1,053 matches
-
Biserica evanghelică luterană din Șura Mică, comuna Șura Mică, județul Sibiu, a fost construită treptat în secolele XIII-XVIII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: , cu următoarele obiective: Șura Mică (în dialectul săsesc "Klišeirn, Klišeern", în , în , în latină "Parvum Horeum") este un sat în județul Sibiu, Transilvania, România. Satul este reședința comunei Șura Mică. Localitatea este situată la 11 km vest de Sibiu și la 5 km de Ocna Sibiului, pe DJ106B
Biserica fortificată din Șura Mică () [Corola-website/Science/320790_a_322119]
-
Țapu, comuna Micăsasa, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este format din biserică, incinta fortificată, cu turn de poartă și acces secundar fortificat și este monument istoric, și are următoarele obiective: Țapu (în dialectul săsesc "Apestref, Apesterf", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Așezarea și locuitorii săi au fost supuși unui proces lung de schimbare a unui statut de comună aservită din secolul al XIV-lea, până la cel de comună liberă
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
de marea nobilime din Transilvania, nemulțumită de mărirea fiscalității, Ștefan cel Mare a organizat în vara lui 1467 o acțiune militară în Secuime, acțiune menită să-i atragă pe secui de partea sa. Concomitent, tot la incitarea lui Ștefan, orașele săsești s-au ridicat împotriva regelui Matia, ceea ce l-a silit pe acesta să vină personal pentru a potoli răscoala. În septembrie 1467, după ce a înfrânt răscoala din Transilvania și i-a pedepsit pe conducătorii rebeliunii, regele Matia a decis represalii
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc. În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autoritățile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localității Rupea. Ultima tentativă de restaurare a cetății datează din anul 1954. Ulterior acest important vestigiu din patrimoniul cultural și istoric
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
și trei turnuri de apărare. Fortăreața este construită pe trei incinte: Prima incintă a sistemului de fortificare este "cetatea de sus", care datează din perioada prefeudală, secolul X-XIII. cuprinde cele mai recente extinderi, printre care și Turnul Slaninii, specific comunităților săsești. Tot aici se găsește și fântâna adanca de 59 de metri. Cetatea de sus are o suprafață de peste 1.500 mp. Sistemul de apărare al cetății are la bază zidurile acestei incinte, perfect îmbinate cu rocile naturale. Intrarea în cetatea
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
de jos a fost construită începând cu secolul al XVIII-lea. Din această perioadă datează locuința paznicului cetății, din 1850, și magazia militară, construită la începutul secolului al XIX-lea. În planurile cetății sunt menționate și Turnul Slăninii (specific cetăților săsești), Turnul Slujitorilor, magazia cu pulbere, Turnul Ungrei, Portița Cercetașilor cu Turnul Cercetașilor, Camera judelui regal, Camera judelui scaunal, Turnul Scribilor, o gură de tragere, Camera scaunală și Camera de sus. Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente (cochilii de melc
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
sași ai Sibiului s-au opus stabilirii aici a evreilor, după cum s-a scris într-un articol publicat în 1850 în ziarul „Siebenbürger Bote”: "„Nu avem nevoie de adaosul unei viitoare populații evreiești nici în Sibiu, nici altundeva în ținutul săsesc. S-ar putea să sune foarte neliberal; dar avem motive întemeiate pentru aceasta. Bunăstarea agricultorului sas, ce era dominată înainte de jaful maghiar, se întemeiază nu numai pe hărnicia și spiritul de economie a acestuia, ci și pe interdicția legală a
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
sune foarte neliberal; dar avem motive întemeiate pentru aceasta. Bunăstarea agricultorului sas, ce era dominată înainte de jaful maghiar, se întemeiază nu numai pe hărnicia și spiritul de economie a acestuia, ci și pe interdicția legală a stabilirii evreilor pe pământ săsesc. În întreaga Transilvanie există puțini evrei (între 3 - 4.000), deoarece legea numește doar puține localități în care li se permite evreilor să locuiască; Sibiul nu este printre ele!”". Primul cimitir evreiesc a fost deschis la 1 iulie 1855 în
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
