1,766 matches
-
începură să alerge înapoi pe plajă. — Ce s-a întâmplat? strigă Brian, alergând și el, fără să știe de ce. Tom fugi în apă, spre George și luă cățelul. — O, George, ești un erou! Dar ce înghețat e, repede un prosop, sărmanul Zet! Timp de un cumplit moment, Tom, ținând câinele în brațe, avu impresia că e mort, atât de inert și de înghețat și de nemișcat era bietul de el. Dar, în aceeași clipă, o limbuță roză îi linse mâna. Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu consecințe atât de fatale și-a croit drum în Ennistone. Oricum, Alex nu primi un răspuns la întrebarea ei, nu pentru că Ruby s-ar fi rușinat să i-l dea (deși chestiunea o frământa), ci pentru că în acele momente sărmanul ei cap era plin de alte gânduri. Se trase îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i cu vulpile? Sunt rele, duhuri rele, lucruri rele. Aduc nenoroc. Fac să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și să-l țină strâns. Se simte, pare-se, în deplină siguranță. Când am vizitat-o, ceaiul ne-a fost servit de o fată-n casă cu bonetă albă. Diane s-a interesat, cu un aer compătimitor, ce mai face „sărmanul George“. Emma și Pearl „sunt bine“ și ei, deși nu au completat romantica simetrie a idilei noastre desprinse parcă din Visul unei nopți de vară, și nu s-au căsătorit. Printr-o tacită înțelegere, această pereche nu s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apropiat-o de inimă. Uite ce tare îmi bate inima. Și bate de bucurie! De bucurie, fata tatii!... Acum chiar că nu mai înțelegea nimic biata femeie... „De atâta necaz cât s-o abătut asupra noastră s-o fi scrântit sărmanul”. Să trăiești, Marandă, și hai să ne bucurăm împreună. Spunând acestea, a scos-o în curte și au pornit spre grajd. În fața ușii, s-au oprit: Ascultă tu și spune-mi ce auzi? Ca să nu-l supere cumva, ea s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
plec... Eu nuuu știu limaaanul spre careee pornesc... ce tainăăă mă-ndeaaamnă la drum, daaar simt căăă mă-apasă păreții... Cu aceste vorbe, care deveneau din ce în ce mai nedeslușite, a ieșit, în timp ce crâșmarul îl urmărea cu privire compătimitoare. „O ajuns să vorbească singur sărmanul și aista nu-i semn bun”... După primii pași, pătruns de frig, și-a strâns sumanul mai bine pe trup și a pornit mai departe, încercând - ca niciodată - să îngaime un cântec: „Ș-am să beau hătu-i amaru’, pân-oi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
filtrata lumină de la arteziene - perechea primordială sau doar cea ideală, trecând prin zona galactică, spre steaua din vis, printre nuferi îmbobociți, pe unde îndrăgostiții sunt călăuziți de miracole, de întâmplări și de fulger, universul acesta amintind de imaginile selenare din Sărmanul Dionis al lui Eminescu. După cum am mai arătat și cu privire la alte cărți ale lui Emilian Marcu, influența barocului este sesizabilă și aici, în manifestarea irepresibilei apetențe a poetului pentru frumos, pentru luxuriant, pentru decorația abundentă, pentru armonie etc., ale căror
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
legende în legătură cu atitudinea lui Cuza față de călugări. În mai toate, domnul este arătat ca un om drept, revoltat de dezmățul și abuzurile monahilor, constatate și personal, pe când umbla deghizat pe la mănăstiri, ca om sărac, cerând adăpost și hrană. Peste tot sărmanul, sub al cărui veșmânt se ascundea domnitorul, era întâmpinat cu ostilitate, alungat, în cel mai bun caz tratat cu indiferență și dispreț. Problema avea însă și serioase aspecte internaționale. În vizita sa la Constantinopol, dând dovadă de abilitate și spirit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
populației: mili și multi-milionarii, oameni care, copleșiți de înnodarea continuă a afacerilor, de efortul de a lopăta masa monetară, de a investi, reinvesti și re-reinvesti, de a avea profit cât mai mare cu taxe cât mai mici, ei bine, acești sărmani rătăciți în labirintul fără ieșire al îmbogățirii abia mai reușesc să aibă timp să și respire. Și dacă nu v-au podidit lacrimile milei, ale compasiunii, priviți-i cât de neajutorați sunt: coboară scările unei hardughii de case gata-gata să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
