23,750 matches
-
lumea decît prin accelerarea ideii sau gestului. * 29 mai 1969. Faut se debarasser de cette... freine?...Dostoievski. Il faut être malhonnête pour être écrivain... la tentation de la débauche... ispita desfrîului... Îngerul și demonul, complementari. Alioșa... Rusia utopică. * 29 mai 1969. Sar speriat din pat la unu și treizeci noaptea, și notez: Zombi, cadavrele înviate de vrăjitori din cimitire și transformate într-un fel de roboți de carne salvați de la putrefacție, - fără cuget, fără simțire, fără puterea alegerii, ca cetățenii dintr-un
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
cînd se atinge zona imperceptibilă dintre conștient și subconștient, partea liminară în care nu mai este nevoie de nici un cuvînt... Cartea ca un infrasunet. Cititorul trebuie atras ca într-o cursă. * Cotul țiganilor. Rîul Ialomița, în copilărie. Țigăncile goale, vara, sărind din apă turbure cu brațele în sus, cu țîțele lor negre și țipetele nerușinate. Cînd plouă tare, malul se surpă, cotul se lărgește din an în an, pe cînd, pe plaja care se întinde din ce în ce mai mult, după aversele bogate, corbi
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
directă, lineară. Aceasta pentru că, în parte, pendularea în timp, întreruperile și întârzierile sunt mai interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul cum percepe timpul inteligența umană. Memoria nu e lineară, sare de la una la alta și nu putem ști unde se va opri în clipa următoare. Memoria nu are un plan cronologic. Nici viața nu are, de fapt, fiindcă altminteri întâmplările cele mai apropiate ar fi întotdeauna cele mai însemnate pentru
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
ea cu ea de binele și de răul ei, așa cum știe el să facă fie și cu atîta cruzime..." Iubirea joacă un rol important. De data aceasta iubirea lucida, asumată rațional, resemantizată în credința și devoțiune. Căci nu altceva reprezintă Sară, adolescență îndrăgostită de bizarul personaj. Astfel se poate explica titlul semnificativ: parfumul nu e doar modalitatea de accedere la real a personajului, ci apare că sinecdoca a corpului ființei iubite. Ce îl așteaptă pe maestru Faust(o) la sfîrșitul drumului
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
pe zăpadă, un lup de culoarea tutunului ține cu labele din față o cățelușă roșcată, o scapă, o prinde, nu-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte - înapoi, înainte - înapoi, ea scheaună, începe să se
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
de la prima sau de la a doua mînă, referitoare la împrejurările în care Eminescu a fost internat în stabilimentul doctorului Șuțu în nenorocita zi de 28 iunie 1883. Nimeni nu i-ar fi obiectat d-lui Cernăianu semnalarea tuturor acestora. Grobianismul sare însă în ochi din felul în care autorul Recursului gîndește și se exprimă. Dl Vatamaniuc n-are cum să creadă că ar fi doar o problemă de stil. Dl Cernăianu ilustrează tipul, pur al criticului grobian. Ca și cartea, ancheta
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
noastre suferă de o criză identitară și de o crispare legitimantă, stări de care Noica se dovedește a fi atât de departe. Știința de a fi complex, de a fi "deschis" este, cred, principala lecție a acestui volum. Nu putem sări peste numeroasele pasaje în care Noica își exprimă cu umor incompatibilitatea cu cinematograful sau cu ultimele noutăți tehnice. Ele sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
din justiție. Și astfel cum vom ajunge, în 2004, într-o Românie scufundată și mai adânc în prăpastia nebuniei. Potolirea ca prin miracol a certurilor dintre Vadim și Iliescu ar trebui să ne dea de gândit. Măcar acum să ne sară în ochi ața albă și să trecem la acțiune! Am văzut că experimentele de tip "renașterea partidelor istorice" au dus la catastrofă, iar pentru consolidare "partidele modernității" n-am avut suficientă răbdare. Nu dau doi bani pe-un partid liberal
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
