KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

drept temelie apriori niște principii ale formei ei, adică reguli generale de unitate întru sinteza fenomenelor, a căror realitate obiectivă se poate dovedi orșicînd nu numai în experiență, ci chiar în posibilitatea experienței. Afară de această raportare însă, teze sintetice apriori sânt cu totul cu neputință, pentru că n-au un tertium, adică n-au nici un obiect asupra căruia unitatea sintetică a noțiunilor lor să se poată demonstra. Putem cunoaște într-adevăr apriori multe lucruri în judecăți sintetice despre spațiu în genere sau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi le raportăm asupra cunoștinței posibile experimentale în genere și în urma-urmelor zicem: condițiile posibilității experienței în genere sânt în aceeași vreme condiții ale posibilităței obiectelor experienței, deci ele au valoare obiectivă într-o judecată sintetică apriori. A TREIA DIVIZIE A PRINCIPIILOR INTELIGENȚEI PURE REPREZENTARE SISTEMATICĂ A TUTUROR PRINCIPIILOR SINTETICE ALE EI Numai inteligenței pure trebuie să i se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lipsă se poate constata la orice axiom empiric, oricât de generală ar fi valabilitatea lui, ne va păzi ușor de-o asemenea confundare. Există deci principii pure apriori pe cari totuși nu le-aș atribui ca proprii inteligenței pure, pentru că sânt trase nu din noțiuni curate, ci din intuițiuni curate (deși prin mijlocirea inteligenței); inteligența însă este facultatea noțiunilor. Matematica are asemenea principii, însă aplicarea lor asupra experienței, așadar valabilitatea lor obiectivă, ba putința chiar a cunoștințelor lor sintetice apriori (deducția

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deducția lor) se-ntemeiază totuși pe inteligența pură. Deci nu voi număra între principiile mele pe cele ale matematicii, dar voi număra într-adevăr pe acelea pe care se-ntemeiază posibilitatea și valabilitatea obiectivă a principiilor matematice și cari [așadar] sânt de privit ca principiile acestor principii, și cari pornesc de la noțiuni la intuițiune nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu de la intuițiune la noțiuni. Aplicând noțiuni pure ale inteligenței asupra unei experiențe posibile, întrebuințarea sintezei lor e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu le scade nimic din siguranța lor privitoare la experiență). Dar acestea se vor judeca mai bine la sfârșitul acestui sistem al principiilor. Tabla categoriilor ne dă o povățuire cu totul firească spre construirea tablei principiilor, pentru că aceste principii nu sânt nimic alt decât reguli pentru întrebuințarea obiectivă a categoriilor. Toate principiile inteligenței pure sânt deci: 1. Axiome ale intuițiunii 2. Anticipări ale apercepției 3. Analogii ale experienței 4. Postulate ale cugetării empirice în genere. {EminescuOpXIV 427} Aceste numiri le-am

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acestor principii. Se va vedea în curând că, întru cât privește evidența și determinarea apriori a fenomenelor după categoriile mărimii și calității (dacă considerăm numai forma acestora), principiile lor se deosebesc mult de cele de-a doua, căci cele dentăi sânt capabile de o siguranța intuitivă, acestea numai de o siguranță discursivă, deși nu mai puțin deplină. Voi numi pe cele dentăi matematice, pe cele de-a doua dinamice. Veți observa că nu am în vedere nici principiile matematicei în cazul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
devin cu toate posibile. Le-am poreclit așa mai mult din cauza întrebuințărei decât a cuprinsului lor, și trec la cercetarea lor în aceeași orânduială în care le-am însemnat pe tablă. Axiome ale intuițiunii Principiu al inteligenței pure: Toate fenomenele sânt în privirea intuițiunii lor, mărimi estensive. [Dovadă: ] Mărime estensivă o numesc eu pe aceea unde reprezentarea părților face cu putință reprezentarea întregului (deci o și precedează în mod necesar). Nu-mi pot închipui nici o linie, cât de mică, fără ca s-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fie a cunoștinței obiectelor înșile, fie a hotarelor înăuntrul cărora orice cunoștință a noastră despre obiecte este închisă. Rațiunea noastră nu este dai un șes nedeterminabil de întins, a cărui îngrădiri să le poți ști numai așa, în genere, că sânt ci trebuie s-o asemuim cu o sferă al cărei diametru se poate afla din îndoirea arcului pe suprafață-i (natura tezelor sintetice apriori) și dintr-asta se poate da sama sigură asupra cuprinsului și hotărnicei sale. Afară de această sferă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
rațiunei. Suntem într-adevăr în posesia unor cunoștințe sintetice apriori, ceea ce se vede din principiele minții (Verstandesgrundsatze) cari anticipează esperiența. Dacă cineva nu-și poate explica cum de-s posibile, poate să se și-ndoiască la-nceput dacă într-adevăr sânt în noi apriori; dară nu poate susține nici că ele sânt cu neputință prin puterile proprii a minții, nici că toți pașii pe care rațiunea-i face după această călăuză sânt nuli. Numai atâta ar putea spune: de-am cunoaște

