1,346 matches
-
a teologhisit despre curățenie, ferirea de păcat și desăvârșirea duhovnicească. Liniștea sufletească - spunea Teotim I - este o mare agoniseală în drumul spre desăvârșire. Într-o minte tulburată nu se află nici o idee frumoasă și nici darul lui Dumnezeu nu pătrunde. Sălășluind în gânduri strălucitoare și profunde, suntem îmbrăcați într-o adevărată purpură împărătească. Prieten al Sfântului Ioan Gură de Aur (pe care l-a apărat de acuzația de origenism în fața Sfântului Epifanie), episcopul Teotim I a mers pe linia de desăvârșire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu-I scapă nimic din tot ce se întâmplă, Se află întotdeauna alături de noi”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea V, 6.4., în PSB., vol. 14, p. 259) „Însuși Cuvântul atotputernic și atotdesăvârșit sfânt al Tatălui, sălășluindu-Se și întinzând puterile Lui în toate și pretutindeni și luminându-le pe toate cele arătate și nevăzute, le ține în Sine 15 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Un Dumnezeu care nu e Tată nu e Dumnezeu adevărat și prin fire, căci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Deși spunem că există unele naturi spirituale, cum sunt îngerii, arhanghelii și celelalte puteri cerești și chiar sufletul nostru, sau desigur acest văzduh foarte subțire, totuși nu trebuie să le socotim cu totul netrupești. Ele au un corp în care sălășluiesc, dar cu mult mai fin decât sunt corpurile noastre, potrivit învățăturii apostolului care spune: Și trupuri cerești și trupuri pământești. Și de asemenea: Este semănat trup animal, se înalță trup spiritual. Din acestea se înțelege limpede că nu există nimic
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
făcut iubirea de oameni a Cuvântului ca Domnul să vină la noi și să Se arate între oameni. Pentru că noi am fost pricina întrupării Lui și pentru a noastră mântuire S-a lăsat mișcat de iubirea de oameni ca să Se sălășluiască în trup omenesc și să Se arate în el”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. I, IV, în PSB, vol. 15, p. 93) „Văzând neamul rațional (cuvântător) pierdut și moartea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 144) „Căci precum cărbunii sunt prin fire lemn, iar lemnul e întreg în ei, deși sunt plini de foc și au puterea și lucrarea lui, așa și Cuvântul, fiind foc, ca Dumnezeu, S-a făcut om și S-a sălășluit între 54 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu era un trup nălucă, căci în acest caz n-ar fi fost scăpat trupul nostru de patimi și de moarte. Dar Cuvântul nu era numai la aparență Subiectul lui, căci în acest caz s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de ele. Și pentru toate cele ce se întâmplă omenește, vei afla potrivindu-se aceeași rațiune din Hristos. Patimile omenești ale trupului se mișcă nu ca să stăpânească în El așa cum stăpânesc în noi, ci ca să se desființeze, prin puterea Cuvântului sălășluit în trup, firea lui omenească, ridicându-se la o stare mai bună”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 778) „De ce S-a răstignit? Zice; desigur că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
alungă, îi urmărește și-i surpă?” (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XXX, în PSB, vol. 15, p. 125) „... ce sfârșit trebuia să aibă trupul Său, odată ce S-a sălășluit în el Cuvântul? Să nu moară nu se putea, odată ce era muritor și avea să fie adus prin moarte jertfă pentru toți, motiv pentru care Și 1-a și alcătuit Mântuitorul. Dar să rămână mort iarăși nu era cu putință
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
raportul omului cu limba, sălășluirea lui în limbă. Limba posedă -arată Heidegger− această particularitate specială că trăim în ea, că sîntem familiarizați cu ea, fără a fi orientați anume către ea și fără ca ea să ne cadă sub ochi. Noi sălășluim de fiecare dată în limbă, dar este unul dintre cele mai dificile lucruri să aducem în fața ochilor această sălășluire și, ca atare, limba este sălașul care îi rămîne ascuns omului, cu toate că îi este lucrul cel mai apropiat. Cel care vorbește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mă sperii de toți cei ce-mi apar / deodată mascați, emoționați, toți ai mei, tata, / mama, bunicile, bunicii, străbunicii, străbunicile". Ieșirea din timpul concret presupune contacte cu "forțe obscure", cu "fluide și străfulgerări". Într-o banală ulcică "de pământ ars" "sălășluiesc sufletele / strămoșilor stând în prag, gata să-și ia zborul odată / cu noi". Întoarceri afective ca acestea, în modul lui Sadoveanu și Blaga, sunt mai degrabă halucinații line. Unei ființe iubite, poetul i se adresează transtemporal "în bătaia lunei" motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ființelor, omul e în esență mai sus decît îngerii. Va dați seama de cîtă smerenie avem nevoie să înțelegem asta și să ne supunem ? Realizați ce bucurie imensă, ce cîntare a cîntărilor presupune asta ? Atunci, bucurați-vă ! Căci în Adam sălășluiește înțelepciune divină, ființa sa este întemeiată in divinis. Verrum esse ! În ebraică, Adamah înseamnă "pămînt interior", "tărîm al făgăduinței", de cucerit, dar și promis. Iar un mit hasidic ne spune că se află mereu împrăștiați pe pămînt 36 de înțelepți