Buc cu același sufix că în Măneciu sau Moeciu. În apropierea culmii Doamnelor curge o apă ce se numeste Valea Sugarilor. În românește ungurescul "sugar" înseamnă "domn". Deci avem "Muntele Doamnele" și "Valea Domnilor". Numele muntelui Forban vine de la cuvintele săsești Vor Bahn (în limba germană, corect Vor der Bahn), deoarece în fața acestui munte se construise în finele secolului trecut o linie ferată îngustă, de "decauville", cu scop de exploatare forestiera. Muntele se află "înaintea trenului" (Vor der Bahn), de unde, cu
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
provine din partea estică a orașului East Chicago, care a avut o comunitatea mare română între anii 1900 și 1950 în zona Indiană Harbor) Indiană, Vraciu a copilărit în România. Tatăl său era originar din Poiana Sibiului, iar mama din Sebeșul Săsesc. La începutul anilor 1941 a absolvit Universitatea DePauw iar în luna iunie Vraciu s-a înrolat că aviator în Marină Militară a Statelor Unite ale Americii. Vraciu în 1942 august a fost mobilizat că sublocotenent al Marinei Statelor Unite ale Americii. La sfârșitul lunii martie 1943
Alexander Vraciu () [Corola-website/Science/316371_a_317700]
-
600-625 m în est. Versanții au evoluat în raport cu condițiile de rocă, structură, climă, vegetație, mod de utilizare a terenurilor. Suprafețele cvasistructurale, afectate de procese geomorfologice, evoluează prin fragmentare concomitent cu aplatizarea lor. Subunitățile morfostructurale din jumătatea nordică corespund domurilor Noul Săsesc și Copșa Mică, precum și cuvetei Ațel, situată între aceste domuri (Gârbacea, Grecu, 1986); la sud de Valea Hârtibaciului se află domurile Ilimbav și Rodbav. În jumătatea nordică a podișului, unde predomină nisipurile ușor cimentate, cuestele sunt bine exprimate în relief
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
fortificație. Turnul bisericii, care se află la sud de biserică propriu-zisă este cea mai veche parte componentă a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și că apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt că cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul în sine este amplasat la o înălțime destul de ridicată. Zidul are două porți, astfel că turcii intrați pe prima poartă și rămași blocați în incinta cetății să poată fi arși cu smoala fierbinte. Sătenii își țin și acum
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
ar fi luat naștere numele de „Siebenbürgen”, care ar fi devenit după un timp și numele întregii provincii a Sibiului. De fapt, numele de „"Cibinburg"” nu apare menționat în niciun document până în secolul al XIV-lea, sașii adaptând în dialectul săsesc cuvântul „"Cibin"” în formă „"Zabeng"” care este o exprimare foarte diferită de „Siebenbürgen” pentru a putea accepta formarea numelui în disputa. K.J.Schröer consideră că numele de „Siebenbürgen” ar veni de la regiunea muntoasă din Germania, „"Siebengebirge"” (Șapte munți), supoziție necredibila
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
ginți, și mult mai târziu în scaune. Este cunoscut faptul că secuii, din cele șase triburi, au format șapte scaune din care șase în sud-estul Transilvaniei urmate de scaunul Arieș din Munții Apuseni. Mai vechi decât scaunele secuiești și cele săsești au fost cele șapte comitate transilvănene ungurești. Asemănător sașilor, secuilor și ungurilor, există mențiuni documentare de organizări teritoriale în șapte scaune ale cumanilor în Ungaria și chiar ale românilor din Banat. Toate cercetările și disputele în jurul numelui „Siebenbürgen” conduc la
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
ungurești. Asemănător sașilor, secuilor și ungurilor, există mențiuni documentare de organizări teritoriale în șapte scaune ale cumanilor în Ungaria și chiar ale românilor din Banat. Toate cercetările și disputele în jurul numelui „Siebenbürgen” conduc la conturarea ideii că atât comitatele inițiale săsești și cele șapte scaune cât și denumirea în cauză provin din perioada cuceririi ungare. Astfel, primele mențiuni documentare amintesc prima dată, secolul al XII-lea, de comitatele ungurești și mai târziu de scaunele secuiești și săsești, ultimele două având aceeași
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
că atât comitatele inițiale săsești și cele șapte scaune cât și denumirea în cauză provin din perioada cuceririi ungare. Astfel, primele mențiuni documentare amintesc prima dată, secolul al XII-lea, de comitatele ungurești și mai târziu de scaunele secuiești și săsești, ultimele două având aceeași perioadă de formare.