milostenie: portarul, șoferul, avocatul la purtător și alți doi bodyguarzi angajați ca infirmieri, aceștia reușind să-l ridice pe pernele rablei multilionare și ea. O doamnă după toate aparențele domnișoară, că-i pleacă picioarele din gât, îi potrivește ochelarii negri, sărmanul, nici cu vederea n-o duce prea bine!, și-i închide ușa cu geamuri securizate anti-glonț, anti-gaz, antianti. De unde să știe acești obidiți ai soartei că a dat verdelen frunză și florile-n ram, că ouăle s-au ieftinit cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
locotenent Pațache, că are un foxtretier ceva de spaimă. Nu-i scapă nimic. Ultima descoperire a fost nenorocitul din coșul de rufe. Tușise? Tușise pe el, că-ți trebuia mască de gaze. Noroc că era un tip pașnic și deputat. Sărmanul greșise camera, că ăștia lucrează pe camere, și i-a și spus lu’Pațache: “Bravos, generale! Noi, aleșii, avem două camere iar dumneata zece. Ceva e putred”. Și? Pațache era să leșine. A crezut că deputatu’ îi descoperise deja jumătatea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos să fie, jigodia dracului, crăpa-i ar mațele să-i crape, sărmanul. Ai un suflet bun. Da, dar de unde știi ? Se vede prin coaste. La tine până și sufletul este transparent. Păcat că nu te bagi în politică. Transparent ești, echidistant ești, omenos până și cu câinii... Ia cuțu zăhărelu de la tâmpițelu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dai foc, să furi o visterie! Tou-i ca legi să răsucești springar, Și te chivernisești vârtos la buzunar. Bagi neamu-n Aga vezi de teșcherea, Cu țara, cu reforma, vom vedea; Toți ipochimenii se alertează Când țara și reforma prea trenează. Sărmanii nu au pită-s mai săraci? Băgară la buticuri cozonaci... Cu țigaretele zvâcni ideal sprințar, Profesiunea nouă de tunar. Legi de patrimoniu nu s-au statuat, Mai sunt ăhăt! atâtea de palpat. Ei cu focul și tot ei cu fumul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93458]
-
de milă în nici o împrejurare. N-am nevoie nici acum. M-ar întrista dacă ai spune despre mine "sărmana". Dar dumneata n-ai să spui. Te cunosc acum. Să trecem, așadar, mai departe... Nici eu nu voi spune despre dumneata "sărmanul". Deși poate că în unele privințe ai merita mai mult decât mine. Căci ai fost și mai singur ca mine. Asta m-a mai consolat. Ai fost sau ești încă o mangustă mai imperfectă decât mine. Și imperfecțiunile astea diferă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-I ducem scutece și hăinuțe Micuțului Iisus!” „Scumpa mea”, zise bunica, „am să-ți răspund cu versurile din carte: „Departe-i Betleemul și nu putem ajunge, Dar El e-n fiecare copil, ce astăzi plânge, Veniți să ducem daruri sărmanilor copii, Ce au pe-această lume, puține bucurii. De-i îmbrăcăm pe ei, pe Prunc L-am îmbrăcat, Și-n scutecele noi, pe El L-am înfășat, În fiecare prunc, pe care-l miluim, Noi Pruncului Iisus, ceva Îi dăruim
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
scrieți de abonamente. De citit citesc oamenii noștri, dar de plătit... De-aceea nu vă, pot promite nimica în astă privință, care se poate să vă fie de-o plauzibilă importanță tipografică. O, tipografi! Umbre cari turburați visele cadențate a sărmanilor muritori, spre neliniștea fiilor lui Apolon v-ați născut!... Iată o esclamațiune patetică, care s-ar potrivi în vo dramă de-a lui Bolintineanu. Cu toate astea, de mi s-ar prezinta ocaziunea de-a vă face [3v] abonamente nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cartă, o prosternase întîi la pantofii de satin ai Elenei, căreia negrul mat al doliului îi făcea fața mai albă încă. Bietul Maxențiu! Poetic și inconștient de starea lui! Surâsul lor glumeț devenise o umbră blinda în care învăluiau pe sărmanul 256 absent. Maxențiu îi ținea, astfel, permanent, într-o stare de emoție si de înfiorare în jurul iubirii și a morții. Ce ar fi câștigat aducîndu-1? O agonie tristă pentru toți. Prințul nu mai trăia decât din artificiul medical, din grația