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare." Intuiția-mi spune că din Nimic apare Revelația, adică Ființa se manifestă întru ființare. Aflarea dincolo de ființare o numim transcendență, dar nu putea trece dincolo de Nimic, unde sălășluiește Ființa în Sine. Nimicul este așadar locul transcendenței. Îl găsim în noi și e bine ca în El să ne instalăm confortabil. Acesta este un loc privilegiat din care decurg toate posibilitățile, aici e rădăcina, temeiul esenței noastre. Veți spune
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în beatitudinea Sinelui este împlinit. Existența sa ca Ființă perfectă este adevărul viu al experienței fiecăruia. Din păcate, din ignoranță, oamenii cad mai ușor pradă iluziilor ego-ului, realizează și se mențin cu greu în această Realitate permanentă și inerentă care sălășluiește în ei și în care ei înșiși sălășluiesc. În schimb, dezbat de zor dacă ea există sau nu, dacă are formă evidențiabilă științific, dacă e duală sau nonduală etc. Scopul vieții este să cauți, să găsești și să rămîi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Ființă perfectă este adevărul viu al experienței fiecăruia. Din păcate, din ignoranță, oamenii cad mai ușor pradă iluziilor ego-ului, realizează și se mențin cu greu în această Realitate permanentă și inerentă care sălășluiește în ei și în care ei înșiși sălășluiesc. În schimb, dezbat de zor dacă ea există sau nu, dacă are formă evidențiabilă științific, dacă e duală sau nonduală etc. Scopul vieții este să cauți, să găsești și să rămîi pentru totdeauna în această Realitate ; este singura dobîndire adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nostru și aceasta ar fi marea descoperire a psihologilor, de la Jung încoace, ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puțin decît că suntem unu cu divinul, acesta fiind "secretul" aflat în centrul tuturor tradițiilor spirituale. Iarăși, cum spun orientalii, "Dumnezeu sălășluiește în tine ca tine". În sufism găsim, de asemenea exprimări similare, în zen, în hassidism, în gnoză, în hermetism ș.a. De aceea am propus termenii de Teoeconomie și Omeconomie (Iași, Junimea, 2011, respectiv 2012), încercînd să pledez pentru un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
grijă de săraci. Două se afirmă în Africa și în America Latină : islamul și protestantismul, în special cel penticostal. Căci nu seamănă protestantismul lutheran din Germania cu noile culte protestante din America. Lăudați pe Domnul întru toate numele Lui !, căci el sălășluiește și în sufletul cel mai sărac. Se spune că Adam cunoștea toate numele divine, deci e posibil, fără să tragem garduri în Paradis. Lăsați mîndria, cîtă vreme sunt oameni care suferă ! "Fiți sfinți, precum Tatăl vostru sfînt este !", ne îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
o înflăcărare mesianică, cu apariția unor figuri de izbăvitori ca David Reuveni și Solomon Molko în secolul al XVI-lea. Primul, mort în 1535, personaj ciudat care pretindea că reprezintă cele zece seminții pierdute, ajunge în 1525 în Portugalia, unde sălășluia cel mai numeros grup de marani, evrei convertiți cu forța la creștinism în 1497, definindu-se în continuare ca aparținând poporului evreu și aderând la riturile, practicile și sistemul de credințe ale acestuia, care văd în el un prevestitor al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nostru și aceasta ar fi marea descoperire a psihologilor, de la Jung încoace, ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puțin decît că suntem unu cu divinul, acesta fiind "secretul" aflat în centrul tuturor tradițiilor spirituale. Iarăși, cum spun orientalii, "Dumnezeu sălășluiește în tine ca tine". În sufism găsim, de asemenea, exprimări similare, în zen, în hassidism, în gnoză, în hermetism ș.a. De aceea am propus termenii de Teoeconomie, Omeconomie și Teomeconomie (Iași, Junimea, 2011, 2012, 2013), încercînd să pledez pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să existe. Astfel suntem împreună creatori, clipă de clipă. La fel se exprima și Krishna despre creația continuă, iar Buddha vorbea despre o stare primară ce cuprinde atît subiectivitatea cît și obiectivitatea, adică realitatea cuantică. Undele probabi listice ale acesteia sălășluiesc în aceeași dimensiune cu ceea ce Einstein numea "mintea lui Dumnezeu". Nils Bohr spunea că "tot ceea ce numim real este format din lucruri care nu pot fi considerate ca reale." La bază e gîndul. Timpul reprezintă mișcarea gîndului, întreg universul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