voința de a supraviețui". * Celălalt text memorialistic e semnat de un pictor, Vasile Varga și conține Amintiri despre Aurel Cojan. Introducerea e voit șocantă: "Pentru un pictor, e plictisitor să scrie. Fiind pictor, pentru mine e plictisitor să scriu. Să sari nu numai dintr-o modalitate de exprimare a unora și acelorași lucruri, într-alta, ci într-una în care lucrurile ce se spun sunt cu totul altele.[...] Ceea ce faci când scrii, o faci în timp. Atunci când pictezi, o faci în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
în focul polemicii echivalează cu un pumnal vîrît în spatele adversarului, în timpul unui duel cu floreta. Altminteri care mai e autoritatea ziaristului care se luptă în principiu cu presa extremistă, încărcată de insulte, dar, în cazuri particulare se consideră dator să sară în apărarea celui care are de plătit daune morale pentru insultele care i-au ieșit din vîrful pixului?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
vorbă, lejer și amuzant, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se în emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea, nevoie de caracter. O știre la
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
gîndire, în comportament - care a invadat mass-media românească după revoluție. Acest Ubu, acest Arturo Ui a fost fabricat de edítorii și de jurnaliștii români ieșiți din mantaua primului Eveniment al zilei. Nu întîmplător, tocmai redactorul lui șef era singurul care sărea să-l apere pe Vadim de... linșajul mediatic. El nu accepta să-i fie distrus mitul.
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
alegerea lui Ion Iliescu. Cornel Nistorescu, din cîte ne amintim, s-a despărțit de fostul regim totalitar, deoarece regimul însuși nu mai exista. El n-a făcut un gest măcar împotriva ceaușismului, pe vremea cînd aceste gesturi costau. N-a sărit pe atunci în sprijinul nici unui dizident și nici el nu și-a manifestat vreo nemulțumire care să-l aducă în rîndul dizidenților. Dar, pe de altă parte, dizidenți ca Doina Cornea și alții ca ea, ce putere au avut ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
o experiență individuală (marcată ca atare): "Nori galbeni alergau foarte jos deasupra orașului, pocneau tablele pe acoperișuri și rupeau crăci, apoi se ridicau foarte sus și se prăbușeau mai departe dînd scîntei și tunete uriașe la care am auzit geamuri sărind în țăndări." Catalogul conține atmosfera extraordinară a unui grup de creație (Școala de la Tîrgoviște), atmosferă care explică apariția unor cărți memorabile precum Ingeniosul bine temperat sau Ucenic la clasici. Radu Petrescu, indiscutabil liderul grupului, discută tot timpul cu amicii săi
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
fruct de o creangă în vânt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie un cuvânt.// Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pământ,/ Ce sens visat de demult devenit speranță uitată/ Mă străbate sărind peste rând/ și făcându-și din mine dovadă// și verigă a unui mister amânat/ Ca să continue diferit însă viu,/ Plătind cu dobândă același păcat// Pe care ți-l las moștenire târziu,/ Ca să-l înțelegi și să-l porți mai bogat
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
L.V.: Faptul că scrieți romane polițiste vă silește să fiți cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrieți aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționați să ajungeți, în restul operei, mai departe, ori în alt punct decât intriga, sau ați prefera să sărim peste acest subiect? J.B.: Sigur, romanele polițiste sunt mai axate pe intrigă, cu toate că unul dintre reproșurile aduse romanelor mele polițiste a fost că prea au multă atmosferă, creație de personaje și stare de spirit amenințătoare, în loc să ofere acțiune. Cele patru
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
se oprea la un metru de locul unde ne aflam noi și rămîneam în umbră. După ce acest proiector s-a plimbat de cîteva ori, căci "libertatea de circulație", cum se spune în mod abstract, nu era recunoscută de comuniști, am sărit peste linii și am intrat pe cîmp. Și am mers așa, frumușel, spre un sat unde Bodolea reușise dinainte să găsească un loc de odihnă. Și cum mergeam noi printr-un noroi înspăimîntător, care ne umplea bocancii cu kilogramele, la
