4,629 matches
-
așază-mă sus! Uită-mă, Doamne, lasă-mi șirag, Pe galaxia care-a apus, Taina în care, iubitul meu drag, Scoate armura și-și lustruiește Ochii săraci de stele și ... Citește mai mult Ah, tunet în cer și-n inima ruptă,Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc,Fulgere stau pe liniștea suptăDe tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea,Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă,Cuvinte-n balast
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Popescu. Directorul de atunci al Spitalului de Urgență, doctorul Andrei Firică, a declarat că în momentul producerii cutremurului era în Libia, dar a revenit în câteva ore în țară. „Era un dezastru pentru că erau vreo 20 de coloane de susținere rupte și a trebuit evacuat tot spitalul. Au fost trei probleme grele: nu aveam loc pentru morți pentru că se depășise capacitatea pe care o avea morga, pacienții care fuseseră operați la urgență trebuiau transportați mult mai repede decât ar fi fost
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
rezidență în această țară, Ramona Lucia Lache, susține că este egală în drepturi cu oricare cetățean european și așteaptă de la instituțiile abilitate, să i se facă dreptate. În urmă cu câțiva ani, interlocutoarea mea nu s-ar fi gândit în ruptul capului că drumul i se va opri tocmai în Spania, la „capătul lumii”, atribut primit de aceste locuri din cauza greutății cu care se ajunge din Romania. Insă aici i-a strălucit „steaua norocoasă”, adică partenerul de viață, pentru care nici o
Se spune că „nu aduce anul, ce aduce ceasul” [Corola-blog/BlogPost/93383_a_94675]
-
a mai făcut o dată cruce și a plecat. Nu am știut niciodată ce i-a făcut părintele Băluță lui Dode. Cred că nici domnul Arsu nu a aflat de “măreața și istorica bătălie”. Niciun ”erou” rănit sau/și cu hainele rupte nu a spus adevărul mămicilor disperate când și-au văzut cum arătau “odoarele” lor. Nu a fost nicio reclamație, ca și când nu s-a întâmplat nimic. Dar nici “bătăliile istorice” nu s-au mai repetat. De fapt, nici nu s-a
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Dacă separarea soției de dormitor nu dă rezultate și aceasta continuă să fie neascultătoare, atunci ea intră în categoria femeilor reci și încăpățânate și trebuie reeducată prin pedepsire. Ea trebuie bătută, dar în așa fel, încât să nu-i fie rupte oasele sau să-i fie provocate sângerări”. Pe înțelept îl chema Abdul-latif Mushtahiri, adică om serios, nu glumă. Se vedea și după recomandările cu privire la ruperea oaselor că era un dobitoc oarecare, ci un om cu multă chibzuință și bun simț
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
nou ca praf de viață la mine-n trup și-n gînd.... XIV. NOUĂZECIȘICINCI PLUS UNU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecați zăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții, cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții,cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînăla sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo,pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanelecurbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului.“ Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
din 28 noiembrie 2015. Se mai aud încă ecouri, De salvări veninde, Se mai aud încă voci strigânde, După ajutor neprimit. Pete tot e neputință, Și foarte multă delăsare, Iresponsabilitatea este mare încă, Incompetența tronează. Se văd peste tot haine rupte, Peste tot aripi de îngerifrânte, Se mai văd și cum oameni în halate albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună enoriașii omagiu, Lumânările sezăresc arzânde, Lacrimile se scurg printre palme, Se-aude implorată divinitatea. Pe ziduri
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
