1,012 matches
-
sau În confesiunile unor dandy celebri, oglinda apare nu pe puține ori ca loc privilegiat, hiper-speculat de către literați, În care se produce marele transfer: ea devine „spațiul unde subiectul se deghizează și intră În legătură cu fantasmele lui”1. Autoarea acestei fraze, Sabine Melchior-Bonnet, dedică În Istoria oglinzii un mic capitol dandy-ului Narcis. În afara unor minime referiri la dandysmul istoric, ea Își ilustrează teoria cu exemple extrase strict din literatură. Așadar, dintr-o producție imaginară. Nu altfel procedează Alexandra Crăciun, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În opera lui Alexandru Odobescu, București, Editura Minerva, 1976. Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, I, București, Editura Eminescu, 1973. Marino, Adrian, Viața lui Alexandru Macedonski, București, EPL, 1966. Matzneff, Gabriel, La diététique de Lord Byron, Paris, Gallimard, 1987. Melchior-Bonnet, Sabine, Istoria oglinzii, București, Editura Univers, 2000, traducere de Luminița Brăileanu, prefață de Jean Delumeau. Mihăieș, Mircea, Atlanticul imaginar, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2002. Mihăieș, Mircea, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, Timișoara, Editura Amarcord, 1995. Mihăilescu, Dan C., București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
grup se hotărăște să mă repeadă: zi pa rumanești ci vrei! Până să mă dezmeticesc, mă trezesc trimis într-un compartiment de rasă europeană. Ne punem bagajele sub picioare și luăm loc pe un sac de cartofi plasat pe banchetă. Sabina, moldoveancă brunetă, cristalină, nu suferă caracterul meu slab: nu trebuia sî acșepți sî vinim aici. Șî di ci nu ti iei di aista cu cartofii? Când se enervează, vorbește în grai - o altă trăsătură feminină. Așa aveam să aprofundez, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
intră în mine. Din damful de cârnați, vin și ceapă răzbesc până la urechea mea șoapte: un nebun, ioti cum tremurî! Fași pi dieștieptu. Familia Firidă are un apartament mare, de patru camere. Unul din scopurile vizitei e să o convingă Sabina pe maică-sa să-l schimbe cu unul mai mic, iar diferența să i-o dea ei. Cu ce am și eu, am putea să ne luăm ceva în București. Am întemeia o familie, am avea copii. Sabina e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
brunetă, alta blondă. Sălbatice. Le duceam mâncare cu furca în livadă, să nu mă muște. Astăzi n-a mai rămas nimic. Decât blocuri de șobolani gri. Cum să mai găsească străbunica drumul înapoi în cimitir când ăștia au demolat totul? Sabina zâmbește. În spatele ei apune un soare feliat de nori. Are părul de cerneală și pielea străvezie. Râde: tu, Piti, chiar ai vrea să te cred? LVI Doar două rude mai aveam în Botoșani: tanti Clemanza și tanti Mizi. Două surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două zile urma să vină Michael Jackson. Cum se închiseseră fabricile și minele, iar băncile falimentaseră, oamenii nu aveau unde să se ducă. Oricum se plictiseau acasă. Noi doi eram niște norocoși - aveam unde să ne ducem. O țineam pe Sabina de mână, peste linia roșie care separa sexele în autobuz. Mi-o imaginam cu mine în pat, sub pătură, șoptind: noi doi, Piti, numai noi doi, nu-i așa?. Am coborât la Televiziune și ne-am scufundat la metrou. Coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sabinei. Pentru găini asta e o zonă umedă, parșivă, întrucât pe fereastra aia ies eu să le stropesc în ochi cu seringa pregătită din timp. Cocoșul Romică se agită și se înfoaie, nevestele lui cotcodăcesc, cârâie. Aud vocea iritată a Sabinei: non capisco affato che cosa stai dicendo! Apoi scoate capul cu permanent lung pe fereastră: Leo, ia naibii proastele astea de-aici, că nu-nțeleg nimic! Două zile mă țin tare, apoi o iau la întrebări. De unde știa ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
