1,226 matches
-
frumos, o brad frumos, Cu frunza neschimbată. O , ce veste minunată! O , ce veste minunată! În Bethleem ni s-arată Astăzi s-a născut Cel făr' de-nceput Cum au zis prorocii. Că la Betnhleem, Maria Săvârșind călătoria, Întrun mic sălaș, Lângă-acel oraș, A născut pe Mesia. Pre fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume, Să se nască Și să crească, Să ne mântuiască. Praznic luminos Praznic luminos, Strălucit, frumos, Astăzi ne-a sosit Și ne-a-nveselit Că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
o măturați Hai, lerui ler Și masa s-o încărcați Hai, lerui ler Că umblăm și colindăm Și pre Domnul căutăm Din seara ajunului Lerui ler. Până-ntr-a Crăciunului. Lerui ler Că s-a născut domn prea bun În sălașul lui Crăciun Că s-a născut domn frumos Lerui ler. Numel lui e Cristos. Lerui ler Sus, boieri nu mai dormiți! Sus, boieri, nu mai dormiți, Că nu-i vremea să dormiți, Colindăm, Doamne, colind*. Vremea e să vă sculați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Mântuitor Plini de-o sfântă bucurie toți au izbucnit în cor: O, ce veste minunată lăngă Betleem s-arată, cerul strălucea, pe-o rază venea, pe-o rază curată. Când Iosif și cu Maria au sfârșit călătoria, într-un mic sălaș din acel oraș s-a născut Mesia. Păstorii cum auziră, spre lăcașul sfânt porniră iar când au aflat Pruncul luminat ei îl preamăriră. În coliba păstorească vrut-a Domnul să se nască Fiul său cel sfânt nouă pe pământ Să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
frumos, o brad frumos, Cu frunza neschimbată. O , ce veste minunată! O , ce veste minunată! În Bethleem ni s-arată Astăzi s-a născut Cel făr' de-nceput Cum au zis prorocii. Că la Betnhleem, Maria Săvârșind călătoria, Întrun mic sălaș, Lângă-acel oraș, A născut pe Mesia. Pre fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume, Să se nască Și să crească, Să ne mântuiască. Praznic luminos Praznic luminos, Strălucit, frumos, Astăzi ne-a sosit Și ne-a-nveselit Că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o măturați Hai, lerui ler Și masa s-o încărcați Hai, lerui ler Că umblăm și colindăm Și pre Domnul căutăm Din seara ajunului Lerui ler. Până-ntr-a Crăciunului. Lerui ler Că s-a născut domn prea bun În sălașul lui Crăciun Că s-a născut domn frumos Lerui ler. Numel lui e Cristos. Lerui ler Sus, boieri nu mai dormiți! Sus, boieri, nu mai dormiți, Că nu-i vremea să dormiți, Colindăm, Doamne, colind*. Vremea e să vă sculați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Mântuitor Plini de-o sfântă bucurie toți au izbucnit în cor: O, ce veste minunată lăngă Betleem s-arată, cerul strălucea, pe-o rază venea, pe-o rază curată. Când Iosif și cu Maria au sfârșit călătoria, într-un mic sălaș din acel oraș s-a născut Mesia. Păstorii cum auziră, spre lăcașul sfânt porniră iar când au aflat Pruncul luminat ei îl preamăriră. În coliba păstorească vrut-a Domnul să se nască Fiul său cel sfânt nouă pe pământ Să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
că nu există mântuire acolo unde nu este pocăință. Încă din timpurile vechi se accentuează necesitatea Întoarcerii către Yahweh: ,,De aceea și Eu v-am lăsat cu dinții curați În toate cetățile voastre și cu lipsă de pâine În toate sălașele voastre, dar nu v-ați Întors către Mine, zice Domnul" (Am. 4, 6). Cel care stăruia cel mai mult asupra pocăinței și Întoarcerii la Domnul a fost profetul Ieremia, care vede milostivirea Lui asupra omului și poporului numai printr-o
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
obiceiuri la fel de condamnabile care fac obrazul subțire al imoralului și revelatului iudeo-creștinism. Pe lîngă templul din Ierusalim funcționa un mare bordel în care își găseau desfătarea chinuiții rabini, leviții și alte lepre cu pofte nesățioase și puturoase. Aici își aveau sălașul de desfrîu femeile ,,kedeșe”, dar erau și bărbați, numiți în scrierile lor sacre ,,cîini” pentru că și la ei pederastia era la mare cinste încă din vechime. Acest nărav mîrșav al rabinilor ivriți, îl găsim amintit în A doua epistolă sobornicească
