1,319 matches
-
respectându-i durerea. într-un târziu, Vodă ridică privirea: — Și nu mai avem nimic, nimic? — Mai avem vreo șapte galbeni, pentru drum - răspunse Ximachi. Vodă își șterse o lacrimă, apoi se ridică încet și luă de pe o policioară un pumnal ruginit. Ximachi tresări: — Ce vrei să faci, Măria-Ta? Cu pași șovăitori, Sima-Vodă se îndreptă spre tăviță și-și tăie o felie de ghiudem. Cine l-a adus? - zise el. — Un sol tătar - răspunse ușurat Ximachi. — Nu e rău - zise Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
altceva decât totul și În primul rând! În al doilea, trenul, el este miros: pe-o parte, miros de fum de cărbune; pe de alta mirosul acela numai al lui, amestec de dohot Încins de la osii și miros de fier ruginit și Încins (de la căldura locomotivei?, de la bătaia soarelui În acoperișul vagoanelor?); și, pe de a cincea parte, miros de vagon de-a treia. Stau la fereastra vagonului. Cu coatele rezemate de geamul coborât; În genunchi stau, pe baloturile puse Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-mi pierd din nou o mulțime de timp ca să mă refamiliarizez cu chipul lui văzut prin lupă. Chiar dacă-i prea tîrziu, trebuie să recunosc că joacă tare. — O mașină furată? — Nu neapărat. Poate chiar una avariată. Expresia de lacăt ruginit a bătrînului mă determină să-i mai Întind trei sute de yeni, pe care i-am pus peste ceilalți. — Care este proporția dintre clienții obișnuiți și cei ocazionali care folosesc această parcare? Privi nehotărît de la ispita care se ridicase la opt sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la 65 de ani?“ vor primi un răspuns vara aceasta. Seria Indiana Jones, unul dintre cele mai îndrăgite filme de aventuri (de către cei care au crescut în anii ’80), se întoarce. Cu un actor un pic mai grizonant, dar deloc ruginit, în aceiași pantaloni cu bretele și cu pălăria pe care reușește s-o păstreze pe cap până la sfârșit, cu același celebru bici pe post de armă, lasso și frânghie de alpinism, Indiana Jones and The Kingdom of the Crystal Skull
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
al limbii române. Rata era un camion vechi căruia i se atașase un fel de cușcă de tablă în care se înghesuiau călătorii, navetiști sau nu, acea populație dezrădăcinată de comuniști. Mirosul din interior era oribil, un amestec de fiare ruginite, transpirație și tapiserie ruptă mucegăită, tapiserie care acoperise cândva banchetele. Camionul era atât de uzat încât era singurul autovehicul care merita sa fie băgat pe drumul acesta care depășește cu mult dimensiunea unei simple enervări. Rata fusese achiziționată de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și rupturi. Bara fixă trebuie să aibă stâlpii verticali, să fie bine ancorată iar plăcile de care se prind ancorajele să fie introduse în podea pentru a fi la același nivel cu suprafața acestora. Suprafața barei trebuie să nu fie ruginită sau murdară de magneziu. La paralelele inegale distanța dintre bare se reglează în funcție de nivelul de pregătire al executanților și de particularitățiile individuale ale acestora. Modificarea înălțimii se face apucând barele și nu pivoții de metal, deoarece în cazul defectării arcurilor
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
ori cobora în vale. De fiecare dată era singur. După câtva timp, fie că era frumos sau urât, soare torid, ploaie și vânt, începuse să aibă ca tovarăș nedespărțit o imensă umbrelă neagră pe care nu o deschidea niciodată. Acele ruginite străpungeau impudic țesătura neutilizatului obiect de care era ne-despărțit Justin. Fizionomia lui se schimba de la o întâlnire întâmplătoare la alta în așa măsură încât peste numai un an, Omul cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
munții de moloz, mormanele de cărămizi și grinzile de lemn, gri și prăfuite, Îngrămădite de-a lungul fațadelor. Am trecut pe lângă trei femei așezate somptuos pe niște navete de bere răsturnate. Pe o bucată de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
urmă, oricât de discretă, asupra locului unde trăia? Mai devreme când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de chestiile de sub scaun, unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
elevația“ biologică completă era imposibilă. Nu exista sex fără imagini sau fantezii, memorii sau vise - pe scurt: fără istorie. După ce mi-am rezolvat diferitele nevoi la baie, am țopăit Înapoi În camera lui Anton. Când m-am descoperit În oglinda ruginită, mi-am verificat fața. Ceea ce mai demult era un ochi umflat și negru se transformase Între timp Într-o pată gălbuie. În colțul de sus era o umbră verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pași mici. — Ne Îndreptăm spre front, ă, Knisch? Cele câteva smocuri de păr care-i Încadrau capul stăteau vâlvoi și, ca toți bătrânii, nu era bărbierit la fel de meticulos peste tot. Pe alocuri Își lipise bucăți de hârtie igienică pe fața ruginită. Am Încercat să le dezlipesc, dar domnul Vogelsang Își feri chipul și arătă spre ușa mea - degetele Îi tremurau și buzele, de