topește înghețata! Fac pași mărunți, sprijinindu-mă de zid. La jumătatea distanței mă opresc. De pe cornișa Liceului „Sfântul Pantelimon” se văd Stadionul Național, turnul Pro-Tv-ului și o cireadă de blocuri. La dreapta, în Băneasa, mă așteaptă ochii de căprioară ai Sabinei. Iubita mea mă vrea acasă: să facem oficială relația noastră, să fabricăm copii. La stânga, printre blocuri sau pe aleile Parcului Național, Adelina alunecă pe role, cu căștile înfipte în urechiușe, ascultând Roxette. Dar poate că Sabina vorbește cu vreun Juanito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
salt. Portița scârțâi din țâțâni și o contesă din aluminiu îl pupă drept în obraji: poc-poc, apoi pleosc-pleosc și na, hodoronc-tronc! LXI După bacalaureat simt nevoia să mai hălăduiesc. Parcă nu-mi vine să mă întorc acasă, să înfrunt reproșurile Sabinei. Iau autobuzul 104, cobor în apropierea Cișmigiului și mă strecor pe străduțe până în parc. Mă hotărăsc pentru o bancă în rondoul scriitorilor, lângă bustul lui Vlahuță. E soare, vrăbiuțe țopăie și cârâie, trandafirii cu capetele grele ca după o beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa, era un mail din partea profesorului evoluționist, în care acesta susținea că îl implorase pe Leo să-l ia și pe el o dată la sala de sport. Deși Leo nu pomenește de o asemenea escapadă (nevrând probabil să stârnească suspiciunile Sabinei), sorbonardul descrie cu minuțiozitate antrenamentul respectiv. Beligrad mai susținea în mesaj că își dorise să meargă la sală doar pentru a vedea pe viu modificările masei musculare pe parcursul unui antrenament, în niciun caz din alte considerente. Antrenamentul era descris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
identificat de greci când cu Pan, când cu Dionisos însuși”. Pleoapele cad peste șirul de litere. De după molid apare un țap enorm, negru. De pe spinarea lui, goală, ținându-l de coarnele încolăcite, mă fixează Adelina. Din somn m-a smuls Sabina: îmi penetra nările și urechea stângă cu un fir de sunătoare. Sus, strigoiule! Mai avem o oră până la baraj! Ne reluăm marșul, coborâm și urcăm, sărim pârleaz după pârleaz. Ca să uit de foame, încep să cânt: „pi o mari-nspumatî/un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uitat-o pe madam Ciolpan în gară la București. Rămăsese să ne aștepte în față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o fi! Tăiem bezna spre bloc. Nu e păcat că am lipsit atâta timp dacă tot am plătit chiria? Zău, parcă nu-ți mai vine să ieși din casă decât să duci gunoiul. Urcând scările spre etajul doi, îi cer Sabinei cartea de vizită. Mi-o dă fără o vorbă. O mototolesc și o azvârlu în casa scărilor. Îi explic oaspetei: A Romanian habit when coming back home. Lui Maiko apartamentul i se pare imens. Ea, în Tokyo, nu-și permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă: hai, dispari, nu vezi ce ofiliți sunt? Maiko se minunează cât serviabili sunt românii. Cerem nota de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo. Desigur, cum să nu. Trenul se zdruncină, clănțănește din măsele și se pune în mișcare. Maiko se îndepărtează lent făcându-ne cu mâna - obicei japonez. O țin pe Sabina pe după talie, facem și noi cu mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu. După ceafă, îmi dau seama că mulți sunt bulgari. Aleargă cu salturi mari, de cangur, trec de Gara Basarab și se afundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost slănina și varza cu macaroane. Ne simțim ca niște nababi smiorcăiți. Totuși, Arthur nu poate rezista ochilor de căprioară ai Sabinei. Scoate din portofel șaptezeci de dolari și ne întreabă dacă suntem de acord să semnăm o chitanță, să poată justifica împrumutul în fața Bisericii. Bineînțeles că suntem de acord, semnăm orice vrea el. Oricum peste două zile pleca în Jamaica. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama, vrei să-ți rupi gâtu’? își începu Sabina ziua. - Băi, Sabinî, băi, am zîs că-i păcat sî lăsăm di izbeliști nucili șî strugurii aiștia. Dacă tot îi drăguță duduia Caty, am zis să fașim puțîn must. Deci pusese gând rău și ciorchinilor ălora piperniciți care spânzurau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui. Lumea mea are chipul răvășit al Sabinei zvârcolindu-se pe un pat de spital, gemând: nu mai pot! nu mai pot! C XXX Puse cap la cap, multe din informațiile despre Leo erau contradictorii. Cum putuse s-o iubească într-adevăr pe Sabina, să-i fie alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am întrerupt medicamentația. Înainte de plecare și-a revenit subit, însă. S-a îmbrăcat într-o rochie roșie scurtă, cu buline mici, albe. Părul îi era legat cu o eșarfă din același material. Se parfumase cu L’instant de Guerlain. Redevenise Sabina din vremurile bune. M-a luat de mână și ne-am refugiat în curtea din spatele casei. M-a sărutat, m-a mângâiat pe obraji; ochii căprui închis îi înotau în lacrimi: să nu mă uiți, da? C XXXI Ațipind, Tubu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de „prințesă”. Asta până la Adjud. După care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am intrat în baie să fac un duș. Sabina mi-a strigat prin ușă unde găsesc prosoape curate și șampon. Firele de apă care-mi izbeau craniul mă ajutau să gândesc. Acum se lămurea și misterul costumului. Dacă așa spera Sabina să mă recâștige, afișându-se cu mine în fața neamurilor la nunta lui frate-său...nu mai aveam nimic de zis. Oricum se anunța o mare plictiseală. Puteam și eu să-i fac totuși hatârul ăsta, ultimul. Să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am făcut după capul meu, fără să-mi pese ce vor alții. Mai era și povestea aceea cu întreruperea tratamentului la presiunile mele. Tot eu eram vinovat și de sejurul ei la sanatoriul-pușcărie. Mă duc până la coafor, mi-a strigat Sabina de dincolo de ușă. Ca să nu rămân singur între patru ochi cu Maria, am umplut vana cu apă și m-am bălăcit aproape o oră. Când am ieșit, aburind și înfășurat în prosop, am dat în dormitor peste mamă și fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el, Leo găsise deja Graal-ul în Passcaglia lui Bach, în cărțile lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu rolele, ba chiar și în parfumul zulufilor ei. Un exemplu cras de gândire politically incorrect. L LV M-am închis cu Sabina în cameră. I-am explicat că ne pripim, că suntem separați de mult. Și, care-i problema? Tocmai, nu mai pierdem timp. Da, dar eu iubeam o altă femeie sau, mă rog, iubeam două femei în paralel. Aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăla băgăcios, Arthur, despre care știam că murise în Jamaica, a dat totul peste cap. Deja ai prea multe detalii ca să mai păstrez secretul. - Aștept. - N-ai vrea totuși, înainte de a da cărțile pe față, să iei pastilele astea. Hai, Sabina, știi că îți fac bine! - Ai grijă ce spui, doctore, mare grijă! îl fixă Cosmin cu ochii săi căprui-închis, ochi de cerb încolțit de o haită de lupi. - Bine atunci, să descucăm încrengătura. După cum știi, acum doi ani te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Arthur, mereu Arthur! Ei bine, da! E acel hermafrodit, e Sabina, care între timp a devenit Cosmin. Deși se pregătise sufletește pentru cele mai oribile lucruri, tânărul alunecă moale în fotoliul meschin din spatele lui. - Da, acum ai confirmarea, tu ești Sabina! Ca să te protejez de tine însăți și de Leo, ți-am modificat caracteristicile sexuale, ți-am spălat creierul și te-am îndopat cu testosteron, să ți se îngroașe vocea și să-ți apară rudimente de barbă. Nenorocirea e că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]