. Scout îmi zâmbi, legându-și șireturile bocancilor. N-ai întâlnit multe fete la viața ta, nu-i așa, Eric? Apoi se ridică și-și trase pe ea jacheta mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la piept. — Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am glumit. Te iau peste picior. Am încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
momentul. Am cuprins-o cu brațul și ea se sprijini în mine. — Mă ierți? Ai fost un nemernic. Hei, am fost puțin încurajat să fiu. — Daaa, dar nemernicia ta n-a fost într-un scop nobil, nu? Nu, am spus, rușinat, asta așa e. — Ai făcut-o pentru că ești încremenit emoțional. — Defect. Defect emoțional. — Cum vrei tu. Mi-am plimbat degetele prin părul ei negru și fin, iar ea mă strânse cu brațele de mijloc. Briza se învârtea în jurul nostru, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
decît În prezența unui martor. În cele din urmă apăru un individ mătăhălos, Într-un costum de gata, care se așeză pe al treilea scaun și scoase un carnețel și un creion. Avea niște urechi enorme și blegi și părea rușinat, ca un taur care și-ar da seama că a intrat Într-un magazin de porțelanuri. În mîinile lui stîngace, atît creionul cît și carnețelul păreau că suferă, iar uriașul dîndu-și seama de asta, suferea la rîndu-i. Va să zică așa, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni cu, ru-pe bu-ri-cu!... Am țipat ca un nerod; rușinată, fata se acoperi și-și luă lucrurile în grabă, fugind. N-am uitat nici o zi geroasă cu ninsoare măruntă din soare. La fereastră, bunica îmi zicea că ninge așa doar cînd e ger. Eu mă cățărasem uimit, lipind, bănuț rotund
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de carne, m-am mișcat de câteva ori, la un moment dat a Întredeschis ochii, a gemut de parcă și-ar fi dres vocea, eu am ejaculat, probabil speriat. Am căutat apoi baia, am adus un prosop, am șters urmele, fricos, rușinat și totuși fericit. Am plecat, am apucat s-o mai văd Întorcându-se pe o parte, zâmbind. I-am mulțumit În gând Încă o dată, am fost chiar tentat să mă Întorc și să-i sărut, recunoscător și tandru, obrazul. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și scotea când o batistă, când alta din buzunare, înfundându-și obrazul în ea, cu pumnii strânși. Dezarticulat de convulsii, rușinat. Femeia văzu, prin fereastră, lumina tot mai cenușie, subțiată. Trecuse, poate, nu-și dădea seama, mult timp. Fragilul bărbat își regăsi cu greu și după multe chinuri suflul. Pierduse însă, s-ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător ca placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cale să ajungi pînă la ea“ - am zis - „chiar de-ar fi fost nevoie să spargi zidul!“. Ei, asta l-a dat gata: n-a mai putut să se uite-n ochii mei și-a Întors privirea cu un zîmbet rușinat. „Ei, și-acum ce-ai de gînd să faci cu hîrtiile astea vechi?“ - l-am Întrebat. „Cred că acum nu mai ai nevoie de ele“ - am zis. „Nu prea văd la ce-ți mai folosesc.“ „Nu“ - a zis - „mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aruncat pe toate-n cap... că doar aveam găini care făceau zilnic o groază de ouă. „Cum naiba ți-o fi venit să faci așa ceva?“ - am zis. „Pai, dacă mi le-a dat cu cinci cenți duzina“ - a zis cam rușinat - „a fost un chilipir, parcă mi-a părut rău să-l scap.“ „Și dacă ți le dădea cu doi cenți duzina, tot risipă era! Nu ne folosesc la nimic“ - am zis. „Ba ne folosesc“ - a zis. „Le dăm copiilor.“ „Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mari", tot către smardoială și putere s-au orientat. Nici măcar unul de leac, n-a zis că ar fi vrea să se facă, de exemplu Einstein. Gândind retroactiv, așa cum se întâmplă extrem de des după șaizeci de ani, mă simt acum rușinat că la vârsta ceea a lor, nu am spus eu asta, că atunci când voi fi mare aș dori să mă fac doar atât, Einstein. Cred că aș fi fost fericit, dragi cititori, să trăiesc în pielea acestui geniu, care a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii morbide. Adevărul e că nu găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am iubit viața m-a adus în situația asta. Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
casă romanul în fascicole "Cavalerii nopții". Și tot el îmi deschisese apetitul pentru cuceririle lui Alexandru "Machedon". Socotind "prostii" lecturile cu care dorisem să-l impresionez, "unchiul George" mi-a poruncit: "Ține-te de ce înveți la școală". Am plecat capul rușinat, iar tata l-a asigurat că așa voi face. Căci, după ce a luat hotărârea să mă trimită în București, fără să se lase înduplecat de protestele și de plânsetele mamei, care nu vroia să-și trimită "prin străini" unicul băiat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]