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Cuvântului)52. Atunci spuse mireasa, „Adu-mă în casa vinului; așterne dragostea înaintea mea. Întărește-mă cu parfumuri; hrănește-mă cu mere, pentru că sunt rănită de dragoste” (2.4-5). O, cum aleargă sufletul, asemenea unui cal, pe calea divină! Cum sare și se mlădiază spre ce se află înaintea ei și nu se întoarce îndărăt! Și încă este însetată. Intensitatea setei sale a devenit atât de mare, încât nu poate fi satisfăcută cu cupa înțelepciunii. Întreaga cupă nu este suficientă pentru
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Mălăncioiu și Dorin Tudoran. Chiar și atunci când stilul colocvial interferează expresiv cu cel înalt, nu avem în fața ochilor simpatice teribilisme, gasconade textuale, dar o infiltrare perceptibilă a dramei în cotidian: "Vrei să treci mai departe/ dar posibila ta moarte îți sare în față cu un pântec greoi./ Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate./ Îți desfaci brațele/ și fil fil în cuptorul de sticlă./ Ai venit./ Ai văzut." (Apel în sala de disecție). Apelative ironice de tipul "iubire", "dulceață", "îngerașule
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
medaliei, se susțin și se contrează reciproc, așa cum realitatea și literatura mușcă, fiecare, din teritoriul celeilalte: "Refuz să mai privesc realitatea în față./ Port în brațe doar poemul acesta/ care miroase urât - câine mort./ Îl pocnesc și bucăți de carne/ sar din râsul hidos./ Plec atunci la marginea mării să mă spăl./ El îmi sare în față/ și mă trezesc în hainele de luni/ funcționar tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
teritoriul celeilalte: "Refuz să mai privesc realitatea în față./ Port în brațe doar poemul acesta/ care miroase urât - câine mort./ Îl pocnesc și bucăți de carne/ sar din râsul hidos./ Plec atunci la marginea mării să mă spăl./ El îmi sare în față/ și mă trezesc în hainele de luni/ funcționar tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta mea roasă de viață./ Inventează acolo unde ochii îți cad înaintea plânsului/ și limba
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
Coloana sonoră te mai face să uiți de scenariu. Marele albastru e unul dintre acele filme rare în care aproape poți ignora sunetul diegetic. Între imagine și cel non-diegetic există însă o chimie palpabilă. Firește, cele două rezonează empatic. Diferența sare în ochi - pardon, în urechi - dacă ne gândim la Alexandru al lui Oliver Stone unde muzica impune și semnalizează ca un girofar, îți atrage atenția într-un mod ostentativ și strident de genul "Alo! Moment important! Nu care cumva să
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
acestui talentat tehnocrat (vorbesc în cunoștință de cauză!), presa noastră principială - care, între noi fie vorba, n-a dus până la capăt nici una din marile campanii anti-corupție, ale căror ițe s-au pierdut în nisipurile compromisurilor și aranjamentelor de culise - a sărit ca arsă pe vaga relație de înrudire dintre dl Seculici și președintele țării: Traian Băsescu este nașul de nuntă al fiicei sale. Aș putea să mă întreb de când a devenit nășitul la biserică o problemă de rușine la români, deși
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
romanțe, ca să vadă ce se mai poate învăța. Carlton dansează cu soția directorului administrativ. Frank, prietenul lui Carlton, cel cu fața de copil bătrîn, dansează cu mama. Văd că tata a ieșit din bucătărie. Se retrage într-un colț. Eu sar în mijlocul vîltorii. O invit la dans pe profesoara de matematică cu buzele de culoarea florilor de fuchsia. Acceptă veselă. E planturoasă și grațioasă ca un vapor de paradă, și o cîrmesc fără efort în toate direcțiile. Mama, care la școală
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de disprețuit membru al casei. în timp ce șovăi dacă să mă întorc în cameră și să mă îmbrac, lumea începe să revină de afară, vorbind despre o iluzie optică provocată de ceață și de un avion. Se reia dansul. Carlton a sărit, probabil, gardul din spate. Voia să fie singur, singular, în caz că extratereștrii ar dori să ia pe cineva cu ei. Cîteva nopți mai tîrziu aveam să mă duc și să stau în locul unde cred că a stat el. De partea cealaltă
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]