colectivă) ... Citește mai mult Se mai aud încă ecouri,De salvări veninde,Se mai aud încă voci strigânde,După ajutor neprimit.Pete tot e neputință,Și foarte multă delăsare,Iresponsabilitatea este mare încă,Incompetența tronează.Se văd peste tot haine rupte,Peste tot aripi de îngerifrânte,Se mai văd și cum oameni în halate albe,E haos mare-n jur,e multă lume.Se-adună enoriașii omagiu,Lumânările sezăresc arzânde,Lacrimile se scurg printre palme,Se-aude implorată divinitatea.Pe ziduri
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra noului sosit, lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă de durere, În timp ce aluneca la pământ, ținându-se cu mâna de coasta ruptă. Dante sări În față, alergând spre cei doi. Cu siguranță, nu avea intenția să potolească o ceartă Între doi zdrențăroși, Însă ceva Îi atrăsese atenția În mod pregnant. În vârtejul ciocnirii, haina primului cerșetor se deschisese peste piept, scoțând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
instanțele vizibile - state, guverne, organizații mondiale... -, cât și cele invizibile. Amețitor. Dar, Dumnezeule, la ce servea această enormă butaforie, ce dorea Centrul să ascundă, să mascheze prin ea? - În sfârșit, o Întrebare bună. Ceea ce nu trebuie să știe Ceilalți În ruptul capului este faptul că noi am aflat cine suntem, cum am apărut În acest colț de Univers și la ce folosim. Respectiv, am aflat și că suntem aruncați În lume cu un rost bine definit, și că aceia care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu o mișcare largă. Eram Într-un soi de galerie de mină părăsită, un tunel cu diametrul de cel mult trei metri, cenușiu și lugubru. Ce dracului căutam eu acolo, la ora, aia, n-aș fi putut să spun În ruptul capului. N-aș fi putut să spun la nici un fel de oră, la drept vorbind; cel mai puțin Însă la aia. - Eveline, am Început teatral, ca să nu mi se observe nervozitatea, sunt gata să merg cu tine până la capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu, preacuvioșia-ta, să nu le lăsăm! - se înfierbântă Vasea. De ce să le lăsăm? Macek! Când sufletul dumitale se va înălța ostenit de posturi la cer, Domnul te va întreba: „Ce-ai tăcut, cuvioase, pentru mine?”. „M-am rugat pe rupte, înălțimea-Ta”, vei răspunde. „De rugat te-ai rugat, dar de făcut practic ce-ai făcut?” Ei? Ce vei zice? Iar pe mine El mă va întreba: „Te-ai rugat, Vasea?”. „Nu m-am rugat, Doamne, că n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
data asta se văzură obligați să facă un ocol, pentru ca animalele să meargă mereu pe teren pietros, evitând locurile nisipoase sau pământoase, unde ar fi putut lăsa urme. Beduinii știau din experiență că o piatră răsturnată, un salcâm cu ramuri rupte, un lăstar ros sau cea mai mică urmă de excremente erau de-ajuns pentru ca un bun cercetaș să găsească o urmă - și în adâncul sufletului, Gacel era convins că mai devreme sau mai târziu cineva o să încerce să-i elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ziuă. A fost un drum lung și o noapte interminabilă în timpul căreia italianul mulțumi din suflet că lăsaseră în urmă munții și intraseră în erg, deoarece odată cu înserarea și când nisipul începu să se răcească, putu să-și scoată pantofii rupți, care îl deranjau, și să meargă desculț cu riscul de a călca pe un scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult decât restul corpului - și când, în sfârșit, se prăbuși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
borîndău; avea mustețe negre și ierea numa-n nădragi și se preumbla În patul meu pe dușeg și fulgii de la gîști foșneau...“. Am văzut țigani fericiți. Și ce bine Îmi semăna eroina din film, În furoul ei vechi cu breteaua ruptă, parcă eram eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București“, Într-un chenar, un oraș În efigie, latinitatea noastră În nasuri, În urechi, profiluri de medalie În corturile din Bariera Moșilor, scriitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