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să se și-ndoiască la-nceput dacă într-adevăr sânt în noi apriori; dară nu poate susține nici că ele sânt cu neputință prin puterile proprii a minții, nici că toți pașii pe care rațiunea-i face după această călăuză sânt nuli. Numai atâta ar putea spune: de-am cunoaște originea și legitimitatea lor, am putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei noastre; înainte însă de a se fi întîmplat aceasta afirmările acestei din urmă sânt hazardate orbește. asigura, afirma, susținea; Și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
rațiunea-i face după această călăuză sânt nuli. Numai atâta ar putea spune: de-am cunoaște originea și legitimitatea lor, am putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei noastre; înainte însă de a se fi întîmplat aceasta afirmările acestei din urmă sânt hazardate orbește. asigura, afirma, susținea; Și pretențiune astfel ar și fi întemeiată o îndoială prese tot față cu orice filozofie dogmatică, care merge de sine în drumul ei, fără ca mai întîi să fi încercat o critică a rațiunei; însă pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ele înșile și această naștere din sine, cum am zice, a minții (dimpreună cu rațiunea), fără ca să fi fost îngrecată prin experiență, prin urmare a taxat de închipuite toate principiele pretinse apriori ale lor și au găsit că ele nu sânt decât un obicei născut din experiență și din legile ei și că ar fi niște reguli numai empirice, prin urmare întîmplătoare, cărora li arogăm pe nedrept pretinsa lor necesitate și generalitate. În susținerea acestei teze stranie el se referea la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
necritic, care n-a măsurat sfera minții sale, prin urmare nu a determinat după principie hotarăle cunoștinței sale, care așadar nu știe dinainte cât și ce poate, ci cugeta a o știrici prin încercările lui, contra unui asemenea atacurile sceptice sânt nu numai periculoase, ci chiar destructorii. Căci dacă e prins asupra unei singure aserțiuni pe care n-o poate justifica, a cărei părere însă nici n-o poate dezvolta din principie, prepusul cade asupra tuturor, oricât de persuasive ar fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ale căruia părți toate șed ascunse încă prea înfășurate și abia prin o observare microscopică de recunoscut. Din cauza asta științele trebuie cineva să le explice și să le determine nu după descrierea pe care o dă urzitorul lor, căci ele sânt totdeauna izvodite din punctul de vedere al unui interes general oarecare, ci din idee, pe care, din unitatea naturală a părților pe care el le-a adunat, o poți afla întemeiată în rațiune însăși. Căci atuncea vei găsi că atât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aequivoca, din confluența numai a noțiunilor strânse, în început ciuntite și abia cu vremea complecte, deși ele toate aveau schema lor ca un sâmbur în dezvoltătoarea rațiunei, așa încît nu numai fiecare [sistemă] e articulată după ideea ei, ci mai sânt încă și toate unite într-un sistem al cunoștinței umane, ca membre ale unui întreg, și permit o arhitectonică a toată știința umană, ceea ce în ziua de azi în care s-a adunat deja atâta material sau poate luat din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
umană, recte filozofică, din rațiune pură, voim să-i păstrăm acel nume, deși în acest moment o lăsăm deoparte, ca neaparținând scopului nostru de-acum. E de o estremă importanță de-a izola cunoștințe cari, după soiul și originea lor, sânt deosebite și a păzi cu îngrijire ca să conflueze într-un amestec cu altele, cu cari în uz sânt în genere combinate. Ceea ce face chimistul în separarea materielor, matematicul în învățătura curată a mărimilor (reine Grossenlehre) asta și mai mult e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deoparte, ca neaparținând scopului nostru de-acum. E de o estremă importanță de-a izola cunoștințe cari, după soiul și originea lor, sânt deosebite și a păzi cu îngrijire ca să conflueze într-un amestec cu altele, cu cari în uz sânt în genere combinate. Ceea ce face chimistul în separarea materielor, matematicul în învățătura curată a mărimilor (reine Grossenlehre) asta și mai mult e dator s-o facă filozoful, ca să poată determina cu siguranță partea ce o are un deosebit soi de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
este știința despre primele principie ale cunoștinței omenești" atunci nu se gândeau la un deosebit soi de cunoștințe, ci numai la rangul lor în privirea generalității, drept care nu puteau fi deosebite clar de cele empirice; căci și între principiele empirice sânt unele mai generale, prin urmare mai nalte decât altele, și în șirul unei asemeni subordonări (nedistingînd ceea ce cunoști cu totul apriori de cele cunoscute aposteriori) unde să se facă tăietura care să distingă prima parte și membrele supreme de cele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceea care are a reprezenta acea cunoștință în unitatea sistematică. Partea speculativă a ei, care s-a aprop[r]iat cu deosebire acest nume, adică ceea ce noi numim metafizică a naturei și care cumpănește din noțiuni apriori toate întru cât sânt (nu întru cât s-ar cădea să fie), se împarte numai în următorul mod. Cea în sens mai restrâns așa-numită metafizică constă din filozofia transcendentală și fiziologia rațiunei pure. Cea dentăi consideră numai inteligența și rațiunea însăși într-un

