1,753 matches
-
debut, descrie efectele unui veritabil desfrâu senzorial: "Subțire și isteric piperul mă înțeapă,/ Un miros gros de pâine mă mângâie pe mână,/ Parfumuri moi și albe din maldăre de lână.../ Și-n toate, unsuroasă, aroma grea de ceapă.// Miroase a rugină și-a apă clocotită./ E ceaiul. Ascuțime stridentă de lămâie./ Apoi dulceața caldă, sărată și lălâie/ A turtei ce se coace în untdelemn pe plită.// O tentă de povidlă de prune îngroșată/ Cu indiscreții fine (mă mir!) de cârpă arsă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
solemne, într-un ceremonial tripartit, de un tragism neanulat de unda subtilă de ironie metatextuală: "Prima strigare/ Crud mă spulberi doamne crud/ Când la nord și când la sud/ Mă împarți de zece ori/ Și mă macini pe la mori// Dinăuntru rugină ca un plâns ca un sânge/ În dedesubtu-mi cojește/ Istovindu-mi sufocarea/ O mai mare lumină/ O mai mare uimire/ Ca o lotul imensă din nou mă desface/ În taină.// A doua strigare/ Eu sunt doamne numai unul/ Mic cum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ridiculizând/ poeme/ de dragoste"; "simțămintele/ și pingelele tocite" etc. Lestul confesiv se mai păstrează doar în câteva poeme răzlețe unde operatorul de limbaj uită să își țină sub control neliniștile ("ești tulbure / un abur/ o vreme de demult"; "sângele meu rugină mocnind/ pe armele/ tale"; Doamne,/ sunt suflete/ mâncate de plâns/ cristalele albe/ ale zăpezii/ pe sârma ghimpată./ viața mea se-nclină") sau se lasă contaminat de crispările decorului atrofiat expresionist ("Urc până la culmea/ dealului./ muncesc până ajung/ să văd puțurile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Coarnă neagră selecționată. Afuz Ali (Asia Mică, 1700). Epoca a V-a (15-30 septembrie). Cultivat în Dobrogea, Dealu Mare, Buzău. Strugure mare - foarte mare, rămuros sau cilindro conic, peduncul lung, rahis ierbos, boabe rare, cilindrice, mari/foarte mari, verzi gălbui/ruginii la soare. Pulpa cărnoasă, nearomată, pieliță groasă, acoperită cu un strat gros de pruină. Italia (creat 1911 de A. Pirovano, Italia, genitori Bicane x Muscat de Hamburg), epoca a VI-a (1-15 octombrie). Cultivat în Teleorman, Ialomița, Ilfov, Constanța. Struguri
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
Dochițoiu, Avram Aberman. Prima moară sistematică „cu turbine” - dotată cu patru pietre de măcinat, acționate mecanic - a orașului Bacău a fost dată în folosință în anul 1892. Până la apariția acestei mori, băcăuanii își măcinau grâul și porumbul la morile lui Rugină și la cea a lui Goguleț. Noua moară, aflată în proprietatea industriașului Paul Kristen, a fost construită pe terenul fostelor mori de lângă strada Bacău-Roman, ce au aparținut lui Nicolae Meleca. Conform actului de vânzare cumpărare din 17 octombrie 1890, înregistrat
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
există, se umplea de lume în zilele de sărbătoare, venită aici să se destindă și să asculte cântecele tarafului lui Angheluță. Cei care aveau trăsuri preferau să meargă în dumbrava de stejari de lăngă localitatea Luizi-Călugăra sau în „Lunca lui Rugină, cea plină de privighetori”, aflată în zona de Nord a orașului, „după Negel și brazdele grădinarilor”. Grădina Publică Timp de mai bine de o jumătate de secol - de la înființarea sa (1864) și până la inaugurarea Parcului „Bistrița” în anul 1930 (Parcul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
un altul Truță Vasile știu doar că-i zicea lumea doar Vasile a lui Truța. Îl mai amintesc apoi pe Neculai al lui Dănilă, ce purta numele de Truță Neculai. Ceva mai la deal de bazinul cu apă, locuia unul Rugină Petru, care se trăgea din neamul Rugineștilor. Și acesta avea ramificații multe În sat. Acestui Petru Rugină i se spunea Petru lui Mihăilă al Țărăncii. Probabil că această așa zisă Țăranca, bunica lui, venea aici tot de la câmpie. Coborând pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
amintesc apoi pe Neculai al lui Dănilă, ce purta numele de Truță Neculai. Ceva mai la deal de bazinul cu apă, locuia unul Rugină Petru, care se trăgea din neamul Rugineștilor. Și acesta avea ramificații multe În sat. Acestui Petru Rugină i se spunea Petru lui Mihăilă al Țărăncii. Probabil că această așa zisă Țăranca, bunica lui, venea aici tot de la câmpie. Coborând pe Bâtcă, dădeai de casa unuia Roandă.De unde a venit acesta În Gălăuțaș, nu avem știință.Urmașii lui