asemenea. — Vezi-ți de treabă, Knisch. O chiurasă face plecăciuni doar În fața superiorilor. Și adăugă indignat, de parcă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mătuși-mame sau mame-mătuși. Fie trebuia să le spun lor „mamă“, fie să-i spun mamei „mătușa Zeliha“. Asta s-a dovedit a fi mai ușor, Într-un fel. — Nu s-a simțit jignită? Asya s-a animat zărind un cargou ruginit navigând În largul mării. Îi plăcea să privească vasele alunecând de-a lungul Bosforului, să viseze cu ochii deschiși la felul În care arăta echipajul de la bord, Încercând să vadă orașul prin ochii unui marinar aflat necontenit În mișcare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ping-ul intermitent al sonarului. — „Un nou prag În evoluția speciei umane“? zise Ted. — Desigur. Crezi că va fi? — Ce să fie? — Un nou prag. — De ce nu? — Și dacă atunci când o vom deschide nu vom găsi decât o grămadă de vechituri ruginite și nimic valoros care să ne lumineze? — Bine gândit, admise Ted. — Două sute optzeci și cinci de metri. Aprindem luminile exterioare, spuse pilotul. Prin hublou văzură niște pete albe. Pilotul le spuse că acestea erau particule aflate În suspensie, În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-n care tot ce-a fost de spus au scris nebunii pe ascuns. Și de mă știe cineva, eu nu-s. Eu sunt un arc întins din două părți, un râu adânc ce nu-l găsești pe hărți, o orgă ruginită în care bate vântul de înflorește cerul și pământul. Și de mă vede cineva, eu nu-s. Eu sunt un melc urcând în sus ca să cobor din munte crucea lui Isus. CARMEN MIHALACHE Urât mai trăiți, domnilor! Tarara-bumbia. Doctorul Cebutkin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
moartea miroase a busuioc, are în dar cămașa ta: bocet de vânt și o expresie uscată pe zilele fără oameni ...pădurea aleargă un zgomot viu: îl ademenește să-i simtă ai nimicului colți de fiară: acum, chiar acum, vorbește omul ruginit: în ploaie cântece de sete, zum face viața, zum ...latră câinii din pavaj fanfarele trecând pe biciclete și-un interior rezemat de alt interior, luna bătrână și oarbă doarme beată pe cerul de vizavi, fericirea e o armă caldă, îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ascunzătoare un paznic, un ins plătit să se ocupe de grădină și să păzească edificiul în timpul nopții sau în acele duminici cînd Casa rămînea închisă. Undeva, ascunsă, lipită ca un melc de pilastrul din dreapta al porții, se afla și butonul ruginit al unei sonerii. trebuia doar să-mi strecor mîna între pilastru și marginea metalică a porții și să caut cu degetele acel sfîrc și să apăs pe el. soneria funcționa încă și auzirăm sunetul ei subțirel, dar strident, mai puternic
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate o să-l convingă pe Hariton să-i deschidă vinoteca, nu era Popianu bețiv, dar curios era, și numai ce vedea silueta prințului, mai ales pălăria de pai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor de Bazna vîrît pînă la rît în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
parcă muriseră. Așa merseră multă vreme suind tăcuți până ce băgară de samă că lumina leșietică le punea pe obrazuri ca niște măști palide. Bătrânul se opri. Măi Dăvidel, zise el râzând, să mai stăm o leacă. E greu cu încheieturi ruginite. Și nu știu ce am, ori mi se pare mie, da’ n-am apucat așa codrul niciodată în zilele mele. Parcă-i pustiu și prohodit! Părere, uncheșule, răspunse flăcăul. Între ei, copoii stăteau cu capetele plecate. Iaca și cânii, vorbi iar bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
furtună oribilă de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și Înotând până la țărm. A trebuit mai întîi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar nici un răspuns nu veni. "Marta, sânt eu, Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. "Tu ești?" întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. "Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine". Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă pot opri să nu mă gândesc, cu durere în suflet, că, din păcate, există zone în care trăiesc oameni ce pustiesc locul. Am și văzut, nu demult, un trunchi de stejar secular pe care atârna o bucată de tablă ruginită. Se mai puteau citi litere scorojite: Monument al naturii. Deasupra inscripției, nu se mai afla decât un corb, care își odihnea bătrânețile... la fel de grele ca și cele ale fostu- lui copac. Jur-împrejur, numai cioate. Acolo se fălise până nu demult
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
are aaaautism. Autism. Boala aia urâtă, bau-baul tuturor părinților. Și lumea lui e diferită. La gât Lucian are un șnur alb-albastru pe care scrie Intersport, iar la capătul șnurului sunt multe carto nașe legate strâns și prinse cu un inel ruginit. Pe când se-ndreaptă către un loc liber, legătura cu car to nașe i se lovește întru na de burtă și pantalonii de trening îi foș nesc enervant. Pe cartonașe sunt de sene cu mân care, și-ncerc să recu nosc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]