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
de Târgul Moldovei. În izvoarele germane variantele sunt: Stadt Molde, Molda și Mulda. Orașul a fost populat de sașii transilvăneni care au trecut în Moldova înainte și după marea invazie mongolă din 1241. O inscripție latină din 1209 atestă întemeierea săsească a localității. De la această comunitate, precum și de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice (Biserica Sf. Petru și Pavel, Catedrala Catolică din Baia), astăzi prima fiind neidentificabilă topografic, iar a doua fiind în ruină. De la Baia, reședința țării se crede
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
județul Botoșani, Moldova, România. „Satul Cordăreni datează cel puțin din vremea lui Alexandru cel Bun, având o existență (...) neîntreruptă până în zilele noastre”. Numele așezării ar veni de la Andreico (Andreica) Cordarul. Coarda reprezenta în veacurile XV-XVI o sabie încovoiată de proveniență săsească sau ungurească fiind foarte prețuită de boierimea moldovenească. Cu acest sens, cuvântul se întâlnește și în secolele XIX-XX. Un alt sens al cuvântului „coardă” se referă la firul împletit din cânepă, păr ș.a. care ține întinse capetele unui arc. În
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
atestat documentar în anul 1351, cu numele "Bogeschdorf". Înăuntrul bisericii din Băgaciu se află câteva minunate strane sculptate, împodobite cu intarsii din secolul al XVI-lea, poate cele mai frumoase dintre toate câte s-au păstrat în bisericile de sat săsești. Biserica evanghelică din satul Băgaciu, pe numele lui german "Bogeschdorf", a fost construită cu piatră adusă cu carul din munții Cibinului. Ea a fost prima oară atestată într-un document din 1389, dar actuala biserică sală în stilul goticului matur
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, patru turnuri, un bastion, turn de poartă este monument istoric, : Drăușeni, mai demult "Draușeni, Draos, Draoș, Dras, Drasu" (în dialectul săsesc "Dras, Drâts, Drauz", în , în ) este un sat în partea de nord-est a județului Brașov, în Depresiunea Homoroadelor. Aparține de comuna Cața. Satul este atestat documentar în anul 1224 într-o diplomă eliberată de către regele Andrei al II-lea al
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
fost înălțat creându-se astfel un etaj de apărare. În partea superioară a navei principale sunt afișate opt ferestre duble precum și una cu boltă în semicerc. Naosul prezintă pe părțile laterale bolți încrucișate. Se remarcă nava, tribuna cu ornamente populare săsești, cele patru perechi de ferestre ce au arcuri geminate sprijinite pe coloane, stranele datate în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea precum și mobilierul pictat din cor. Pe pereții laterali ai navei principale se poate observa o pictură murală
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
Biserica evanghelică fortificată din Hosman, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIII. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Hosman, mai demult "Hozman" (în dialectul săsesc "Hultsmänjen, Hűltsmanjen, Hultsmońen", în în ), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Nocrich. În documentele vechi, localitatea este numită când Holzmenia (1319), când Holzmengen (1479), când Holczmang (1494), nume care ar putea veni de la holz (= lemn
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
Astfel, în anul 1366, țăranii români de pe domeniul Tălmaciului s-au alăturat campaniei de represalii pe care o ducea domnitorul muntean Vladislav - Vlaicu împotriva regelui maghiar Ludovic I. Câțiva ani mai târziu aceiași țărani se răscoală din nou împotriva oficialităților săsești. În 2009, dr.Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
urmare a faptului că prezenta pericol de prăbușire. Biserica se află situată pe Str. Mitropoliei nr. 32. Lângă ea a fost construit un orfelinat evanghelic, în care funcționează astăzi Centrul Cultural "Fr. Teutsch". În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o de sub influența
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
1769 când oficialitățile Guberniatului Regal al Marelui Principat al Transilvaniei (Sibiu) dau o circulară privind cultura cartofului deoarece existau serioase voci din partea populației care se opuneau culturii acestei plante. Circulara a fost înaintată tuturor comitetelor și districtelor și, probabil, scaunelor săsești. Conform lui C. Teodorescu, în districtul Brașov în anul 1780, Bucșa - "birăul" din Tohanul Nou raporta "notărașului" că în anul respectiv nu s-au semănat "mere de pământ". În 1781 cei din Zărnești raportau autorităților că producția de cartofi a
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]