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care a ajuns un fierar vestit, Nuțu mort de tânăr și Toader căsători În Zăpode cu Floarea Coconetelui. Fierarul moștenește meseria de la George al Todoricăi, tatăl său natural. Tot aici locuia Maria Șchioapei și Urzică Dumitru, venit de la Saștiu. Grigore Rugină se trage din neamul Rugineștilor, foarte răspândiți În sat. Trei frați: Dumitru, Andrei (Călugărul) și Constantin se ridică În Preluca, iar al patrulea, Neculai, coboară În Zăpode pentru a scăpa de corvoada aducerii apei. După ce a trecut la cultul baptist
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
râpă), unde-și avea stâna. Urmează câțiva Ruginești care, spun ei, ar fi venit aici de la Corbu. Informația dată de un fiu al unuia dintre ei nu este sigură. Pe firul apei, aici era o moară al unuia care era Rugină și i se spunea Căciulău (probabil că făcea căciuli). Porecla o moștenise și nevasta care i-a supraviețuit. Părăoanii ziceau: merem la moară la Căciuloaie că macină bine. Afirmația avea și conotații mai ascunse. Am mai reținut trei gospodării cu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
se spunea Căciulău (probabil că făcea căciuli). Porecla o moștenise și nevasta care i-a supraviețuit. Părăoanii ziceau: merem la moară la Căciuloaie că macină bine. Afirmația avea și conotații mai ascunse. Am mai reținut trei gospodării cu numele de Rugină: Gheorghe, căruia i se spunea Mânjală și Ion (Misli). Acest Ion Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau fusese camarad de arme cu niște bănățeni care, se știe, conjugă verbul a fi la indicativ prezent, persoana Întâi folosind forma eu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care i-a supraviețuit. Părăoanii ziceau: merem la moară la Căciuloaie că macină bine. Afirmația avea și conotații mai ascunse. Am mai reținut trei gospodării cu numele de Rugină: Gheorghe, căruia i se spunea Mânjală și Ion (Misli). Acest Ion Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau fusese camarad de arme cu niște bănățeni care, se știe, conjugă verbul a fi la indicativ prezent, persoana Întâi folosind forma eu mi-s, pe care o adoptase și Rugină al nostru. Și sătenii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ion (Misli). Acest Ion Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau fusese camarad de arme cu niște bănățeni care, se știe, conjugă verbul a fi la indicativ prezent, persoana Întâi folosind forma eu mi-s, pe care o adoptase și Rugină al nostru. Și sătenii lau poreclit Misli. În partea dreaptă a Părăului locuia Cotfas Toader, bunic al unui coleg de-al meu de școală, Ștefan. Era Însă și bunic după mamă, al lui Milu ceterașul, fecior al lui Vasile al
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aprigă și harnică. Însă a doua soție i-a umplut casa de copii, rămânând singură să-i crească, fiindcă badea Constantin Între timp a dat ortul popii. Era deja bătrân când s-a Însurat a doua oară. Dintre acești frați Rugină, Andrei Călugărul era mai simpatic, o comoară de om pus tot timpul pe șotii. Avea simțul umorului și nu putea să urască pe nimeni. Avea mașină de tuns și se adunau vecinii seara la el ca În Poiana lui Iocan
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fi avut o casă. Eu n-am apucat-o. Feciorii lui, Neculai și Nuțu, s-au stabilit În Preluca, preferând să ducă apă de aici, urcând dosul Zăpozii cu gălețile În mână. Peste pârâul Zăpode, În coastă s-a stabilit Rugină Neculai, venind de pe Pârăul Gălăuțașului. Dacă frații lui, Dumitru, Andrei și Constantin, au rămas În Preluca, el a preferat să vină aici, lângă apă. A murit Însă Înainte de război, lăsând orfani un fecior și o fată. Feciorul, Dumitru, a murit
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ghermănescu, I. K. (1983). Teoria și metodica handbalului, Editura Didactică și Pedagogică, București Gogâltan, V. (1974). Instruirea copiilor și juniorilor În handbal, Editura Stadion, București Hanțiu, I. (2002). Jocuri de mișcare, Editura Universității din Oradea Iacob, I. (coord.), Gheorghică, I., Rugină, E., Chirilă, M. (1998). Lecția de educație fizică În interior, Editura Fundației Chemarea, Iași Ilca, I. (1972). Jocuri dinamice pentru clasele I XII, Timișoara Niculescu, Al., Cruli, N. (1976). Exerciții și jocuri În școală, Editura Sport Turism, București Noteboom, T.