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Sa-va de frică să nu vină tăunii asupra Constantinopolului, iar Honorius, împăratul imperiului roman de apus care avea capitala la Ravena, s-a străduit să-i îmbuneze pe năvălitorii să nu se bulucească în orașul unde își avea el sălașul. Astfel Roma a fost cucerită, jefuită și abandonată pentru prima dată în istoria ei. Negustorii care nu mai au cui să vîndă atîtea scumpeturi, stau departe și se căiesc la 18,16: ,,Vai, vai! Cetatea ce mare care era îmbrăcată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a obosit chiar dacă a fost dat jos din spinare, el tot se agăța pînă l-a dovedit. Apoi l-a prins de picioarele din spate, l-a luat în spinare și l-a adus în peștera sa care îi era sălaș. Aici primește de la Sfîntul Soare porunca de a sacrifica taurul pentru renaște- rea vieții pămîntene. Dar taurul scapă și se întoarce pe pajiștea de unde a fost alergat de către Mitra. Soarele trimite corbul -mesagerul său și simbol pe mai multe steme
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a salvat pe sine însuși împreună cu cireada sa, într-o arcă ce plutea pe întinderea nesfîrșită de ape. După ce neamul omenesc s-a înmulțit din nou, un mare război a pustiit lumea și a nimicit atît locuințele oamenilor cît și sălașurile fiarelor. Dar oamenii - fii Creatorului sau fiii luminii - au scăpat și din această nenorocire și viața lor se va duce înainte cu bune și rele. Misiunea lui fiind terminată, Mitra împreună cu Soarele și ceilalți doi prieteni cabiri celebrează o Cină
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
132 ne spune că în anul 376, o mulțime de geți și goți, fugind de groaza stîrnită de fioroșii huni, și-au găsit liniștea la sud de Istru unde împăratul get al imperiului roman de răsărit Valens, le-a dat sălaș în Moesia, adică Bulgaria de azi. Cum împăratul își iubea religia strămoșească, i-a poftit pe noii veniți să fie alături de restul neamului său în cele iubitoare de Sîntu, iar episcopul iudeo-creștin pufăie furios: ,,împăratul Valens, răpit de perfidia arienilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
non-uman stă ierarhia propriu-zisă a ființei umane cu al său vîrf și element rector : intelect sau inimă, nous platonician, hegemonikon stoic, kardia sau cor în tradiția biblică, sirr (secretul sau misterul ființei) în sufism, buddhi = intelectul și inima profundă ca sălaș al lui Brahma, în hinduism. Plutarh vorbea despre sufletul adevărat, superior sufletului de care sîntem în mod curent conștienți la fel cum acesta e superior trupului. El numea astfel vîrful arhitecturii umane, temă curentă în gîndirea antică tîrzie, de regăsit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
celebru deosebirea, întruchipînd-o în distincția emblematică dintre sedentar și itinerant. Preluată de la Philon și dezvoltată de alexandrinul creștin, ea pornește de la pasajul Numeri, 24, 5 și va constitui o structură ideatică folosită de toate veacurile următoare. Cît sînt de frumoase sălașurile tale, Iacob, corturile tale, Israel! în schimbarea de nume a patriarhului, Origen vede trecerea ființei de la condiția instalării în lucrurile finite, de tip formal, individual, oricît ar fi ele de meritorii ori de înalte căci casa e lucru întemeiat, stabil
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
autoposibilitate din care, abia ca un aspect secund, decurge ființa lui. în om, ființă mereu pusă în cauză de libertatea care îi critică limitările și o cheamă să se amplifice, divinul însuși e cel care lucrează, libertatea lui își găsește sălaș, loc de operare, focar de iradiere. E ceea ce a tematizat Cusanus, concepînd destinul spiritual al omului ca o suită de stări interioare care tind spre Limita infinită. Transpunînd datele creștine în limbaj matematic, Cusanus marchează tocmai faptul că Logosul divin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa omului e clădită pe un vid interior, capabil de divin. în centrul sau în inima persoanei își are sălaș transcendența spre care în regim supranatural se retrag, ca spre rădăcina lor, facultățile naturale ale ființei. Nu piedicile exterioare determină, în regim supranatural, retragerea acestor facultăți, ci atracția pe care o exercită asupra lor prezența divină din vidul central al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
exercice d'antiutopie sau de défascination în care, sceptic, s-a aventurat. Iar sub acel dandysme metaphysique, diagnosticat de Silvie Jaudeau, descoperim în fond pe cel ce acceptă doar prezentul veșnic și pune între paranteze istoria însăși: "Ea nu este sălașul ființei, ci absența ei, negarea oricărui lucru, ruptura celui viu cu el însuși: nefiind din aceeași plămadă cu istoria, ne e silă să fim părtași la zvîrcolirile ei"159. Să fie aici cauza fundamentală a apolitismului lui Cioran, așa cum îl