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
corespondența doamnei? - Din Elveția! cuteză cellalt. în adevăr, Maxențiu își declarase la Leysins două domicilii, prin una din acele fantezii exaltate, corectată de mențiunea tristă și prevăzătoare "în caz de accident". La vreun accident de bob-sleigh se va fi gândit sărmanul, sau totuși știa că moare? -• A! ... Așa! ... se potoli Drăgănescu, dar începură ciocăneli noi subt coastă. Era acum și el îndoit. Să-i dea Elenei telegrama tocmai în ajun de concert și după înmormîntare! O luă în mână, o întoarse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
titlul acestei cărți - „Picătura amară” Vasile Comaniță străbătut de un spirit civic dezvoltat își înmoaie pana în social, aducând pe tapet toate racilele vremurilor actuale, sugestiv intitulate și subtritate FRAȚILOR, MI-I FOAME! Sunt deplânse: jăcmăneala codrilor, falimentul băncilor, imigrația, sărmanii bătrâni, abuzurile oamenilor politici, structura lor securistă, boschetarii, destinul țăranilor („Ce faci acolo bădie?/Repar la o sărăcie/ S-o am pentru veșnicie), poluarea, speranța deșartă, alcoolismul, neglijența, nepăsarea, corupția („Țara lui Ciubucăreală”), injustiția, catastrofele naturale etc. Nimic nu-i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
După ora 19 mă anunță Mariana că la Paris are ca musafir pe dr. Liviu Crăescu, ocazionat de moartea fulgerătoare a vărului său, Gil Crăescu, urmând să îndeplinească formele legale de incinerare, care va avea loc pe 23 septembrie a.c. Sărmanul Gil, bunul meu prieten, cât de prematur l-a doborât necruțătoarea boală, întocmai ca un stejar falnic mistuit de un neiertător trăsnet. Apoi am o convorbire telefonică emoționantă cu Iașul, privind unele principii ale creației literare, după care la emisiunea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și de anevoios, din Siberia rusească și până aici. Din cauza asta m-au și rugat, cu atâta stăruință, să vin, eu, să aflu cum stau lucrurile, șiapoi, să mă întorc la ei, și să-i pun în temă. Că, ei, sărmanii bătrâni, abea se mai mișcau, de ici-colo, până a pleca, eu,încoace. Bine. Așa să le spui. Curat și adevărat. Din vraiștea asta, de acum, nici noi, cei care nu ne-am clintit din loc, nu știm, dacă, și cum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
privire spre copii. Chiar dumneata mi-ai spus. — Și dacă te-am mințit? — Oare Îți place să minți mereu?... Eu nu mint pe nimeni. Atunci e adevărat? — Dar dumneata de unde știi? — Dar poate că dumneata ai de ascuns vreo taină... Sărmanul Victor era nerăbdător, Își simțea palmele asudate. — Crezi? Un zîmbet, urmat de trei suspine ușoare și privirea caldă a ochilor ei negri și strălucitori: frumoasă de pică metisa. Poate te-a fermecat scamatorul, spune. — Doamne IIisuse Hristoase! Ce tot spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica Domnului. Au Început să tremure de atîta așteptare, trecuseră cîteva minute... PÎnă cînd maica stareță vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
umăr, bietul de el. Cu puțin Înainte de a se aduce mîncarea (Nilda era extrem de jignită, fiindcă pentru aceste petreceri comandau totul la hotelul Bolivar), Începu să se țină scai de coada lui Susan, ducesa lui, În toate părțile. În realitate, sărmanul de el avea sufletul Împărțit Între Juan Lucas & Comp. și Susan. Acum erau doi, fiindcă și arhitectul care avea să le construiască noua casă o urmărea și o adora. Un tînăr strălucit, era la modă, dar n-avea Încă destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vilma ar fi putut să apară cu succes Într-o asemenea scenă, cu corpul ei de metisă, cu forme pline, Într-un film mexican, actrițele mexicane sînt mai plinuțe, ca Vilma, biata de ea, Juan Lucas o s-o dea afară, sărmanul Julius. Se duceau la club, undeva la sud de Lima, invitați la masă de niște prieteni. Șoferului Îi puteau spune să-și ia zi liberă, ei o să meargă cu mașina sport și o să-i lase lui Santiago cheile de la cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]