Handbalul în şcoală by Ileana Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/1151_a_1942]
-
împărtășind spaimele unei Niobe creștine, trist aidoma ei, cu sufletul întunecat, [urmează descrierea propriu-zisă] îmi părea în clipa aceea că valea are tonurile gîndurilor mele. În clipa aceea cîmpiile erau veștede, frunzele plopilor cădeau, iar cele care rămîneau aveau culoarea ruginei. Viile erau pîrjolite, vîrfurile copacilor aveau nuanțele grave ale acelui "cafeniu-închis" pe care îl întrebuințau odinioară regii la costumele lor și care acoperea purpura puterii sub maroniul amărăciunilor. Valea, în care mureau razele galbene ale unui soare călduț, mereu în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca să ne facă să-l căutăm, iar aceasta, bănuiți, s-a înțepenit. Avea în mâini un pistol mitralieră încărcat, noroc că n-a tras, în incinta tancului, putea să-l rănească vreun glonț ricoșat. Băuse, de sete, niște apă cu rugină care se afla în tanc, fapt pentru care a luat ulterior niște pastile, iar pentru întreaga ispravă a sa, sfânta bătaie de rigoare. Și credeți că am tras vreo învățătură din această întâmplare? Nu, căci a doua zi eram din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân’ la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
proaspătă, colorată. Elasticitatea îngăduia mobilitatea liniilor, dar și o bruscă fixitate, de mare efect. Fruntea netedă, obrajii de mătase. Buzele palpitând continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei calote încrețite, zburlite. Ridurile subțiri ale frunții par urmele unei perii metalice care a rănit cu răbdare. Pielea fumurie, trasă, peste pomeții ascuțiți. Fața uscată de vânt și soare, carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-ți fața, 18. că să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. 19. Nu vă strîngeți comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; 20. ci strîngeți-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile și rugina, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. 21. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
care vede în ascuns, îți va răsplăti. 19. Nu vă strîngeți comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; 20. ci strîngeți-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile și rugina, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. 21. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. 22. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Și sufletu-mi se-mbată de-o primăvară caldă. Și-un cântec trece dulce prin visele-mi de jar, Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!... Sdrobită liră! Din coardele-n rugină odată-ncă respiră Un cântec de-o sublimă senină disperare, Precum respiră raze întunecata mare. Odată încă-n viață să mă-nnec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi sdrobită... și-apoi să mor... Să mor, {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tribună sau amvon chiar din celulele închisorilor. Înving cei care știu să-și anestezieze frica.. Masă de scris, adică travaliu ... spiritual. Pe stadioane, tinerii trăiesc tulburări aproape erotice. Scriu aforisme parcă aș acorda un pian. Inteligența poate transforma pionul în rugină. În traista amărâtului încape și necazul altuia. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Dorul - această vibrație sufletească garnisită cu melancolie. Lasă-l pe necăjit să vorbească! Este poate singurul lui pansament sufletesc. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Managerul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
inspirată zi? Spuneam și nu-mi iau vorbele înapoi. Atunci, pe cai, vere!... Mergem de o bucată bună de vreme. Ieșeanul însă tace chitic. Tac și eu, privind în jur cu nesaț. Toată firea pare scăldată în pulbere de aur. Rugina viilor printre care pășim așează impresiile în sufletul nostru cu puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]