unde începe să se întrepătrundă cu fagi, goruni și mesteceni. Continuând firul curgerii spre vale, tei, plopi și castani iau în stăpânire ținuturile. Învelesc dealuri și câmpii sub care zac bogății de neprețuit 15. În acești codri, străpunși de luminișuri, sălășluiesc zimbri și cerbi. Vegheați de corbi înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
e de neprețuit. El trebuie acceptat, căci suntem demni de darul lui Dum-nezeu, făcut cu atîta bucurie. Dumnezeu știe că îl meriți, iar tu nu poți nega adevărul hotărîrii divine. 7. Tot ce a creat Dumnezeu este puritate perfectă. Pacea sălășluiește în fiecare spirit care acceptă planul lui Dumnezeu pentru ispășirea sa. Cei care acceptă ispășirea sunt invulnerabili. Nu știm încă ce e mîntuirea și nu o înțelegem. De aceea, nu-ți fă păreri deșarte, ci cere-I totul Sfîntului Duh
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o credință a egoului. Singurul aspect etern al timpului este acum. Sfîntul Duh mediază între cunoașterea spiritului pur și interpretările egoului. El reinterpretează ce face egoul întru lumina cunoașterii. El te reinterpretează în numele lui Dumnezeu. Sfîntul Duh este lumină, căci sălășluiește în tine, care ești lumină. El îți reamintește că locul tău cuvenit este în Dumnezeu. Aceasta este viața ta, eternitatea și Sinele Tău. 14. Această viziune înspăimîntă egoul, căci pacea e marele său dușman; fără conflict, el nu poate supraviețui
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fenomen expresia insatisfacției, a decepției, a iritabilității cărora publicul le cade pradă? Dacă schimbarea canalului este atât de frecventă, înseamnă că, mai mult sau mai puțin, telespectatorul se plictisește, înseamnă că o decepție - desigur, nu foarte profundă, dar totuși reală - sălășluiește cvasistructural în raportul cu micul ecran. Această situație e inedită. În societățile tradiționale, viața materială era dificilă, uneori constituind chiar o sursă de spaime sau de furii (obsesia foametei, teama de a nu muri de foame, revoltele contra supraîncărcării fiscale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acest model de confort este de tip tehnicist-cantitativ și se vrea a fi ceea ce face să dispară corvezile, o proteză miraculoasă care aduce igienă și intimitate, câștig de timp și facilități de trai, distracții și destindere. În miezul acestei mitologii sălășluiesc simplificarea muncilor obișnuite, automatizarea funcțională, absența muncii grele și a cunoștințelor specializate din partea utilizatorului. După confortul-lux tipic fazei I burgheze, faza II a promovat imaginarul confortului-libertate („tehnica eliberează femeia”), dar și confortul-evadare dominat de plăcerile pasive procurate de produsele „gata
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rămași dincoace de realitate”, când au văzut apărându-le dinainte un om „ABSOLUT asemănător cu fiecare dintre ei și totuși (grație unei «operații» misterioase și uimitoare) infinit mai DEPĂRTAT, înfricoșător de STRĂIN pentru ei, de parcă în trupul lui ar fi sălășluit moartea”. Această imagine a omului-actor venea, așadar, din teritoriile morții. Condiția morții era ceea ce constituia esența actorului viu. Dar după ce interpretează astfel - în opoziție cu Craig - prima apariție a actorului, Kantor se întoarce, pe o cale ocolită, tot la Craig
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o estetică a apariției și pentru care întoarcerea celui plecat dintre pământeni este deopotrivă matrice și model? Borne sau jaloane ce marchează, începând cu epocile vechi și până astăzi, permanența unei viziuni despre un teatru în miezul ascuns al căruia sălășluiește fantoma - iată ce vor fi capitolele acestei cărți, care nu-și propune câtuși de puțin exhaustivitatea, epuizarea temei, și nu-și face din parcurgerea cronologică a repertoriului fantomelor un scop în sine ori o regulă strictă, de neîncălcat. Dar dinapoia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]