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a toată cultura rațiunei omenești, care e nedispensabilă, deși în privirea unor scopuri anumite înrîurirea ei ca știință se înlăturează. Căci ea cercetează rațiunea după elementele ei și supremele-i maxime, cari constituiesc poate putința chiar a unor științe și sânt temeiul întrebuințărei tuturor. Că în calitatea ei de speculațiune servă mai mult a opri rătăcirile decât a lărgi cunoștința, nu diminuă valoarea ei, ci-i dă o dignitate și autoritate prin funcțiunea de cenzor care asigură ordinea și concordia generală

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pururea a-și asigura viața sa și stăpânirea sa; mijloacele vor fi totdeuna considerate ca onorabile și vor fi lăudate de toți, căci mulțimea ține totdeuna cu aparențele și cu succesul. Toată lumea e plină de plebe, iar cei puțini cari sânt mai cu minți nu ajung să vorbească și ei decât atunci când mulțimea, care în sine nu are nicicând putere, nu mai știe încotro și are nevoie de un sprijin. Un principe din timpul meu, pe care mai bine nu-l

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
rele. Unui principe deci care voiește să se țină pe tronul lui nu-i este adeseori permis de-a face fapte bune, căci, daca masa poporului sau a oștirii sale sau cei mari ai statului de cari el are trebuință sânt corupți, atunci el cată să urmeze voinței lor și să-i mulțumească pe ei, scop pentru care faptele bune sânt adeseori stricăcioase. Să venim însă la Alexandru; acesta era atât de bun de suflet încît între alte laude se mai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fapte bune, căci, daca masa poporului sau a oștirii sale sau cei mari ai statului de cari el are trebuință sânt corupți, atunci el cată să urmeze voinței lor și să-i mulțumească pe ei, scop pentru care faptele bune sânt adeseori stricăcioase. Să venim însă la Alexandru; acesta era atât de bun de suflet încît între alte laude se mai spune despre el că, într-o domnie de patrusprezece ani, n-a pus să ucidă pe nici un om fără ca să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Observ aci că principii nu pot evita defel moartea silnică de mâna unui om hotărât. Căci oricine poate comite fapta, numai daca ia întru nimic viața sa proprie. Dar principele nu prea are cauză să se teamă, căci asemenea fapte sânt extrem de rare. El cată să se păzească numai de-a nu insulta grav pe cei cari sânt împrejurul lui și de cari se servește în afacerile guvernului, precum au făcut-o Antonin, care pusese să ucidă pe un frate a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]