strîng de gît și În același timp Îi zîmbesc recunoscătoare. Voi lăsa cu limbă de moarte să mi se scrie pe piatra funerară cuvintele: „Par delicatesse j’ai perdu ma vie“. Venus din Millo a rămas celebră pentru brațele ei rupte. Din cîți copii i-au văzut poza În cărțile de istorie nici unul, peste ani, nu-și mai amintește de frumusețea ei. Toți au păstrat-o În memorie pentru bizara ei infirmitate. Oare mi-ajunge acest argument ca să-mi recapăt curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
săvîrșesc cu regularitate la ora nouă seara, păcatul de a-i cere lui Doamne Doamne un tată - resimțeam aceste rugăciuni ca pe o trădare față de tatăl meu bun care mă iubea și pe care n-aș fi vrut nici În ruptul capului să-l schimb cu altul. Eram cuminte și mă rugam pentru că așa mi se spunea că trebuie să facă orice copil ascultător, dar gîndul că Îl trădam astfel pe tata nu mă lăsă să adorm. Toate aceste interpretări legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zilnice față de semenii, de superiorii, de bărbații, de copiii și nepoții noștri, față de stomacul nostru, atîtea solicitări de o violență agresivă, telefonul sau soneria de la ușă, sau, glasul bărbatului din camera de alături „noi nu mîncăm nimic azi?“ sau nasturele rupt care trebuie cusut sau corespondența ce nu suportă amînare tocmai cînd În creierul meu Începe libidoul ca o transfuzie dintr-o vîrstă tînără și fremătătoare și vreau să mă ascund să-mi savurez În tihnă orgasmul cerebral, să scriu - te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de a privi arta. Încearcă să te detașezi, caută emoția pur estetică, uite nudul ăla multiplicat prin repetarea negativului. Simți vibrația? Nu-ți sugerează nimic? — Nu-mi dau seama. Privește cu atenție, totul se petrece Într-un bec, o spirală ruptă, un filament ars — A, da, ai dreptate, acum văd, senzațional. Totuși e ceva, nu știu poate spun prostii, se simte prea mult tehnica, e prea mult artificiu. Și metafora rai se pare excesivă, Îngroșată, de pildă multiplicările astea ale obiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îl găsiră pă grămada de pietriș, așa cum auziși, ca un cîine, zic ăi de-l văzură că — Cine? Despre cine vorbiți? — Păi, ce să-ți spui, că tot nu-l știi, ierea unu slăbănog, dă umbla c-o manta veche, ruptă toată, avea o mînă oloagă și o ținea legată de gît Într-o cîrpă, se pripășise pîn cartier de fo cîteva săptămîni. Își făcea de lucru pă la aprozar că-i mai dădea Fănica, a dă să ține cu Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost niciodată plecate. Ies pe poarta din spate În amiaza Înaltă. VÎntul stîrnit brusc ridică trîmbe de praf pe maidanul cu cîteva leagăne rupte. Calc cu grijă pentru că pe jos, printre smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e asta“, “Sau poate asta, Mae“, ori o întreba pe tanti Mae care credea ea că e. Când nu a mai găsit poza, a luat-o razna, așa că tanti Mae a trebuit să i-o dea înapoi. Curând, a ajuns ruptă și galbenă, iar crucile erau pătate și unsuroase, că mama punea tot timpul degetele pe ele. Când tanti Mae mergea noaptea să cânte, eu stăteam și o priveam pe mama uitându-se la poză. Nu-și dădea niciodată seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
femeie își revenise din șoc, reușind să se miște și să îngenuncheze în fața cadavrului, atingându-l. Nu vedeam ce face. Nu, e mort, a spus pe o voce de-un calm care compensa panica prietenei ei. E mort. Are gâtul rupt. Karen, hai înăuntru. Sun la poliție. Nu-mi permiteam să fiu din nou în atenția poliției, nu după cele întâmplate cu Lee. Am apăsat piciorul de pe accelerație și am alunecat încet în noapte. Speram din tot sufletul să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
durea ca dracu’. Nat avea o privire sălbatică. Am presupus că suntem amândoi în stare de șoc. Și-a pus mâna în jurul umerilor mei ca să mă sprijine, iar eu m-am agățat de mijlocul lui. Nu părea să am nimic rupt sau oricum nu grav. Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]