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Doamne, să nu mă părăsești; am ieșit de la Tine, ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta! Numără-mă între oile Tale cele alese, hrănește-mă împreună cu ele cu verdeața dumnezeieștilor Tale taine! Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
iubirii strigoiului, care încearcă să se întrupeze pentru un muritor este conflictul în jurul căruia se dezvoltă întregul roman. Un prim element al acestei lumi în care moartea vrea să imite viața, umanul în "modalitatea încarnată" este parcul; dacă pădurea este sălașul unui zeu (ca în credințele vechilor greci și romani), "parcul acesta artificial" - replică palidă și fabricată - este locul demonicei domnișoare Christina, în care arborele - rege al parcului este salcâmul ("arbore de om sărac"118). Salcâmul a fost interpretat ca "simbol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înaripat - imagine a sufletului - pune accentul tocmai pe "firea aripii - prin care sufletul se înalță"46: "natura a înzestrat aripa cu puterea de a face ca ce e greu să se ridice către înalturi, acolo unde își are neamul zeiesc sălașul". Căci "din toate câte țin de trup, ea mai ales ne înrudește cu divinul"47. Când însă, "prin cine știe ce năpastă, de viciu și uitare", sufletul se îngreunează, el "își vatămă aripile și cade pe pământ", "mulțime de suflete se schilodesc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la o realitate ce ne este contemporană: un înainte care vine de departe, dar nu din spațiul nedefinibil al unei depărtări ori din adâncurile insondabile ale timpului. Este imemorialul pe care îl purtăm în noi, ca semn arătător al unui sălaș lăuntric, al părții neștiute din noi. Într-un fel suntem după ceea ce ne definește în miezul intimității noastre, dar nu suntem decât ca urmare a acestui semn care - abia el - ne anticipează, ne arată drumul către teritoriile necunoscute care sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cheamă prevestindu-ne. Cum putem avea previziunea acestei străluciri dacă nu prin intuiția care ne deschide calea către miezul unui poem, acolo unde ne descoperim propria lumină? "Doar intuiția - spune Alonso -, doar săgețile șuierătoare trec peste ziduri și ajung în sălașul lăuntric. Acolo domnește lumina"2. Înainte de a fi cucerit strategic, prin convocarea unui întreg arsenal al metodelor interpretative, poemul e închis în sine, cetate inexpugnabilă care nu se lasă deschisă decât de înțelegerea albă a intuiției. Intuiția nu luminează interstițiile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumea poemului până în ne-locul unui semnificabil inaparent, care abia începe să se in-formeze, să-și creeze semnificantul pe măsura perspectivei pe care urmează să o deschidă. " Într-o asemenea perspectivă - remarcă S. Mărculescu -, marginalizările de circumstanță nu mai contează. Sălașul interior al operei, al faptei, e pretutindeni, ca și centrul pascalian". Un centru ubicuu, pulsând difuz în carnea poemului, până în ultima nervură a imaginilor. Acum singurul lucru care contează este apariția acestei interiorități, straturile de sens prin care răzbate rostirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Se înfășoară în ultima răsfrângere a golului, acolo unde ne întâmpină "o abdicare cețoasă/ a monadelor și-o pace contrasă". Ultim în care se desfășoară lumina dintâi, căci în timpul contras, retras în nemanifestare, ceea ce apare și apariția ca atare arată sălașul atemporal al miezului inaparent, locul sâmburelui 17: "tot mai aproape de tine tu altul/ sub comuna coajă-a nopții-n micșorare". Apropierea de acest loc e o înaintare către pretimpul identității originare, în vechimea altui nivel de realitate în care tu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arborii - e desemnificat, scos din jocul imaginii, șters de pe harta poemului. Poemul devine forma plată a unei destituiri; dar cu cât ființa creatorului consimte abandonului, cade în golul poemului, cu atât acesta face albul mai strălucitor, lărgind golul primitor al sălașului său. Iar dacă lucrurile ies la lumină în golul acesta împlinit, "cu pleoapele lăsate-n jos", în limpezimea liniștii ce le cuprinde nu ele deschid orizontul, nu în ele stă imaginea. Prin ochiul lor nevăzut trece vocea poemului, le descoperă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]